ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 7084 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Județul Bacău prin Președintele Consiliului Județean în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative", prin care se solicita anularea procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, emis de către pârât, și anularea adresei de înaintare a procesului-verbal din 15 decembrie 2010. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă din 30 aprilie 2009 pentru proiectul sub titlul "Strategie de dezvoltare durabilă a Județului Bacău - instrument de lucru pentru administrație", cu perioada de implementare 30 aprilie 2009 - 31 decembrie 2010 și valoare totală de 1.455.642,60 RON, din care finanțare nerambursabilă din fondul Social European 1.237.296,21 RON, finanțare nerambursabilă din bugetul național de 189.233,54 RON și cofinanțare eligibilă a beneficiarului de 29.112,85 RON.

A mai reținut că prin actul de control contestat s-a stabilit că suma de 159.505,78 RON, cheltuieli efectuate cu personalul aferent proiectului, reprezintă cheltuială neeligibilă prin raportare la dispozițiile Ordinului MAI nr. 712/2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul orelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului Operațional "Dezvoltarea capacității administrative". Instanța de fond a apreciat actul ca legal și temeinic, constatând, în esență, că reclamantul a încălcat prevederile contractuale și cele legale în materia salarizării.

Astfel, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 care statuează că funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, prevederile art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare privind obligația de a implementa în conformitate cu prevederile cuprinse în contractul de finanțare și cu legislația comunitară și națională, ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind ocuparea posturilor vacante existente în statul de funcții și art. 21 și art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 cu referire la rectificarea bugetară pe 2009, care dispuneau că de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții a fost suspendată ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21 din același act normativ.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 7084 din 25 noiembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Județul Bacău, prin Președintele Consiliului Județean, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a argumentat, în esență, că instanța de fond nu a analizat și motivat corespunzător respingerea acțiunii, iar, pe de altă parte, judecătorul fondului a interpretat greșit înscrisurile cauzei și dispozițiile normative aplicabile.

A susținut că în implementarea proiectului au fost respectate prevederile legislației muncii în vigoare; că salarizarea membrilor echipei de implementare a fost dispusă cu respectarea legii; că însuși pârâtul-intimat a emis un ordin prin care se menționau ca eligibile cheltuielile cu salarizarea funcționarilor publici având atribuții în implementarea proiectelor; că posturile coordonatorilor zonali nefiind posturi cu caracter permanent nu puteau fi prevăzute în statul de funcții al reclamantului, descriind atribuțiile fiecărui coordonator în proiect; că intimatul face aplicarea eronată, și cu ignorarea contextului, a unor texte normative, actul contestat fiind incoerent motivat și fără a fi luat în considerare punctul de vedere al recurentului; că intimatul-pârât a acționat în contra unor acte întocmite, însușite și aprobate de către acesta.

3. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

Astfel, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, emis de către Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative". Prin procesul-verbal contestat s-au stabilit în sarcina reclamantului abateri de la legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea și administrarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente, constând în nerespectarea legislației în vigoare privind angajarea și salarizarea celor 7 coordonatori zonali din cadrul proiectului titlul "Strategie de dezvoltare durabilă a Județului Bacău - instrument de lucru pentru administrație", cod SMIS 1174, fiind stabilit un debit de recuperat de 159.505,78 RON.

Secțiunea XIII (dosarul de fond) din procesul-verbal prevede că acesta reprezintă titlu de creanță, executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Înalta Curte reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea proiectului, nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de către autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Art. 3 alin. (2) și (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale, procedura de contestare și soluționare a contestării urmând a fi cea specifică acestui tip de acte administrative. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Față de obiectul prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei se determină în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000 RON, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul București, secția IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Județul Bacău prin Președintele Consiliului Județean împotriva Sentinței civile nr. 7084 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - CL