ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2661/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA a chemat în judecată pe pârâta CNDIPT-OIPOSDRU, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- Ca urmare a anulării Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 7, nr. x/09.01.2015, solicită obligarea pârâtului la rambursarea următoarelor sume invalidate, solicitate prin Cererea de rambursare nr. 7:

a). 40.986,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova;

b). 15.874,35 RON reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă.

2). - Anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă Cererii de rambursare (CR) nr. x, înregistrată cu . . . . . . . . . . . x/21.01.2015 și a Răspunsului la contestație înregistrat la nr. x/22.12.2015 (prin care s-a soluționat Contestația îndreptată împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 8v2) emise de către CNDIPT-OIPOSDRU.

- Ca urmare a anulării Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului aferentă CR 8, nr. x/21.01.2015, solicită obligarea pârâtului la rambursarea următoarelor sume invalidate, solicitate prin Cererea de rambursare nr. 8v2:

a). 69.226,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova;

b). 16.615,18 RON reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 395/2016 pronunțată în data de 23 septembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta CNDIPT-OIPOSDRU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 395/2016 din data de 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamata Universitatea din Craiova, încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susținut că motivarea instanței de fond este preluată aproape integral din motivarea pârâtei cuprinsă în Răspunsurile la contestațiile înregistrate la CNDIPT -OI sub nr. x/25.11.2015 și sub nr. x/22.11.2015, instanța de fond reținând aceleași concluzii prezentate de către pârâtă în pagina 4 și pagina 7 din Răspunsurile la contestații.

Cu privire la invalidarea sumelor cu titlu de TVA nedeductibilă eligibilă, arată recurenta că, instanța de fond a preluat textual concluziile pârâtei cuprinse în pagina 5 și în pagina 7 din Răspunsurile la contestații. Ori, procedând astfel, apreciază recurenta că instanța de fond nu a efectuat în fapt nici o operațiune de cercetare judecătorească, ci s-a limitat la a prelua mecanic justificările pârâtei, fără să răspundă motivelor de critică formulate de recurentă în cadrul acțiunii și să aprecieze prin propria viziune problemele de drept esențiale ridicate de către aceasta.

Consideră astfel că hotărârea ce face obiectul judecății, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, maniera extrem de succintă în care se exprimă argumentele soluției, făcând hotărârea criticabilă din perspectiva legalității.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susține recurenta că instanța de fond a menținut și greșita interpretare a dispozițiilor legale corespunzătoare situației de fapt deduse judecății, drept consecință a faptului că instanța de fond a reținut în mod mecanic motivările pârâtei.

În continuare, recurenta susține că în prezenta speță s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, avându-se în vedere că proiectul a fost declarat chiar de pârât " exemplu de bună practică la nivel regional" . Or, o astfel de recunoaștere a fost posibilă doar în condițiile respectării de către autoritatea recurentă a principiilor bunei gestiuni financiare precum și un volum optim de activitate.

Se susține de către recurentă că, pentru a atinge o asemenea performanță, unele activități/sarcini ale echipei proiectului PRAXIS, menționate în Rapoartele de activitate, chiar dacă nu au un rezultat ce se concretizează neapărat în livrabile fizice, au avut nevoie de alocarea unui timp adecvat pentru implementarea proiectului, un exemplu în acest sens constituindu-l sarcinile privind monitorizarea activităților și rezultatelor proiectului, sprijin în derularea activităților aferente Biroului de practică și sprijin în centralizarea documentelor aferente activităților derulate de Biroul de practică, acestea fiind realizate de către anumiți membrii ai echipei (conform descrierilor din rapoartele de activitate) și s-au concretizat în urmărirea desfășurării activităților (conform Graficului de activități). Aceste lucruri s-au realizat prin dialog între membrii echipei, prin analiza documentelor existente la nivelul proiectului și dezbateri în cadrul ședințelor cu privire la modul de realizare a activităților. Desfășurarea activității în aceste condiții nu a putut genera livrabile fizice, dar a condus la buna îndeplinire a obiectivelor și rezultatelor proiectului.

De asemenea, mai arată recurenta, activitatea de comunicare cu partenerii pentru implementarea activităților proiectului, realizată de anumiți membrii ai echipei s-a concretizat în dialogul permanent prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță (audio, video, etc) rezultatele acestei activități putând fi cuantificate prin efectele produse (documente financiare și tehnice aferente partenerilor proiectului).

