ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2017 din 9 mai 2017, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Bacău a chemat în judecată pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" – Ministerul Educației și Cercetării Științifice (OIPOSDRU) în contradictoriu cu care a solicitat următoarele: - anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență cu nr. x/26.098. 2016; - anularea deciziei privind soluționarea contestației nr. x/8.11.2016; - exonerarea obligației de plată a creanței de 126.973,45 RON.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educației Naționale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 6 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a prezentat următoarele critici: Solutia instanței de fond este contradictorie cu însăși norma reținută in motivare în condițiile în care, decizia de soluționare a contestației prealabile conține in mod exclusiv reiterarea aspectelor consemnate in Nota de constatare a neregulilor comunicata conform adresei nr. x/09.08.2016, în punctul de vedere inaintat în Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/26.08.2016 înregistrat la data de 13.09.2016 la I.S.J. Bacău sub numărul x/2016 si inaintat prin adresa x/26.08.2016 înregistrata sub nr. x/13.09.2016 si in contestația prealabila La aceasta nota precum si lista normelor de drept pretins încălcate in cauza. Recurentul afirmă că decizia contestată nu prezintă nici măcar un argument concret care să confirme că a existat o analiză. In condițiile în care soluționarea contestației se rezumă exclusiv la reiterarea aspectelor de fapt consemnate în înscrisurile deja emise și la înșiruirea unor norme legale, nu se poate considera nici ca fost îndeplinita obligația de motivare a soluției și nici ca instituția care contestat nu a fost vătămată. Astfel, afirmă recurentul că lipsa argumentelor de fapt și de drept care au întemeiat soluția de respingere l-au împiedicat sa formuleze alte apărări decât cele cuprinse în contestația prealabilă. De asemeni, afirmă recurentul este neîntemeiata soluția instanței de fond si cu privire la inexistenta unei vătămări prin nemotivarea in fapt si in drept a soluției asupra contestației administrative in condițiile în care dreptul la acțiune este prevăzut de dispozițiile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011. Instanța de fond a reținut în cauza incalcarea dispozițiilor art. 25-32 din O.U.G. nr. 66/2011 privind regulile de estimare a valorii contractului, respectiv existenta unei divizări artificiale a valorii produselor achiziționate. In consecința, din perspectiva instanței au fost incalcate principiile transparentei si integrității procesului de achiziție publica, ajungandu-se la achiziționarea unei cantități nejustificate de bunuri din aceeași clasa de cod CPV. Apreciază recurentul că, instanța a depășit limitele investirii in condițiile in care a reținut fara nici o rezerva incalcarea principiului transparentei procesului de achiziție publica. În cuprinsul actelor contestate în prezenta cauza s-a reținut ca achizițiile efectuate si care formează obiectul prezentului litigiu au beneficiat de un grad de transparenta asigurat de publicarea pe SEAP a informațiilor privitoare la achiziții. Acesta a fost si unul dintre considerentele pentru care corecția financiara a fost stabilita la 25% si nu la 100%. In totala contradicție cu opinia exprimata de către parata, instanța a reținut lipsa totala a transparentei in ceea ce privește achizițiile si, mergând mai departe, a apreciat, dincolo de aspectele consemnate in actele contestate dar si de conținutul si scopul concret al contractului de finanțare, ca incalcarea principiilor transparentei si integrității procesului de achiziție publica rezulta si din faptul ca perioada de implementare a proiectului expira la data de 30.04.2014, data de la care nu mai existau activități in grupul ținta, iar contractele de furnizare au fost incheiate la data de 17.03.2014 cu termen de executare la 01.04.2014. Pe cale de consecința, interpretarea data de către instanța principiului transparentei procesului de achiziție publica prin prisma momentului in care au fost încheiate contractele de furnizare intra in totala contradicție cu conținutul contractului de finanțare completat cu actele adiționale, cu situație reținuta de către parata prin actele contestate si, mai ales, reprezintă o interpretare si aplicare trunchiata a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. Recurentul susține și că instanta nu a avut în vedere apărările sale privitoare la intepretarea extinctiva a noțiunii de "cod CPV". Asa cum a arătat și pe parcursul cercetării