ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 mai 2012, sub nr. x/110/2012, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, anularea procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2012 emis de pârât și repararea pagubei, în sensul stingerii debitului prevăzut în procesul-verbal, în valoare de 2.011,11 RON. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal nr. x/2012 până la soluționarea cererii, fiind chemat în garanție Consiliul Județean Bacău.

Prin Sentința civilă nr. 1220 din 16 mai 2013, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, instanță pe rolul căreia, dosarul a fost înregistrat la data de 11 septembrie 2013, sub același număr.

Prin Sentința nr. 194 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare a executării procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor-Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative, dispunând anularea procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2012 emis de pârât.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în esență, a reținut că pârâtul nu a făcut dovada prejudiciului cauzat bugetului din care s-a făcut finanțarea prin abaterea de la legalitate a autorității publice beneficiare, abaterea constatată de acesta neconstituind o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și, în consecință, a apreciat că procesul-verbal contestat este nelegal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin Decizia nr. 819 din 25 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârât, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a stabilit pe deplin situația de fapt, nu a analizat apărările formulate de ambele părți și nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității invocate de pârât prin întâmpinare.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2015, sub nr. x/110/2012*.

În rejudecare, prin Sentința nr. 102 din 11 iunie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței nr. 102 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, solicitând casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, cu consecința anulării procesului-verbal contestat.

II. Decizia instanței de recurs

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte reține că sentința atacată a fost comunicată reclamantei la data de 23 iunie 2015, iar recursul a fost înregistrat de către reclamantă, la instanța de fond, la data de 14 octombrie 2015 .

Înalta Curte constată, așadar, că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, recursul fiind declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ.:

"neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Or, în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău împotriva Sentinței civile nr. 102 din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM