ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6358/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Universitatea din Craiova a chemat în judecată pe pârâtul C.N.D.I.P.T. - O.I.P.O.S.D.R.U, solicitând: - anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferente Cererii de rambursare (CR) nr. 6, înregistrată cu nr. CNDIPT - OIPOSDRU 22348 din 5 noiembrie 2015 și anularea Răspunsului la contestație înregistrat la nr. x din 7 iulie 2016 (prin care s-a soluționat Contestația îndreptată împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferentă CR 6) emise de către pârât; - obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 8.437,00 RON, ce reprezintă cheltuieli invalidate, solicitate prin Cererea de rambursare nr. x, respectiv, 872,00 RON, reprezentând cheltuieli invalidate cu expertul pe termen scurt A. și 7.565,00 RON, reprezentând TVA aferentă capitolului bugetar Alte tipuri de costuri; - anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferente Cererii de rambursare (CR) nr. 8, înregistrate cu nr. CNDIPT - OIPOSDRU 22349 din 5 noiembrie 2015 și anularea în parte a Răspunsului la contestație înregistrat la nr. CNDIPT - OIPOSDRU 6529 din 7 iulie 2016 (prin care s-a soluționat Contestația îndreptată împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferente CR 8); - obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 19.423,31 RON rămasă invalidată prin Răspunsul la contestație înregistrat la nr. CNDIPT - OIPOSDRU 6529/07 iulie 2016 (prin care s-a soluționat Contestația îndreptată împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferentă CR 8), respectiv, 17.724,52 RON, reprezentând TVA aferentă Altor tipuri de costuri; 181,17 RON, reprezentând aplicare prorata pentru cheltuieli invalidate la CR8 care au fost certificate de auditor; 1.517,62 RON, reprezentând TVA aferentă capitolului bugetar Cheltuieli generale de administrație.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 96 din data de 10 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea reclamantei, a dispus anularea Scrisorii standard de informare aferente Cererii de rambursare nr. x, cu privire la suma de 872 RON, reprezentând cheltuieli cu expert pe termen scurt și a constatat eligibilitatea sumei menționate, respingând cererea de anulare a Scrisorii standard de informare aferente Cererii de rambursare nr. x, în ceea ce privește suma de 7.565 RON reprezentând TVA aferentă capitolului bugetar Alte tipuri de costuri, cererea de anulare a Scrisorii standard de informare aferente Cererii de rambursare nr. x, precum și cererile de obligare a pârâtului la rambursarea sumelor ce reprezintă restul cheltuielilor invalidate, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 96 din data de 10 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Arată că în motivarea instanței de fond se reia integral răspunsul autorității pârâte la contestația administrativă, cât privește pretențiile reclamantei respinse, ca neîntemeiate. Instanța de fond a reținut aceleași dispoziții legale și contractuale invocate de pârât, precum și aceleași concluzii, bazate pe interpretarea dată de pârât cadrului normativ și contractual, prin care se reține, în esență, că invalidarea sumelor este justificată întrucât la momentul verificării CR 6 și CR 8, în cadrul bugetului sintetic aprobat al proiectului, nu erau menționate linii distincte aferente TVA. Instanța de fond a preluat poziția autorității pârâte cu privire la necesitatea evidențierii separate a TVA, la pct. 9 al anexei 2 a contractului de finanțare și, preluând mecanic aceste susțineri, nu a examinat și nu a apreciat problemele de drept esențiale invocate prin cererea introductivă. Astfel, nu a examinat motivul de nelegalitate conform căruia răspunsurile la contestații sunt nelegale fiind emise cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța, preluând apărările pârâtului, a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor H.G. nr. 759/2007 și a Instrucțiunilor nr. 103 din 18 martie 2015 și 104 din 18 martie 2015. În Instrucțiunea nr. 103/2015, la art. 8 pct. 12 se specifică: "în cadrul anexei 2 Bugetul proiectului sintetic, pct. 8 Valoare