ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3080/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. București SRL a solicitat instanței anularea deciziei de respingere comunicată prin adresa x/20.07.2015 prin care a fost respinsă Cererea de rambursare a sumei totale de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, achitată de reclamantă în calitate de Partener în cadrul Proiectului "PREZENT! Stimularea participării la formarea continuă a angajaților aflați în situație de risc pe piața muncii - informare, conștientizare și acces la învățare de calitate pe parcursul întregii vieți" constatarea ca eligibile a cheltuielilor în sumă totală de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă restantă aferentă cheltuielilor efectuate în perioada 01.12.2009 - 30.06.2012 și obligarea pârâtei la validarea acestora; obligarea Ministerului Fondurilor Europene la efectuarea plății sumei totale de 2.030.954,55 RON.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 546 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea în sensul anulării deciziei de respingere comunicată prin adresa x/20.07.2015 și constatării ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.030.954,55 RON reprezentând TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor efectuate în perioada 01.12.2009-30.06.2012, respingând în rest acțiunea.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., context în care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Recurentul critică soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale active și a excepției inadmisibilității.

În opinia recurentului, în mod greșit instanța de fond a apreciat că membrii parteneriatului sunt titulari ai dreptului de rambursare, împrejurare de natură să le confere acestora calitate procesuală activă în cauză.

Astfel, calitatea de beneficiar al proiectului aparține liderului de parteneriat, cu toate drepturile și obligațiile care izvorăsc din aceasta, iar nu și partenerilor, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii formulate împotriva deciziei, comunicată prin adresa x/20.07.2015, prin care a fost respinsă Cererea de rambursare a sumei totale de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, apreciază recurentul că în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată.

Susține recurentul că deși reclamanta a contestat pe cale administrativă adresa x/20.07.2015, a înțeles să o supună direct analizei instanței, eludând astfel procedura de contestare pe cale administrativă la organul emitent, și, drept urmare, încălcând dispozițiile imperative cu caracter special invocate.

În subsidiar, susține recurentul că în ipoteza în care s-ar trece peste excepțiile invocate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată în considerarea faptului că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să răstoarne legalitatea actului administrativ atacat.

Împotriva aceleiași sentințe, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. București SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că sentința recurată este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii de obligare a MFE la efectuarea plății, sumei totale de 2.030.954,55 RON conform Cererii de Rambursare depusă.

Sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014 și art. 3 și art. 9 pct. 41 din H.G. nr. 398/2015 prin care MFE (în prezent MDRAPFE) a preluat de la autoritatea de management atribuțiile privind efectuarea plăților către beneficiari - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentei, CNDIPT nu are atribuții în ceea ce privește efectuarea plăților în cadrul contractelor de finanțare. Toate atribuțiile AM POS și UP FSE au fost preluate integral de către MFE (actualmente MDRAPFE) pe baza dispozițiilor legale din O.U.G. nr. 9/2014, astfel încât începând cu 2014 și în prezent responsabilitatea efectuării plăților în cadrul proiectelor finanțate din FSE revine MDRAPFE.

Împotriva încheierii din data de 29.11.2016 și a sentinței nr. 546 din 21.01.2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recursul formulat de recurentul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic cu privire la încheierea din data de 20.11.2016, prin care instanța de fond a dispus respingerea excepțiilor invocate în fond de recurent, solicitând admiterea acestora, cu motivarea că: reclamanta A. nu este nici titularul contractului de finanțare și nici destinatarul actului administrativ atacat, respectiv a Deciziei de respingere; parteneriatul dintre B. și A. dă naștere la drepturi și obligații exclusiv în sarcina acestora, nu în sarcina CNDIPT; B., beneficiarul în proiect, nu a contestat Decizia de respingere.

Recursul formulat de recurentul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic cu privire la sentința nr. 546 din 21.01.2017

Susține recurentul argumentul că art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Regulamentul nr. 1081/2006 nu consacră expres caracterul eligibil al TVA nerecuperabil, astfel încât instanța de fond ar fi apreciat în mod greșit eligibilitatea cheltuielilor solicitate prin cerere de rambursare. În opinia recurentului, instanța de fond a reținut aplicabilitatea directă a unor dispoziții din regulamente europene, fără a efectua analiza măsurii în care reglementările naționale incidente care stabilesc regimul TVA nerecuperabil sunt contrare dispozițiilor din regulamentele europene aplicate.

