ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 819/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 819/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău, sub nr. 2691/110/2012, reclamanta D.G.A.S.P.C., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, a solicitat instanței să dispună

anularea Procesului-verbal din 5 aprilie 2012 emis de pârâtă și repararea

pagubei în sensul stingerii debitului prevăzut în procesul-verbal a cărei

anulare se solicită.

Prin aceeași acțiune

a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal din 5 aprilie 2012 până la

soluționarea cererii, fiind chemat în garanție Consiliul Județean Bacău.

Hotărârea primei

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 1220 din 16 mai 2013 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepția de

necompetență materială, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Bacău

care prin Sentința civilă nr. 194/2013 a admis acțiunea formulată de reclamanta

D.G.A.S.P.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor - Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, fiind

anulat Procesul-verbal din 5 aprilie 2012 emis de pârât.

În motivarea

sentinței, instanța a reținut că între pârâți a fost încheiat Contractul de

finanțare nerambursabilă din 29 iulie 2010, cod SIMS 12327, având ca obiect

implementarea proiectului "Autorități responsabile, Comunități

implicate", proiect co-finanțat prin Fondul Social European, prin

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative.

În vederea realizării

proiectului, reclamanta D.G.A.S.P.C. - Bacău a emis dispoziții prin care un

angajat al instituției, dna M.M.L. a fost desemnată asistent manager în cadrul

proiectului, fiind efectuate plăți către persoana respectivă, plăți cu caracter

salarial, în perioada august - decembrie 2010.

Urmare a verificărilor

semnalate în suspiciunea de neregulă din 27 ianuarie 2012 a fost emis

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare din 5 aprilie 2012 ce reprezintă titlu de creanță, considerându-se că

au fost efectuate plăți cu încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) din Legea

nr. 330/2009 conform cărora în cursul anului 2010 nu se putea plăti munca

prestată peste durata normală a timpului de lucru și nu puteau acorda premii

lunare.

Reclamanta a formulat

obiecții prin Adresa din 23 martie 2012, în care a făcut referire la Decizia

Curții Constituționale nr. 1415/2009 și la un Proces-verbal de control din 12

ianuarie 2012, întocmit în urma misiunii de control efectuată anterior, în

perioada 10 - 13 ianuarie 2012, concluziile echipei de control fiind

favorabile, în sensul că: aceste cheltuieli au fost efectiv realizate în scopul

declarat și toate documentele justificative analizate se regăsesc la fața

locului".

Instanța a reținut că

în raport de dispozițiile art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

"prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică în anul

2010".

La art. 19 alin. (2)

din aceeași lege, în forma în vigoare la data efectuării orelor suplimentare

"în scopul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru

nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, conform alin. (1),

aceasta se plătește în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de

bază.

Procesul-verbal din 5

aprilie 2012 a fost emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, suma de

2.011,11 RON fiind declarată neeligibilă.

Prin sumă plătită

necuvenit conform art. 2 alin. (1) lit. u) "se înțelege plata nedatorată,

așa cum este aceasta prevăzută în dreptul civil, acordată unui beneficiar sau

realizată în numele unui beneficiar, care provine din fonduri europene și/sau

fonduri publice aferente acestora".

Regulamentul C.E. nr.

1083/2006 stabilește la art. 98 că este în primul rând responsabilitatea

statelor membre să caute neregularitățile, să ia măsuri atunci când se constată

o schimbare importantă care afectează natura sau condițiile de aplicare sau de

control al operațiunilor sau al programelor operaționale și să procedeze la

corecțiile financiare necesare.

Orice acțiune

întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor

bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului

proporționalității, consacrat de art. 2 alin. (1) lit. u) și art. 17 din O.U.G.

nr. 66/2011, adică trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare

scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare

rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor

constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului

respectiv.

Astfel, instanța a

reținut că sancțiunea aplicată în cauză a fost instituită prin prevederi

naționale, iar caracterul mai favorabil al prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în

raport cu O.G. nr. 79/2003 este discutabil. În aplicarea dispozițiilor art. 2

alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 2988/95 este exclusă aplicarea unor

sancțiuni stabilite prin dispozițiile O.U.G. în vigoare începând cu data de 30

iunie 2011 pentru nereguli/abateri presupus a fi săvârșite în perioada august -

decembrie 2010.

În speță, argumentul

principal al reclamantei se întemeiază pe Decizia nr. 1415/2009 a Curții

Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a anumitor

prevederi din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice.

A reținut Curtea

Constituțională, în referire la posibila excludere de la plată a orelor

suplimentare pentru anul 2010, că pentru întreg personalul bugetar devin

aplicabile prevederile Titlului III - Timpul de muncă și timpul de odihnă C.

muncii.

Prin urmare, orele

suplimentare trebuie să fie plătite în cursul anului 2010. Atâta timp cât este

în vigoare, C. muncii trebuie respectat și în mediul public, nu doar în cel

privat, eventualele derogări în această materie neputându-se face indiferent

dacă partea interesată aparține domeniului public sau privat.

Prin Decizia

Parlamentului Curții Constituționale nr. 1/1995 s-a consacrat obligativitatea

deciziilor Curții pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, că

puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile

Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și

considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reținut că atât

considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și

se impun cu aceeași forță tuturor subiecților de drept. În consecință, toate

instituțiile și autoritățile publice aveau obligația, în aplicarea Legii nr.

330/2009, să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în

considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 1415/2009 (parag. 8 al respectivei

decizii).