activități transnaționale și pct. 9 Valoare TVA nedeductibilă estimată nu reprezintă linii bugetare, elementele de cost cuprinse aici fiind incluse în detalierea celor patru capitole bugetare deja definite". Prevederi similare se regăsesc la art. II.E din Instrucțiunea nr. 104/2015. În conformitate cu legislația în vigoare, recurenta-reclamantă nu este plătitoare de TVA pentru activitățile și cheltuielile efectuate în cadrul proiectelor POSDRU. În acest context, TVA aferentă facturilor de achiziții este nedeductibilă și reprezintă o cheltuială eligibilă, cu mențiunea că, în cadrul proiectului, cheltuielile bugetate la momentul elaborării cererii de finanțare cuprind și TVA. Instanța de fond ar fi trebuit să constate, raportat la prevederile H.G. nr. 759/2007 și cele ale Instrucțiunilor invocate, că TVA solicitată la rambursare este eligibilă și trebuie rambursată în totalitate reclamantei, indiferent de evaluarea estimată în cadrul pct. 9 din anexa 2 a contractului de finanțare. Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare și a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la respectarea de către reclamantă a condițiilor de legalitate și regularitate în solicitarea de rambursare a TVA nedeductibilă. Recurenta-reclamantă invocă și principiul așteptărilor legitime, arătând că, prin aprobarea finanțării proiectului conform cererii depuse, autoritatea publică pârâtă a creat așteptarea legitimă a reclamantei în sensul că respectivele cheltuieli sunt eligibile în forma și în condițiile prezentate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul pârât Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic solicită respingerea recursului, ca nefondat. În motivare, arată că, prin anexa 2 a contractului de finanțare, referitoare la categoriile de cheltuieli, s-a prevăzut o valoare de 0 RON estimată pentru TVA nedeductibilă. Art. 2 din H.G. nr. 759/2007 reglementează condițiile cerute cumulativ pentru declararea eligibilității cheltuielilor, printre care se numără ca condiția conformității cheltuielilor cu prevederile contractului de finanțare. În acest context normativ, instanța de fond a constatat corect că sumele solicitate la rambursare cu titlu de TVA nedeductibilă nu au fost incluse în cheltuielile estimate ale proiectului. În mod cert, raportat și la dispozițiile art. 111 din H.G. nr. 759/2007, TVA solicitată prin CR6 și CR8 este nedeductibilă, în condițiile în care reclamanta nu este plătitoare de TVA pentru operațiunile din cadrul proiectului. Însă, instanța a reținut corect că, în absența estimării TVA conform pct. 9 din anexa 2 a contractului de finanțare, nu se poate dovedi că, în cuprinsul finanțării conform planului financiar aprobat, este inclusă TVA, în cadrul capitolelor bugetare definite. TVA nu a fost detaliată nici în cadrul acelor capitole și nici nu a fost estimată la pct. 2 din anexa 2. Ca atare, în lipsa unei estimări a TVA, realizată în perioada precontractuală, nu se poate reține că finanțarea include și TVA nedeductibilă, prin includerea acesteia în cuantumul cheltuielilor materiale, chiar dacă dispozițiile legale aplicabile reglementează această posibilitate. Cât privește prorata, aceasta a fost aplicată la diferențele dintre cheltuielile auditate și apreciate a fi eligibile de către auditor și cele validate de către autoritatea pârâtă, invalidarea sumei de 181,17 RON cu titlu de prorată având în vedere deficiențele de prestare a serviciului de audit.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 31 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul declarat în cauză în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl constată fondat în limitele și pentru argumentele care vor fi arătate în continuare. Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate întrucât, raportat la conținutul motivării sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a procedat la o analiză proprie, detaliată, a motivelor cererii introductive, neputându-se reține o preluare tale quale a poziției autorității pârâte, așa cum susține recurenta-reclamantă. Cât privește motivul de nelegalitate a actelor administrative (a răspunsurilor la contestațiile administrative) referitor la emiterea acestora cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că nerespectarea termenului legal de soluționare a contestației administrative nu poate atrage nelegalitatea actului emis în soluționarea contestației, în lipsa indicării și dovedirii unei vătămări cauzate destinatarului acestui act, prin întârzierea în soluționarea contestației. Analizând criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare, în principal, la eligibilitatea cheltuielilor reprezentând valoarea TVA nedeductibile solicitate prin CR6 și CR 8, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat. Art. 111 din H.G. nr. 759/2007 reglementează expres eligibilitatea taxei pe valoarea adăugată nedeductibile pentru toate programele operaționale finanțate din instrumente structurale, sub condiția ca taxa să fie aferentă unor cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale. Așa cum arată însuși intimatul-pârât, TVA solicitată prin CR6 și CR8 este TVA nedeductibilă/nerecuperabilă de către recurenta-reclamantă, în calitate de beneficiară a finanțării (aceasta nefiind plătitoare de TVA pentru operațiunile din cadrul proiectului). Motivul declarării neeligibilității cheltuielilor cu TVA nedeductibilă a fost acela că aceste cheltuieli nu respectă condiția prevăzută la art. 2 lit. c) din H.G. nr. 759/2007, referitoare la conformitatea cheltuielii cu prevederile contractului de finanțare. Instanța de fond, similar autorității pârâte, a reținut că TVA nedeductibilă nu a fost estimată în anexa 2 - Bugetul proiectului sintetic, la pct. 9), așa cum ar fi trebuit, iar în lipsa acestei estimări (care trebuia efectuată în perioada precontractuală), cheltuiala este neconformă cu contractul de finanțare și, drept urmare, neeligibilă. Înalta Curte consideră că această neregulă formală, a neestimării la pct. 9 al anexei 2, cuprinzând Bugetul proiectului sintetic, a valorii TVA nedeductibile nu este aptă să conducă la constatarea neeligibilității cheltuielii, câtă vreme valoarea TVA nedeductibilă a fost inclusă în bugetul proiectului în cadrul capitolelor bugetare ale planului financiar aprobat, prin includerea acesteia în cuantumul cheltuielilor materiale. Astfel, fiind cert că TVA nedeductibilă este eligibilă potrivit art. 111 din H.G. nr. 759/2007 și că recurenta-reclamantă a avut în vedere, prin cererea de finanțare cheltuielile cu achizițiile incluzând valoarea TVA de plată, chiar dacă aceasta nu a fost estimată separat în anexa 2 menționată, câtă vreme este inclusă în cadrul capitolelor bugetare definite este greșit a se considera că respectiva cheltuială nu ar fi conformă cu prevederile contractului de finanțare. Așa cum a arătat recurenta-reclamantă, și Instrucțiunile nr. 103/2015 și 104/2015 stabilesc că valoarea TVA nedeductibilă estimată (anexa 2 - Bugetul proiectului sintetic, pct. 9) nu reprezintă linie bugetară, elementele de cost cuprinse aici fiind incluse în detalierea celor patru capitole bugetare anterior definite în buget. Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea în tot a cererii reclamantei, anularea în tot a scrisorilor standard de informare a beneficiarului aferente Cererilor de rambursare (CR) nr. 6 și nr. 8, precum și a răspunsurilor la contestațiile administrative, referitoare la neeligibilitatea TVA, cu obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 7.565,00 RON, reprezentând TVA aferentă capitolului bugetar Alte tipuri de costuri, a sumei de 17.724,52 RON, reprezentând TVA aferentă Altor tipuri de costuri și a sumei de 1.517,62 RON, reprezentând TVA aferentă capitolului bugetar Cheltuieli generale de administrație. În egală măsură, se impune constatarea eligibilității sumei de 181,17 RON, reprezentând aplicare prorata pentru cheltuieli invalidate la CR8, care au fost certificate de auditor, ca o consecință a constatării eligibilității cheltuielilor cu TVA nedeductibilă. Casarea în parte a sentinței atacate are în vedere că partea dispozitivului sentinței referitoare la declararea eligibilității sumei de 872 RON reprezentând cheltuieli cu expertul pe termen scurt nu a făcut obiectul recursului, intrând în puterea de lucru judecat. PENTRU ACESTE MOTIVE,