Subliniază recurenta că membrii echipei de implementare au respectat instrucțiunile în vigoare la momentul implementării activităților care puneau accent pe rezultatele obținute în urma implementării proiectului, îndeplinirea indicatorilor finali sau încheierea cu succes a proiectului fiind considerate condiții suficiente pentru a justifica validarea sumelor, în optica instrucțiunilor în vigoare la momentul implementării proiectului.

Consideră recurenta că, în contextul desfășurării și finalizării cu succes a proiectului, reținerea de către instanța de fond a prevederilor art. 172a (1) lit. f) din Regulamentul nr. 2342 al Comisiei Europene de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 a Consiliului European privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene, a dus la pronunțarea unei hotărâri dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală, a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat termen pentru judecata recursului la data de 21 mai 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamanta Universitatea din Craiova este Beneficiar al proiectului:

"PRAXIS - Buni practicieni în domeniul economic în tranziție de la școală la viață activă", cod SMIS 21732, finanțată în cadrul Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară 2 - Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii". Domeniul major de intervenție 2.1 "Tranziția de la școală la viața activă", conform contractului având numărul de identificare x.

In urma depunerii de către Beneficiar a Cererii de rambursare numărul 7 din data de 02.04.2014 și a Cererii numărul 8v2 din data de 02.12.2014, CNDIPT-OIPOSDRU a emis două Scrisori Standard de Informare, înregistrate sub numerele 362/09.01.2015 și 1279/21.01.2015 aferente celor două cereri de rambursare

Prin Scrisoarea Standard de Informare înregistrată la nr. 362/09.01.2015 paratul a comunicat validarea sumei de 1.117.017,72 RON, reprezentând cheltuieli declarate eligibile (aferente CR 7), precizându-se deopotrivă că anumite sume solicitate spre rambursare reprezentând cheltuieli cu personalul (40.896,00 RON) și TVA nedeductibilă eligibilă (15.874,35 RON) au fost invalidate.

Prin Scrisoarea Standard de Informare înregistrată sub nr. x/21.01.2015 paratul a comunicat, de asemenea, reclamantei faptul că s-a validat suma de 1.201.133,03 RON, reprezentând cheltuieli declarate eligibile, aferente Cererii de rambursare numărul 8v2, iar alte sume solicitate spre rambursare, cum ar fi cheltuieli cu personalul (în cuantum de 69.226,00 RON), respectiv TVA nedeductibilă eligibilă (16.615,18 RON) au fost invalidate.

Împotriva măsurilor de invalidare a anumitor cheltuieli aferente CR 7 și CR 8v2 dispuse prin Scrisorile Standard de Informare a formulat contestații reclamanta Universitatea din Craiova, respinse de parata prin Răspunsurile la contestație nr. 24531/25.11.2015 si nr. 26891/22.12.2015 .

În ceea ce privește Scrisoarea standard de informare a beneficiarului aferenta CR7, reclamanta, prin acțiunea ce face obiectul judecății, a contestat invalidarea sumei de 40.896,00 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat in implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova precum și a sumei de 15.874,35 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, iar în ceea ce privește Scrisoarea standard de informare a beneficiarului aferentă CR8v2, a contestat invalidarea sumei de 69.226,00 RON, reprezentând tot cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului la partenerul principal - Universitatea din Craiova și a sumei de 16.615,18 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, solicitând anularea acestora și obligarea pârâtului la rambursarea acestor sume.

Sumele menționate au fost invalidate de parat, care a reținut ca unii experți si-au supraevaluat timpul pentru diversele activitati sau nu si-au susținut activitățile menționate în rapoartele de activitate cu documente justificative.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținând, în esență, că, în ceea ce privește sumele reprezentând cheltuieli cu personalul, există activități susceptibile de a fi realizate într-un interval de timp foarte mare față de livrabilele prezentate ca documente justificative, iar în ceea ce privește sumele aferente TVA nedeductibilă eligibilă, a reținut prima instanță că rambursarea acesteia este direct legată de încheierea unui act adițional la contractul de finanțare, act adițional ce nu a fost aprobat, în cazul Cererii de rambursare nr. x (respingându-se atât Actul adițional nr. x cât și Actul adițional nr. 3), iar în ceea ce privește Cererea de rambursare nr. 8v2, s-a constatat că reclamanta nu a înaintat spre aprobare un astfel de act.

Soluția instanței de primă jurisdicție este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

În ceea ce privește incidența în cauză a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. instanța de control judiciar apreciază, ca nefondate, criticile recurentei pe acest aspect, cazul de casare reglementat de norma mai sus menționată referindu-se la "nemotivarea hotărârii recurate sau la motivarea sa contradictorie ori existența unor motive străine de natura cauzei".

Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Pe de altă parte, tot atât de adevărat este că în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 para. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hot. CEDO Van de Hurk c. Olandei, și hot. Perez c. Franței).

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților". Verificând criticile aduse sentinței recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raționamentul logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției criticate, argumentele părților litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar.

În legătură cu acest motiv de casare, reține Înalta Curte că nu este necesar ca în cuprinsul unei hotărâri judecătorești să se răspundă punctual fiecărui argument al părților, ci trebuie avute în vedere motivele de fapt și de drept determinante, care contribuie în mod decisiv la crearea propriului raționament al instanței judecătorești, exprimat în mod coerent pentru a justifica soluția pronunțată.

Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la speța dedusă judecății, se observă că, în cauza pendinte, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanței superioare asupra sentinței pronunțate de prima instanță, fiind respectate garanțiile procesuale ale imparțialității judecătorului și ale calității actului de justiție, precum și exigențele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituția României și cele ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la existența unui proces echitabil.

Reține Înalta Curte că, prin criticile subsumate acestui motiv de recurs se susține că motivarea instanței de fond este preluată aproape integral din motivarea pârâtului, instanța de fond reținând aceleași concluzii prezentate de către pârât în pagina 4 din Răspunsul la contestație înregistrat la nr. x -OI 24531/25.11.2015 și în pagina 7 din Răspunsul la contestație înregistrat la nr. x -OI 26891/22.11.2015.

Aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât prima instanță a avut în vedere deopotrivă argumentele tuturor părților litigante, hotărârea fiind motivată corespunzător exigențelor procedurale, fără a se identifica vreo părtinire în sensul arătat de recurenta-reclamantă.

Analizând considerentele hotărârii de fond din această perspectivă, instanța de control judiciar constată, contrar celor susținute de recurentă, că instanța de fond a analizat susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, prin raportare la probatoriul administrat și la apărările pârâtului, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, fiind astfel respectate cerințele unui proces echitabil. Obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, neputând fi reținute susținerile recurentei, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Apreciază Înalta Curte că, preluarea de către instanță a unora dintre argumentele unei părți pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților și o analiză a probelor administrate, de vreme ce, în considerente, instanța a analizat probele administrate, a stabilit situația de fapt și a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speța dedusă judecății.

Față de aceste considerente, Înalta Curte nu poate reține incidența acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte, analizând Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 362 din data de 29.01.2015 constată că suma de 40.896,00 RON, inclusă la capitolul bugetar Resurse Umane, a fost invalidată deoarece s-a constatat că unii experți și-au supraevaluat timpul pentru diversele activități sau nu și-au putut susține activitățile menționate în rapoartele de activitate cu documente justificative.

Atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin recursul de față, recurenta - reclamantă a susținut că anumite sarcini desfășurate de unii membri ai echipei, cum ar fi cele privind monitorizarea activităților și rezultatelor proiectului, sprijin în centralizarea documentelor aferente activităților derulate, s-au realizat prin dialog între membrii echipei și dezbateri în cadrul ședințelor cu privire la modul de realizare a activităților, neputându-se genera livrabile fizice. De asemenea, a susținut recurenta că activitatea de comunicare cu partenerii pentru implementarea activităților proiectului s-a concretizat în dialogul permanent prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță (audio, video, etc), iar rezultatele acestei activități pot fi cuantificate prin efectele produse, respectiv documente financiare și tehnice aferente partenerilor proiectului.

Înalta Curte apreciază că aceste argumente nu pot justifica activitățile menționate de unii experți în Rapoartele de activitate, în lipsa unor documente concrete, apte să demonstreze că respectiva activitate s-a desfășurat, în condițiile în care a fost alocat un număr foarte mare de ore doar pentru participarea la ședințe între membrii echipei, ori monitorizarea activităților și rezultatelor proiectului, respectiv comunicarea cu partenerii pentru implementarea activităților proiectului, fără a se prezenta însă nici un livrabil.

Si în ceea ce privește Scrisoarea standard de informare a beneficiarului aferentă Cererii de rambursare nr. 8v2 din data de 02.12.2014, recurenta - reclamantă a contestat invalidatarea sumei de 69.226,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, precum și invalidarea sumei de 16.615,18 RON, aferentă TVA nedeductibilă eligibilă.

