ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 7084 din 25

noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Județul

Bacău prin Președintele Consiliului Județean în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru

Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative", prin

care se solicita anularea procesului-verbal de constatare din 15 decembrie

2010, emis de către pârât, și anularea adresei de înaintare a procesului-verbal

din 15 decembrie 2010.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul de

finanțare nerambursabilă din 30 aprilie 2009 pentru proiectul sub titlul

"Strategie de dezvoltare durabilă a Județului Bacău - instrument de lucru

pentru administrație", cu perioada de implementare 30 aprilie 2009 - 31

decembrie 2010 și valoare totală de 1.455.642,60 RON, din care finanțare nerambursabilă

din fondul Social European 1.237.296,21 RON, finanțare nerambursabilă din

bugetul național de 189.233,54 RON și cofinanțare eligibilă a beneficiarului de

29.112,85 RON.

A mai reținut că prin

actul de control contestat s-a stabilit că suma de 159.505,78 RON, cheltuieli

efectuate cu personalul aferent proiectului, reprezintă cheltuială neeligibilă

prin raportare la dispozițiile Ordinului MAI nr. 712/2009 privind aprobarea

cheltuielilor eligibile în cadrul orelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului

Operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Instanța de fond a

apreciat actul ca legal și temeinic, constatând, în esență, că reclamantul a

încălcat prevederile contractuale și cele legale în materia salarizării.

Astfel, s-a apreciat

că au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 care

statuează că funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot

desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, prevederile art. 2

alin. (3) din contractul de finanțare privind obligația de a implementa în

conformitate cu prevederile cuprinse în contractul de finanțare și cu

legislația comunitară și națională, ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

privind ocuparea posturilor vacante existente în statul de funcții și art. 21

și art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 cu referire la rectificarea bugetară pe 2009,

care dispuneau că de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții a fost

suspendată ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din

autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21 din același act

normativ.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 7084 din 25 noiembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal,

reclamantul Județul Bacău, prin Președintele Consiliului Județean, solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a

argumentat, în esență, că instanța de fond nu a analizat și motivat

corespunzător respingerea acțiunii, iar, pe de altă parte, judecătorul fondului

a interpretat greșit înscrisurile cauzei și dispozițiile normative aplicabile.

A susținut că în

implementarea proiectului au fost respectate prevederile legislației muncii în

vigoare; că salarizarea membrilor echipei de implementare a fost dispusă cu

respectarea legii; că însuși pârâtul-intimat a emis un ordin prin care se

menționau ca eligibile cheltuielile cu salarizarea funcționarilor publici având

atribuții în implementarea proiectelor; că posturile coordonatorilor zonali nefiind

posturi cu caracter permanent nu puteau fi prevăzute în statul de funcții al

reclamantului, descriind atribuțiile fiecărui coordonator în proiect; că

intimatul face aplicarea eronată, și cu ignorarea contextului, a unor texte

normative, actul contestat fiind incoerent motivat și fără a fi luat în

considerare punctul de vedere al recurentului; că intimatul-pârât a acționat în

contra unor acte întocmite, însușite și aprobate de către acesta.

de control judiciar.

Examinând actele și înscrisurile

cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și

va casa sentința instanței de fond.

Astfel, Înalta Curte

constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea

procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, emis de către Ministerul

Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative".

Prin procesul-verbal

contestat s-au stabilit în sarcina reclamantului abateri de la legalitate,

conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea fondurilor

comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente, constând în nerespectarea

legislației în vigoare privind angajarea și salarizarea celor 7 coordonatori

zonali din cadrul proiectului titlul "Strategie de dezvoltare durabilă a

Județului Bacău - instrument de lucru pentru administrație", cod SMIS

1174, fiind stabilit un debit de recuperat de 159.505,78 RON.

Secțiunea XIII

(dosarul de fond) din procesul-verbal prevede că acesta reprezintă titlu de

creanță, executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art.

10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, Înalta Curte

reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea proiectului,

nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de către autoritatea

contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător.

Art. 3 alin. (2) și

(4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire și

individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie

titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului

administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile

astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și

obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Împotriva titlului de

creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile

și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale, procedura de contestare și soluționare a contestării urmând a

fi cea specifică acestui tip de acte administrative.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Față de obiectul

prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei se determină în raport de criteriul cuantumului sumei

stabilită de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000

RON, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică

centrală sau locală.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul București, secția IX-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Județul Bacău prin Președintele Consiliului Județean împotriva

Sentinței civile nr. 7084 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București,

secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL