ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1162/2017

Decizia nr. 1162/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta D.G.A.S.P.C Bacău a formulat contestație împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 30734/134/IC din 01 iunie 2012 emis de către pârâtul Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (în prezent sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice), solicitând anularea și stingerea debitului înscris în acesta.

În motivarea acțiunii, a arătat că între părți s-a încheiat contractul de finanțare Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126 la data de 30 noiembrie 2006. Activitățile premergătoare deschiderii serviciului s-au derulat în primele 6 luni de proiect, achizițiile au fost efectuate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, toate achizițiile fiind derulate prin intermediul Bursei Române de Mărfuri, cu care a fost încheiat un contract de consultanță, conform art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.

Derularea proiectului a făcut obiectul mai multor vizite de monitorizare, rapoartele interimare sau finale specificând faptul că fondurile nerambursabile au fost utilizate conform scopului aprobat, modul de implementare a proiectului a respectat toate procedurile de implementare a programelor Phare, cu referire specifică la procedurile de achiziții, iar activitățile proiectului au fost realizate în totalitate, mai puțin formarea de personal, unde gradul de realizare a fost în proporție de 50%.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, precizând că verificarea la sediul AMPOSDRU a avut loc ca urmare a faptului că beneficiarul contractului Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126 - Services centre for child and family Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău nu a returnat AMPOSDRU sumele înscrise în dota de debit 110 din 19 mai 2009, transmisă prin adresa 1169/CI din 26 mai 2009, având confirmarea de primire prin fax și semnarea de către beneficiar în data de 16 iunie 2009.

Prin Sentința nr. 128 din 15 noiembrie 2016 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și a anulat Procesul-verbal nr. 30734/134/IC din 01 iunie 2012.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Procesul verbal de constatare nr. 30734/134/IC din 01 iunie emis de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu este motivat pe o cauză reală, după cum urmează:

Astfel, la data 30 noiembrie 2006 între părți s-a încheiat contractul de finanțare Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126. Pârâtul, în urma verificărilor cu privire la condițiile executării acestui contract, a emis Nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009, transmisă beneficiarului prin Adresa nr. 1169/CI din 26 mai 2009, comunicată acestuia prin fax și e-mail la data de 16 iunie 2009.

Împotriva acestui act fiscal reclamanta din prezenta cauză a formulat acțiune pe rolul instanțelor judecătorești, ce a format obiectul Dosarului nr. x/3/2009* al Curții de Apel București. În prezent dosarul este soluționat irevocabil prin respingerea recursului declarat de beneficiarul-reclamant în prezenta cauză.

Din acestea rezultă că există deja un act administrativ-fiscal executoriu și intrat în autoritatea de lucru judecat pentru suma de 15.165,86 euro, respectiv Nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009. Nu se putea deci emite Procesul-verbal de constatare nr. 30734/134/IC/01.06 pentru aceeași sumă și pentru aceleași fapte, ci nota de debit trebuia pusă în executare.

Dacă debitorul fiscal nu plătește de bunăvoie, soluția nu este emiterea unui nou titlu executoriu pentru aceeași cauză și pentru aceeași sumă, ci executarea silită. Prin urmare, Procesul-verbal de constatare nr. 30734/134/IC/01.06 nu poate fi motivat pe faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie debitul de 15.165,86 stabilit anterior prin nota de debit din 19 mai 2009, intrată în autoritatea de lucru judecat, soluția oferită de lege și obligatorie pentru pârât fiind executarea silită primului titlu executoriu.

Afirmația pârâtului, în sensul că prin Procesul-verbal de constatare nr. 30734/134/IC/01.06 ar cuprinde sumele rămase de plătit și dobânda penalizatoare nu este adevărată, din cuprinsul acestui act administrativ-fiscal rezultând că debitul (principal) impus este în cuantum de 15.165,86 euro - 11.374,40 euro contribuție U.E. și 3.791,46 euro contribuție de la bugetul de stat, același cu cel stabilit în nota de debit din 19 mai 2009 - Dosar nr. x/110/2012* - 11.374,40 euro contribuție PHARE și 3.791,46 euro contribuție de la bugetul de stat. Or, nimeni nu poate fi executat de două ori pentru aceeași sumă și pentru aceleași nereguli sau abateri.