judecătorești in cauza, actele normative avute in vedere, indicate in actele contestate si aplicate de către parata nu rezulta o interdicție expresa pentru achiziția directa de produse care fac parte din aceeași clasa de cod CPV. Dimpotrivă, asa cum rezulta chiar din cuprinsul Notei de constatare în baza comunicării ANRMAP nr. 4223/2011 paragraful 3 "Estimarea nu se realizează pe cod CPV ci luând în calcul scopul atribuirii contractului, respectiv necesitățile pe care urmează sa le acopere executarea contractului." Comunicarea se refera la cod CPV si nu la clasa de cod CPV, instanța de fond facand aceeași aplicare greșita a noțiunii ca si parata din prezenta cauza. Instanța nu a avut în vedere, apărările formulate de reclamant, limitandu-se la invocarea și interpretarea restrictiva a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 dar cu ignorarea faptului ca in celelalte norme si dispoziții citate in motivarea soluției si inclusiv in cuprinsul dispozițiilor art. 25 alin. (1) din ordonanță se retine că determinarea valorică a obiectului contractului se realizează luând în considerare orice forme de opțiuni, respectiv raportat la mai multe criterii nu doar codul CPV. Instanța de fond a reținut in cauză ca scopul proiectului este unic, fiind irelevante atât cadrele didactice cât si elevii care compun grupul ținta, având in vedere definiția data de Ghidul solicitantului - Condiții generale pentru proiecte de grant si proiecte strategice pentru implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013". Motivarea instanței privind nerelevanta cadrelor didactice si elevilor din grupul ținta raportat la scopul proiectului este contradictorie, in condițiile in care in cuprinsul aceleiași fraze se apreciază ca proiectul se refera la cadrele didactice din invatamantul preuniversitar. Analiza făcuta de către instanța de fond noțiunii de "necesitate" ca si criteriu care trebuia avut in vedere la organizarea si desfășurarea procesului de achiziție publica nu a ținut cont nici de scopul real al proiectului si nici de probatoriul concret administrat in cauza. Astfel, referitor la referatele de necesitate, instanța a reținut ca din motivarea acestora rezulta ca, in ciuda formulărilor diferite, achiziția a fost justificata de aceleași nevoi. Insa, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, proiectul nu a vizat un anumit palier de invatamant ci sistemul de invatamant in ansamblul sau, respectiv toate cele patru cicluri de invatamant preuniversitar. Ca atare, solicitam sa constatați ca in mod correct am susținut ca_notiunea de "grup ținta" a fost interpretata atât de către parata cat si de către instanța de fond intr-o maniera generala, fara coroborarea acesteia cu natura si scopul proiectului insusi. Grupul ținta nu a fost unul omogen ci a cuprins personal didactic din cicluri si etape diferite de invatamant, cu necesitau" distincte. Chiar daca scopul general al proiectului a fost unic, modalitatea de realizare a acestui scop a trebuit adaptata pentru fiecare palier de personal didactic, astfel iricat achizițiile realizate sa corespunda in mod real necesitaților acestora iar implementarea si susținerea proiectului sa se realizeze in mod real. Conținutul referatelor de necesitate dar si contractele de achiziție incheiate reflecta faptul ca fiecare achiziție s-a realizat in îndeplinirea scopului general al contractului dar pentru a răspunde necesitățile distincte ale subgrupurilor. Instanța de fond nu a avut in vedere nici aceste aspecte rezultând din probatoriu si nici imposibilitatea obiectiva de încheiere a unui contract unic, in condițiile in care furnizorii acționau ca intermediari intre edituri si autoritatea .contractanta, pe cale de consecința nu puteau fi stabilite, in cadrul unui contract unic, termene distincte de executare pentru categorii de produse, in raport de posibilitățile de editare. De asemeni, instanța nu a avut in vedere ca aprecierea necesitaților este atributul autorității contractante, asa cum rezulta atât din economia dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2012cat si din anexa 4 Ia Instrucțiunea nr. 26/2010 a AMPOSDRU, pct. 4, dispoziție citată de instnață în hotărâre, dar nevalorificată în soluționarea cauzei. În drept, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" – Ministerul Educației și Cercetării Științifice (OIPOSDRU) nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 16.02.2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 03 noiembrie 2020. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește situiația de fapt, Înalta Curte reține sumar că, prin contractul de finanțare identificat cu numărul x – înregistrat la pârâtă sub nr. x/28.10.2010 și la reclamant sub nr. x/3.11.2010 – a fost aprobată, la data de 29.06.2010, cererea de finanțare nr. x din 15.09.2009, pentru o finanțare nerambursabilă din Fondul Social European, în valoare de 12.526.815 RON, pentru proiectul intitulat "Profesionalizarea carierei didactice – noi competențe pentru actori ai schimbărilor în educație din județele Bacău și Covasna". Contractul a fost încheiat între Ministerul Muncii, familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (în continuare, AMPOSDRU) – care și-a delegat o parte dintre competențele, atribuțiile, angajamentele, obligațiile și/sau drepturile sale către Organismul Intermediar pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", conform Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 600/2008 – pe de o parte, și Inspectoratul Școlar Județean Bacău, în calitate de beneficiar al finanțării, pe de altă parte. Potrivit art. 9A alin. (13) din contractul de finanțare, una dintre obligațiile beneficiarului se referă la achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări. Potrivit acestor prevederi contractuale, "În situația în care implementarea Proiectului presupune achiziționarea de bunuri, servicii sau execuția de lucrări, Beneficiarul are obligația de a respecta prevederile legislației naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice sau ale instrucțiunilor emise de AMPOSDRU, în cazul în care Beneficiarul nu reprezintă Autoritate Contractantă, în sensul legislației naționale privind atribuirea contractelor de achiziții publice." La art. 11 contractul de finanțare prevede definiția noțiunii de "neregulă" (alin. (1), constatarea și recuperarea sumelor plătite necorespunzător (alin. (2) și obligația beneficiarului de restituire a sumelor (alin. (3). Contractul de finanțare a fost modificat prin șase acte adiționale, modificărilor fiindu-le supuse anexa 3 la contract (acordul de parteneriat), anexa 1 (cererea de finanțare), anexa 2 (bugetul proiectului); actul adițional nr. x din 28.02.2013 a stabilit suspendarea implementării proiectului pentru 6 luni, aprobată la data de 19.04.2013. În urma unor suspiciuni de neregulă, dezvoltate în sesizarea înregistrată la OIPOSRDU sub nr. x/11.12.2015 și prin care s-a reținut greșita aplicare a achiziției directe pentru produse care fac parte din aceeași clasă de cod CPV și care acoperă aceleași necesități, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Bacău a fost supus unei activități de control, în baza O.U.G. nr. 66/2011 și a contractului de finanțare. Controlul a constat în verificarea tuturor celor 13 contracte de achiziție publică directă și a fost finalizat, potrivit art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului "Convergență" înregistrată la emitentul OIPOSRDU sub nr. x/26.08.2016. În urma verificărilor efectuate de Autoritatea de certificare și plată, conform raportului nr. x/9.12.2015, au fost încălcate dispozițiile legale în materia achizițiilor publice prin divizarea artificială a contractelor de achiziție publică, fiind nerespectate dispozițiile art. 2 alin. (2), art. 23, art. 25 alin. (1) și art. 55 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Pentru aceste deficiențe, Autoritatea de certificare și plată în anexa 1, partea I B, H.G. nr. 519/2014 prevede, în cazul nepublicării unui anunț de participare, o corecție de 100% din valoarea contractului afectat de abatere, respectiv 642.903,54 RON. În aceste condiții, OI POSDRU a reținut aplicarea eronată a procedurii de achiziție directă tip produse care fac parte din aceeași clasă de cod CPV și acoperă aceleași necesități, respectiv asigurarea de competențe cadrelor didactice (grupul țintă) care vor avea acces la aceste materiale didactice, însă, având în vedere că fiecare contract a fost încheiat în funcție de drepturile legale de tipărire și difuzare a respectivelor cărți/atlase/cataloage, drepturi dobândite prin ISMB, reproducerea sub orice formă de către o altă entitate însumând o majorare a costurilor de achiziție și ținând seama de faptul că principiul transparenței a fost parțial respectat prin utilizarea SEAP și a catalogului SEAP, propunând diminuarea corecției la 25% aplicate la valoarea contractelor afectate, respectiv 160.725,89 RON. La stabilirea și individualizarea obligației de plată s-a avut în vedere art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că valoarea corecției financiare a fost de 160.725,89 RON, iar valoarea creanței bugetare de 126.973,45 RON. Împotriva acestei soluții, recurentul-reclamant a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă de OI POSDR prin decizia nr. OI/2107/ES