Ca urmare, instanța a

reținut că ne aflăm în prezența unei abateri de la legalitate a autorității

reclamante, dar pentru a constitui o neregularitate aptă să angajeze

răspunderea autorității publice, aceasta trebuie să producă un prejudiciu

bugetului din care a provenit finanțarea proiectului.

Întrucât instituția

beneficiară a făcut plăți pentru munca prestată în mod efectiv peste durata

normală a timpului de lucru de către angajata M.M.L., dat fiind principiul

remunerării pentru munca prestată, găsește rațională concluzia că bugetul din

care provine finanțarea contractului nu a fost prejudiciat.

Așadar, având în

vedere că pârâtul nu a făcut dovada prejudiciului cauzat bugetului din care s-a

făcut finanțarea prin abaterea de la legalitate a autorității publice

beneficiare, abaterea constatată de aceasta nu constituie o neregulă, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, Procesul-verbal din 5 aprilie

2012 fiind apreciat ca nelegal.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 194 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău a formulat recurs

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de fond nu a stabilit pe

deplin situația de fapt, nu a analizat apărările formulate, nu s-a pronunțat

asupra apărărilor formulate, respectiv asupra excepției inadmisibilității

acțiunii, excepție invocată prin întâmpinare formulată în raport de

dispozițiile art. 7 alin. (1) și 12 din Legea nr. 554/2004, dar și de

dispozițiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Împotriva deciziei de

soluționare a contestației putea fi formulată acțiune în justiție dar intimata

nu a făcut dovada că a formulat contestație împotriva Procesului-verbal din 5

aprilie 2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

sau că a fost emisă o decizie de soluționare a contestației în raport de O.U.G.

nr. 66/2011.

Pe fondul cauzei, în

mod greșit a fost admisă acțiunea având în vedere că intimata prin efectuarea

unor plăți necuvenite a săvârșit o neregulă în sensul art. 65 din O.U.G. nr.

66/2011, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr.

66/2011.

Art. 2 pct. 7 din

Regulamentul C.E. nr. 1083/2006 al Consiliului UE "neregularitate" -

înseamnă orice încălcare a unei dispoziții din dreptul comunitar sau care ar

putea avea ca efect un prejudiciu la bugetul UE prin impunerea unor cheltuieli

necorespunzătoare. În acord cu legislația europeană, existența abaterii

presupune implicit potențialitatea existenței unui prejudiciu.

În sensul celor

arătate s-a format și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

(Decizia nr. 3764/2012), dar și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii

Europene - C 465/10 pct. 47 și C 199/2003 pct. 31.

Raportat la

prevederile contractuale și legale, atâta timp cât beneficiarul fondurilor

nerambursabile încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în

implementarea proiectului, bugetul UE și cel național este prejudiciat, sens în

care se impune aplicarea unor corecții financiare, soluția pronunțată de prima

instanță fiind eronată.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

apreciind că hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual este legală și

temeinică.

Hotărârea instanței

de recurs

Primul motiv de

recurs invocat de recurentă vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța

asupra excepției inadmisibilității acțiunii, excepție invocată prin întâmpinare

în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011, cât și faptul că instanța nu a analizat apărările formulate și nu

a stabilit pe deplin situația de fapt.

Este de reținut că

prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal din

5 aprilie 2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Prin întâmpinarea formulată

în primul ciclu procesual, intimata-pârâtă a invocat inadmisibilitatea acțiunii

având în vedere că reclamanta nu a formulat contestație împotriva

Procesului-verbal din 5 aprilie 2011.

Potrivit art. 137

alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

În cauza de față,

instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. nu a pus în

dezbaterea părților excepția invocată și nu s-a pronunțat asupra excepției,

încălcând astfel atât dispozițiile legale arătate, cât și dispozițiile art. 129

pct. 4 C. proc. civ.

Modul de a proceda al

instanței contravine regulilor și obligațiilor legale rezultate din aplicarea

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., hotărârea instanței fiind nelegală.

De asemenea, instanța

de fond nu a stabilit pe deplin situația de fapt, nu a analizat apărările

ambelor părți din perspectiva dispozițiilor legale incidente preluând în fapt

argumentele reclamantei expuse prin cererea de chemare în judecată și răspunsul

la întâmpinare.

În virtutea rolului

activ, instanța putea să dispună administrarea de probe din care să rezulte că

reclamanta, anterior sesizării instanței, a parcurs procedura prevăzută de Cap.

V din O.U.G. nr. 66/2011, chiar reclamanta indicând ca temei de drept în

formularea "contestației" dispozițiile legale menționate.

Prima instanță a

reținut că sancțiunea aplicată prin raportare la caracterul mai favorabil al

O.U.G. nr. 66/2011 față de O.G. nr. 79/2003 "este discutabil", dar nu

arată în raport de ce dispoziții legale a soluționat contestația, rezumându-se

exclusiv doar la Decizia Curții Constituționale nr. 1415/2009 privind aplicarea

Legii nr. 330/2009.

Având în vedere că instanța

de fond nu a stabilit pe deplin situația de fapt, nu a analizat apărările

formulate de ambele părți și nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, pentru

a nu prejudicia părțile de un dublu grad de jurisdicție, pentru respectarea

tuturor drepturilor procesuale se impune casarea și trimiterea cauzei pentru

rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării, instanța în virtutea rolului activ va solicita orice probă

necesară pentru a soluționa atât excepția, cât și fondul cauzei.

Având în vedere că

acest motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a

fost apreciat ca fiind întemeiat, nu se impune a fi analizate celelalte motive

invocate, critici ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și art.

20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

împotriva Sentinței nr. 194 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