Sub acest aspect, recurentul susține că reglementările interne și instrucțiunile AMPOSDRU emise în aplicarea acestora stabilesc regimul TVA nerecuperabil, prin măsuri ce nu contravin legiuitorului european, ci prevăd mecanismul decontării cererilor de rambursare TVA, tipul de TVA, precum și perioadele aferente rambursării acestuia prin POSDRU.

Totodată, precizează recurentul că instanța de fond nu ar fi avut în vedere faptul că în cadrul proiectului a fost încheiat un act adițional la contractul de finanțare care a avut ca obiect sume reprezentând TVA neeligibil, la solicitarea B., sume care au fost destinate altui partener, semnatar al Acordului de Parteneriat, alături de B. și A..

Conchide recurentul că, beneficiarul B. nu a contestat Decizia de respingere, recunoscând validitatea acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a recurentei A. București SRL Înalta Curte reține următoarele:

La termenul de judecată din data de 18.10.2016, Curtea de Apel București a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Fondurilor Europene, iar la data de 29.11.2016 introducerea în cauză a B., în calitate de beneficiar al actului administrativ atacat, conform art. 78 din C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea 554/2004, stabilind cadrul procesual pasiv și prin raportare la aceste părți.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța de fond a reținut următoarele. În cauză a fost contestat actul administrativ reprezentat de Răspunsul x/20.07.2015 prin care a fost respinsă cererea, formulată chiar de reclamantă, de rambursare a sumei de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă aferentă cheltuielilor efectuate de A. în perioada 01.12.2009 - 30.06.2012 în cadrul proiectului constând în punerea în executare a Contractului de Finanțare x.

Instanța a reținut că, este adevărat că reclamanta nu a fost parte semnatară a contractului de finanțare anterior menționat, dar prin Acordul de Parteneriat nr. 17/15.07.2009 încheiat între A. și B., în calitate de lider de parteneriat, părțile au agreat implementarea proiectului finanțat potrivit Contractului de finanțare.

Curtea a mai reținut că, în conformitate cu art. 16 din Contractul de finanțare, acest acord constituie parte integrantă a Contractului de finanțare, iar pe durata derulării acestuia, reclamanta a încasat contravaloarea cheltuielilor eligibile efectuate, rambursate de autoritatea de management.

A concluzionat instanța că, este evident că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză, având calitatea de persoană vătămată în raport de actul administrativ emis de autoritate și anume respingerea cererii de rambursare a sumei reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă aferentă cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului.

Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. București SRL, instanța de recurs reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că membrii parteneriatului sunt titulari ai dreptului de rambursare, împrejurare de natură să le confere acestora calitate procesuală activă în cauză.

Prin acțiunea dedusă judecății, instanței de fond i s-a solicitat de către partenerul B. analizarea legalității și temeiniciei unor acte administrative emise în contradictoriu cu B. - lider de parteneriat și beneficiar al proiectului, acceptate de către aceasta prin necontestare.

Prin lider de parteneriat se înțelege instituția/organizația care solicită finanțare - în cadrul unei cereri de propuneri de proiecte - în parteneriat cu alte instituții/organizații și care, în condițiile în care cererea de finanțare va fi selectată în vederea contractării, va avea rolul de beneficiar.

Prin urmare, calitatea de beneficiar al proiectului aparține liderului de parteneriat, cu toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta, iar nu și partenerilor, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Astfel, calitatea de beneficiar al proiectului finanțat din fonduri europene aparține B., între aceasta și partenerii săi creându-se un raport juridic, în baza Acordului de Parteneriat, în cadrul căruia autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene nu este parte. Totodată, chiar dacă partenerii ar avea un interes în anularea actelor administrative, în vederea recuperării cheltuielilor declarate neeligibile, pe lângă faptul că aceștia nu justifică un interes direct în raport cu autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, nu au nici calitate de reclamanți.

În raport de soluția dată excepției în discuție, nu se mai impun a fi analizate excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a M.F.E., actualul Minister al Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Referitor la recursul declarat de reclamanta A. București SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la motivele avute în vedere prin acest demers juridic, Înalta Curte reține următoarele:

În baza Acordului de Parteneriat, B. a încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Contractul de Finanțare x, înregistrat de AMPOSDRU sub nr. x din data de 04.11.2009.