Analizând Scrisoarea standard de informare CNDIPT -OI 1279/21.01.2015, prin raportare la înscrisurile aflate la dosarului cauzei, se constată, de asemenea, că și în acest caz au existat activități raportate ca fiind realizate într-un timp foarte mare, nesusținute de documente justificative.

Verificând înscrisurile existente la dosar, se observă că și aici au existat activități raportate ca fiind realizate într-un timp foarte mare, nedovedite prin documente justificative. Se constată astfel că nu au fost prezentate livrabile care să justifice numărul mare de ore raportate ca fiind alocate pentru monitorizarea proiectului, comunicarea cu partenerii și centralizarea datelor, nefiind depuse nici materialele utilizate la organizarea work-shop-urilor raportate de asemenea de către experți.

Se constată astfel cu ușurință că, pentru unele din activitățile desfășurate persoanele implicate în proiect au supradimensionat total nejustificat timpul alocat, livrabilele prezentate ca documente justificative nefiind suficiente pentru a proba timpul declarat ca fiind destinat anumitor activități. Deopotrivă, se constată că multe din materialele prezentate ca livrabile sunt comune mai multor persoane și conțin 1-2 pagini, cum ar fi: Minutele ședințelor, Fișele de pontaj, Rapoartele de activitate, Planificare activitate, Listele de prezență, Situația centrelor de practică și numărul de studenți alocați, Situație repartizare studenți, template fișe de evaluare, acestea fiind livrabile standard pentru fiecare lună, iar pentru unele activități, cum ar fi monitorizarea activităților și rezultatelor proiectului, comunicarea cu partenerii pentru implementarea activităților proiectului, sau centralizarea datelor de la nivelul departamentelor din universitate și de la nivelul centrelor de practică, nu s-au prezentat livrabile, în condițiile în care timpul alocat acestor activități a fost foarte mare.

Instanța de control judiciar nu poate accepta argumentul recurentei, în sensul că astfel de activități nu au putut genera livrabile fizice, dar au condus la buna îndeplinire a obiectivelor și finalizarea cu succes a proiectului, în condițiile în care articolul 172a (1) litera (f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei Europene de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. l.605/2002 al Consiliului European privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene prevede că, sunt eligibile costurile care:

"sunt rezonabile, justificate și respectă cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței".

Apreciază Înalta Curte că, prin neprezentarea de către recurenta-reclamantă a livrabilelor care să probeze activitățile specifice proiectului, indicate în rapoartele de activitate (materiale realizate, furnizate și utilizate de către experți la organizarea de work-shop-uri, alte documente întocmite pentru activitățile de monitorizare și comunicare cu partenerii, ori pentru întâlnirile cu studenții de la programele de studiu MG, MK și ECTS) nu este dovedită respectarea principiului unui management financiar riguros prevăzut de norma comunitară mai sus menționată, ce presupune utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-eficiență.

Încheierea cu succes a proiectului nu o exonerează pe recurenta - reclamantă de obligația de a respecta " cerințele bunei gestionări financiare" și nu prezintă nici o relevanță în determinarea caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor efectuate de beneficiar în derularea proiectului.

Se constată astfel că, în mod justificat intimata - pârâtă a declarat neeligibile sumele contestate de recurenta -reclamantă, respectiv suma de 40.896,00 RON, stabilită prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 362/09.01.2015 și suma de 69.226,00 RON, stabilită prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1279/21.01.2015, în condițiile în care au existat supradimensionări repetate ale timpului de lucru, raportat la activitățile menționate, ce nu au fost întru-totul justificate prin materialele prezentate.

În ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la invalidarea sumei de 15.874,35 RON și a sumei de 16.615,18 RON, aferente TVA nedeductibilă eligibilă, aceasta nu va fi analizată de instanța de control judiciar, în cadrul acestui motiv de nelegalitate (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) pe considerentul că, în cadrul criticilor ce vizează încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență, recurenta a argumentat de ce unele activități desfășurate de membrii echipei de implementare a proiectului, nu s-au concretizat "neapărat în livrabile fizice", nefiind decelate și critici care să combată cele reținute de instanța de fond pe aspectul invalidării sumelor aferente TVA nedeductibilă eligibilă.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de recurenta - reclamantă și din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea din Craiova împotriva sentinței civile nr. 395/2016 din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019 .