ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 5 august 2010, județul Bacău a chemat în judecată

Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru

Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, solicitând

anularea procesului-verbal de constatare nr. 618300 din 7 iulie 2010 și a

raportului de control nr. 617425 din 4 iunie 2010 prin care s-a stabilit în

sarcina autorității publice locale un debit de recuperat de 27.768 RON,

reprezentând finanțarea nerambursabilă acordată în baza contractului nr. 1 din

20 martie 2009, pentru cheltuielile de salarizare aferente funcționarilor

publici angajați în echipa de implementare a proiectului, pentru lunile aprilie

- august 2009.

Acțiunea a fost respinsă ca nefondată prin

sentința civilă nr. 1200 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a reținut în esență că

nu există motive de nulitate a actelor de control.

Instanța de fond a constatat de asemenea că

activitățile desfășurate de personalul autorității locale în cadrul proiectului

de îmbunătățire a calității serviciilor în administrația publică locală nu

intră în categoria activităților permise funcționarilor publici, prevăzute în

Legea nr. 161/2003 la art. 96, respectiv domeniul didactic, cel al cercetării

științifice și cel al creației literar-artistice, suma de 27.768 RON fiind

neeligibilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul județul Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat prevederile

Ordinului comun nr. 712/634/2009 emis de Ministerul Administrației și

Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, care permit ca din echipa de

implementare a proiectului să facă parte și personal contractual și funcționari

publici din cadrul structurii care beneficiază de fonduri structurale.

De asemenea, reclamantul a arătat că instanța

de fond a omis să se pronunțe asupra cererii completatoare, respectiv asupra

solicitării de anulare a deciziilor nr. 117 din 26 august 2010 și nr. 1365 din

17 septembrie 2010 prin care s-au respins contestațiile formulate împotriva

procesului-verbal de constatare.

Analizând actele și lucrările dosarului în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis și a

se dispune casarea sentinței pentru necompetență materială.

Astfel, baza legală a verificării efectuată

de autoritatea pârâtă a constituit-o O.G. nr. 79/2003 pentru controlul și

recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare,

aferente utilizate necorespunzător, aprobată prin Legea nr. 529/2003.

Prin H.G. nr. 1.306/2007 s-au aprobat normele

metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 care prevăd la art. 6 alin. (7)

aplicabilitatea dispozițiilor art. 215 din O.G. nr. 92/2003 – C. proc. fisc. -

în soluționarea contestației introdusă pe cale administrativă de atac împotriva

procesului-verbal de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de

plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli (titlul de creanță).

Potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.,

deciziile emise de organul administrativ competent în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios

administrativ, în condițiile legii.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.

În materia contenciosului fiscal, pentru

stabilirea competenței materiale privind contestarea actelor care privesc taxe

și impozite contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora,

determinantă este suma în litigiu și nu calitatea de organ local sau central a

emitentului actului administrativ fiscal.

În cauza de față, obiectul litigiului

constituindu-l obligații fiscale în valoare de 27.768 RON, competența materială

a soluționării acțiunii aparține Tribunalului Bacău, secția contencios

administrativ și fiscal, în care sens, în urma admiterii recursului, Curtea va

dispune casarea sentinței și trimiterea dosarului pentru a fi judecat la instanța

competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de județul Bacău

împotrivă Sentinței nr. 1200 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

februarie 2012.

Procesat

de GGC - NN