Contractul de Finanțare a avut ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului PREZENT! Stimularea participării la formarea continuă a angajaților aflați în situație de risc pe piața muncii - informare, conștientizare și acces la învățare de calitate pe parcursul întregii vieți, finanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, Axa prioritară 2 - Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii, Domeniul major de intervenție: 2.3 - Acces și participare la formare profesională continuă.

În vederea implementării proiectului beneficiarul B. a încheiat un acord de parteneriat cu mai multe persoane juridice printre care și recurenta-reclamantă A. București SRL.

În perioada 01.12.2009 - 30.06.2012, reclamanta-recurentă, A. a înregistrat cheltuieli în legătură cu implementarea Proiectului, efectuate pentru îndeplinirea rolului și responsabilităților sale în cadrul Proiectului, incluzând contravaloarea TVA aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii achiziționate.

Pe baza facturilor și/sau a altor documente justificative primite de la parteneri, B., a înaintat spre soluționare către OIPOSDRU cereri de rambursare a contravalorii cheltuielilor eligibile efectuate pentru implementarea Proiectului, în temeiul art. 7 din Contractul de Finanțare, inclusiv pentru asemenea cheltuieli efectuate de A., în calitate de partener în Proiect. Aceste cereri au fost soluționate în conformitate cu prevederile legale, fiind rambursate cheltuielile eligibile, cu excepția taxei pe valoare adăugată aferentă acestor cheltuieli.

În data de 29.06.2015, intervenientul B. a înaintat prin Adresa nr. x/29.06.2015, înregistrată de OIPOSDRU sub nr. x/29.06 2015, cererea formulată în vederea rambursării sumei totale de 2.030.954,55 RON, reprezentând TVA nedeductibilă nerecuperabilă eligibilă restantă aferentă cheltuielilor efectuate în perioada 01.12.2009 - 30.06.2012 de către A., în calitate de partener în cadrul Proiectului.

În data de 20.07.2015, OIPOSDRU a emis Adresa x/20.07.2015 prin care Cererea de rambursare a TVA aferentă perioadei 01.12.2009 - 30.06.2012 a fost respinsă, cu motivarea că reglementările în vigoare privind solicitarea acestui tip de cheltuială nu au fost respectate.

În acest context, instanța reține că, proiectului finanțat în prezenta cauză îi sunt aplicabile prevederile legislației comunitare, care sunt prioritare față de dreptul intern. Astfel, așa cum a constatat și instanța de fond, Proiectul a fost finanțat prin Fondul Social European, motiv, pentru care, sunt aplicabile prevederile Regulamentului nr. 1081/2006 privind Fondul Social European.

În art. 11 din Regulamentul european se menționează expres că pentru contribuțiile din Fond, se consideră cheltuială neeligibilă doar TVA recuperabilă, rezultă că TVA ce nu poate fi recuperată în condițiile legislației fiscale, este cheltuială eligibilă.

Prin urmare, reglementările în vigoare la data contractului de finanțare trebuie interpretate în sensul că doar TVA aferentă Proiectului, nedeductibilă, este nerecuperabilă potrivit legislației aplicabile și, ca atare, reprezintă o cheltuială eligibilă.

Astfel, corect s-a apreciat că cererea de rambursare este întemeiată pe dispoziții din regulamente europene, astfel încât nu-i pot fi opuse, sub aspect formal și procedural dispoziții din dreptul intern, care să facă inopozabile și inaplicable prevederile europene.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante în sensul că responsabilitatea efectuării plăților în cadrul proiectelor finanțate din FSE revine MDRAPFE, sunt neîntemeiate.

Parte în contractul de finanțare este Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, iar în cadrul Direcției Generale AMPOSDRU funcționează Unitatea de Plată FSE (UP FSE), cu responsabilitățile prevăzute în legislația națională: UP FSE este responsabilă de transferarea către beneficiari a sumelor de prefinanțare, cofinanțare alocate de la bugetul de stat, a sumelor din asistența financiară nerambursabilă de la Uniunea Europeană și a sumelor pentru acoperirea plății taxei pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din FSE în cadrul POSDRU, precum și către contractori a sumelor aferente finanțării proiectelor de asistență tehnică, după caz.

În acest context, instanța de fond în mod corect a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile formulate de Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic și de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene), va casa hotărârile recurate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale active, și va respinge recursul formulat de A. București SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic și de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene) împotriva încheierii din 29 noiembrie 2016 și Sentinței nr. 546 din 21 februarie 2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile recurate și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale active.

Respinge recursul formulat de A. București SRL împotriva Sentinței nr. 546 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - OB