din 8.11.2016, dispunându-se menținerea titlului de creanță reprezentat prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Înalta Curte reține că instanța de fond a reținut în esență pentru respingerea cererii de chemare în judecată pe de-o parte argumentul conform căruia, din acțiunile reclamantului nu rezultă că acesta, în procedura de achiziție publică a respectat principiul transparenței și integrității procesului de achiziție publică, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul nu a avut în vedere la semnarea contractelor succesive regulile de estimare a valorii contractului de achiziție publică, în sensul că la stabilirea sumei trebuia avută în vedere însumarea tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv. În ceea ce privește motivul de casare al sentinței recurate invocat de recurentul-reclamant și prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în argumentarea că sentința prezintă unele motive contradictorii, instanța de recurs apreciază că acesta este nefondat. Față de acest motiv de casare, Înalta Curte reține că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de către instanța de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă și detaliată a cauzei, în raport de argumentele propuse de către reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată, respectiv că: lipsește motivarea în fapt și în drept a actelor contestate, cu precădere a deciziei de soluționare a contestației; și că este greșită interpretarea de către pârât a scopului și obiectivelor proiectului pe termen lung, a grupului țină și a termenului de "necesitate", interpretare care a dus la concluzii greșite privind procedura de atribuire aplicabilă, prin înlăturarea posibilității de a se fi încheiat, în mod legal, contracte de achiziție publică directă. În ceea ce privește cele patru paliere distincte ale învățământului preuniversitar, în raport de grupul țintă la care face referire recurentul-pârât ca fiind motivat contradictoriu și general de către instanța de fond, în urma analizei instanței de recurs se constată că nu există în considerentele sentinței recurate o motivare contradictorie, ori străină de natura pricinii, ba din contră instanța de fond arătând ce reprezintă grupul țintă în accepțiunea Ordinului nr. 1164/2011, în speță cadrele didactice și elevii. Totodată a arătat instanț de fond și faptul că în ceea ce privește necesitatea achizițiilor, din referatele de necesitate rezultă că achiziționarea produselor este justificată de aceleași nevoi, astfel că nu este întemeiată nici critica subscrisă aceluiași motiv de casare, conform căreia analiza noțiunii de necesitate nu a ținut cont de scopul real al proiectului și nici de probatoriu. Așadar, instanța de fond a emis o opinie juridică proprie și a pronunțat o soluție argumentată juridic, aspect ce contrazice critica recurentului-reclamante, conform căreia instanța de fond nu a prezentat motivele pe care se întemeiază soluția, ori a prezentat motive contradictorii, în raport de argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată. Se constată, în contra celor susținute de recurent, că instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă a cauzei, raportată la elemente de fapt și de drept puse în discuție de către reclamantă, în raport cu specificitatea speței. Astfel, Înalta Curte subliniază că pronunțarea unei soluții care respectă îndeaproape cerințele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. și care prezintă în mod clar raționamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situația în care soluția ar urma a fi reformată de către instanța de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. Or, în speță instanța de fond a respectat rigorile impuse de textul de lege prevăzut de art. 425 C. proc. civ. oferind propriul raționament juridic față de soluția adoptată, considerente pentru care, criticile susbscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate. În ceea ce privește criticile dezvoltate de recurentul reclamant conform cărora instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea principiului transparenței în procesul de achiziție publică și a interpretat în mod greșit noțiunea de cod CPV raportat la modalitatea de estimare a valorii contractului de achiziție publică, întemeiate pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiate. În speță, instanța de fond a efectuat o analiză corectă a modalității de aplicare a principiului transparenței de către reclamant în procedura de achiziție publică și a concluzionat just că în speță acest principiu nu a fost respectat. În acest sens se reține în acord cu opinia instanței de fond că, o procedură în cadrul căreia s-a apelat la achiziții directe multiple în cadrul aceluiași proeict, nu poate corespunde noțiunii de publicitate și transparență. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, se confirmă că scopul acestui act normativ, îl reprezintă pe lângă o serie de alte principii și asigurarea transparenței și integrității procesului de achiziție publică, principiu care în prezenta cauză nu este confirmată de conduita adoptată de recurentul-reclamant, în măsura în care s-a apelat la o procedură de achiziție publică directă. Or, în mod corect a reținut instanța de fond că deși art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 permite autorității contractante să achiziționeze servicii, produse și lucrări, direct până la convergența sumei de 30.000 RON, același act normativ clarifică această procedură prin art. 23, în sensul ca această procedură de achiziție directa să nu fie efectuată de către autoritatea contractantă, prin divizarea contractului de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici prin a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice. În concluzie, față de critica dezvoltată de către recurentul-reclamant privitoare la analiza încălcării principiului transparenței de către instanța de fond, în considerarea celor mai sus arătate și a faptului că procedura de emitere a unor acte adiționale la contractul inițial care au condus la plata unor sume mai mari de 30.000 RON, fără a face apel la procedura de atribuire prevăzut de art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 34/2006 conform căreia:, ... etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă și de către candidați/ofertanți pentru ca acordul părților privind angajarea în contractul de achiziție publică să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluții;", confirmă caracterul nefondat al acestei critici. Totodată, în raport cu cele mai sus exprimate, dar și față de prevederile art. 25 – 32 din O.U.G. nr. 34/2006, critica conform căreia instanța de fond nu a dat valoare apărării formulate de reclamant privitoare la interpretarea extinctivă a noțiunii de cod CPV și a apreciat injust modalitatea de estimare a valorii contractului de achiziție publică reprezintă o critică nefondată. În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: "Autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opțiuni și, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului." În ceea ce privește noțiunea de divizare a contractelor de achiziție publică, Ordinul nr. 1050/2012 în anexa 1 definește această noțiune ca fiind: "utilizarea unei metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului și la divizarea contractului în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 sau ale prezentei proceduri". Iar în conformitate cu prevederile "Ghidului pentru efectuarea achizițiilor publice în vederea atribuirii contractelor de furnizare de produse, prestări de servicii și execuție de lucrări de către beneficiarii proiectelor cofinanțate prin POSDRU 2007 – 2013, în conformitate cu prevederile legislației naționale și comunitare privind achizițiile publice" la Anexa 4 pct. 4 se arată că beneficiarul are obligația să:, ... stabilească necesitățile pentru implementarea proiectului, corespondența serviciilor/produselor/lucrărilor cu codurile CPV și să estimeze valoarea contractului de achiziție publică." Față de aceste norme legale, Înalta Curte în acord cu opinia exprimată de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, apreciază că recurentul-reclamant era ținut să determine valoarea estimată a contractului de achiziție publică prin însumarea tuturor sumelor necesare achiziționării produselor în cauză (enciclopedii, dicționare, reviste, cărți de bibliotecă) având în vedere că toate aceste produse sunt destinate pentru îndeplinirea activităților subvenționate prin contractul de finanțare. Sub același aspect, nu se poate interpreta în sensul celor arătate prin critica din recurs, că achiziționarea fiecărui produs în parte, față de care s-au efectuat referate de necesitate poate reprezenta un scop distinct în realizarea proiectului, ci mai degrabă, cum corect a arătat și instanța de fond se poate aprecia că această opțiune reprezintă o particularizare a necesității fiecărui produs în parte pentru realizarea aceluiași proiect. Așadar, toate contractele de furnizare au în esență același scop, respectiv ducerea la îndeplinire a aceluiași proiect, prin care s-a urmărit asigurarea unor cunoștințe și competențe suplimentare grupului țintă. Prin urmare, Înalta Curte constată că, sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca fiind nefondat.