ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 august 2010, județul Bacău a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, solicitând anularea procesului-verbal de constatare nr. 618300 din 7 iulie 2010 și a raportului de control nr. 617425 din 4 iunie 2010 prin care s-a stabilit în sarcina autorității publice locale un debit de recuperat de 27.768 RON, reprezentând finanțarea nerambursabilă acordată în baza contractului nr. 1 din 20 martie 2009, pentru cheltuielile de salarizare aferente funcționarilor publici angajați în echipa de implementare a proiectului, pentru lunile aprilie - august 2009. Acțiunea a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 1200 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a reținut în esență că nu există motive de nulitate a actelor de control.
Instanța de fond a constatat de asemenea că activitățile desfășurate de personalul autorității locale în cadrul proiectului de îmbunătățire a calității serviciilor în administrația publică locală nu intră în categoria activităților permise funcționarilor publici, prevăzute în Legea nr. 161/2003 la art. 96, respectiv domeniul didactic, cel al cercetării științifice și cel al creației literar-artistice, suma de 27.768 RON fiind neeligibilă. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul județul Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a invocat prevederile Ordinului comun nr. 712/634/2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, care permit ca din echipa de implementare a proiectului să facă parte și personal contractual și funcționari publici din cadrul structurii care beneficiază de fonduri structurale.
De asemenea, reclamantul a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii completatoare, respectiv asupra solicitării de anulare a deciziilor nr. 117 din 26 august 2010 și nr. 1365 din 17 septembrie 2010 prin care s-au respins contestațiile formulate împotriva procesului-verbal de constatare. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței pentru necompetență materială. Astfel, baza legală a verificării efectuată de autoritatea pârâtă a constituit-o O.G. nr. 79/2003 pentru controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare, aferente utilizate necorespunzător, aprobată prin Legea nr. 529/2003.
Prin H.G. nr. 1.306/2007 s-au aprobat normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 care prevăd la art. 6 alin. (7) aplicabilitatea dispozițiilor art. 215 din O.G. nr. 92/2003 – C. proc. fisc. - în soluționarea contestației introdusă pe cale administrativă de atac împotriva procesului-verbal de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli (titlul de creanță). Potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., deciziile emise de organul administrativ competent în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ, în condițiile legii.
În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale. În materia contenciosului fiscal, pentru stabilirea competenței materiale privind contestarea actelor care privesc taxe și impozite contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, determinantă este suma în litigiu și nu calitatea de organ local sau central a emitentului actului administrativ fiscal.
În cauza de față, obiectul litigiului constituindu-l obligații fiscale în valoare de 27.768 RON, competența materială a soluționării acțiunii aparține Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, în care sens, în urma admiterii recursului, Curtea va dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului pentru a fi judecat la instanța competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Admite recursul declarat de județul Bacău împotrivă Sentinței nr. 1200 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - NN
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.