Față de această situație de fapt, coroborată cu faptul că reclamanta a depus dovada efectuării procedurii prealabile, instanța de fond a apreciat că se impune anularea Procesului-verbal nr. 30734/134/IC/01.06, ca fiind nelegal, prin emiterea acestuia încălcându-se principiul non bis in idem.

În ceea ce privește aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, prin prisma Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curții Constituționale, constatându-se încheierea contractului de achiziție publică pentru care a fost sancționată reclamanta, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, anterior intrării în vigoare a acestui act administrativ, s-a apreciat că procesul-verbal contestat de reclamantă este lovit de nulitate și sub acest aspect, fiind emis cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Cu privire la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, instanța de fond a constatat că aceasta a arătat că o lege nouă se poate aplica numai efectelor juridice produse după intrarea sa în vigoare, motive pentru care măsurile administrative prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu era aplicabile în cauză, deoarece toate efectele derivate din contractul Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126. se produseseră înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, toate efectele - toată documentația, licitațiile, achizițiile și plățile - reprezentând drepturile și obligațiile părților, inclusiv faptele și actele aferente acestora, fiind născute, executate și stinse exclusiv în condițiile și sub imperiul legii vechi, astfel că procesul-verbal de constatare, încheiat abia în anul 2012, este lovit de nulitate absolută și sub acest aspect.

Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia și casarea sentinței, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că sentința recurată nu conține analiza apărărilor sale formulate la instanța de fond și nici motivele pentru care acestea ar fi fost înlăturate, nu respectă dispozițiile imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității în condițiile art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Soluția de respingere a excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile este greșită, față de împrejurarea că reclamanta nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, anterior sesizării instanței, reclamanta avea obligația de a se adresa autorității emitente a actului administrativ, cu solicitarea de revocare a acestuia.

Totodată, recurentul a apreciat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă și prin prisma nerespectării dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora numai decizia de soluționare a contestației administrative poate fi atacată la instanța de contencios administrativ și fiscal.

Pe fondul cauzei, autoritatea pârâtă a invocat netemeinicia susținerilor reclamantei, aplicarea greșită a prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015 și interpretarea eronată dată de instanța de fond Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14.

Intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări asupra căii de atac promovate.

În ședința publică din data de 23 martie 2017, instanța de control judiciar a invocat din oficiu excepția tardivității promovării recursului și, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate această excepție.

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni formulate împotriva unui act administrativ și întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din acest act normativ, normă specială incidentă în cauză, statuează că hotărârea "poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtului Ministerul Fondurilor Europene la data de 30 decembrie 2016, de la această dată curge termenul legal, absolut și imperativ prevăzut de textul de lege sus-menționat, ce se calculează pe zile libere conform art. 101 C. proc. civ., termenul împlinindu-se la data de 16 ianuarie 2017.

Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a promovat recursul la data de 19 ianuarie 2017, potrivit ștampilei aplicate pe plicul de expediere prin poștă a căii de atac, astfel încât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 104 C. proc. civ.

Apărarea recurentului ce vizează promovarea recursului în termen, prin raportare la data înaintării hotărârii recurate către Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi avută în vedere, întrucât drepturile și obligațiile procesuale în prezenta cauză aparțin Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, iar exercitarea acestora, chiar și printr-o altă instituție, trebuie să se realizeze cu respectarea dispozițiilor legale și a termenelor prevăzute de acestea.

Întrucât, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal, în cauză operează sancțiunea decăderii, reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității promovării recursului este întemeiată, iar recursul va fi respins ca tardiv formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, împotriva Sentinței civile nr. 128 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.

Procesat de GGC - NN