ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul cererii deduse judecății

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Fundația Muncă și Prosperitate Brăila a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea

procesului verbal de constatare din 31 martie 2010 și a deciziei înregistrată

din 22 iunie 2010.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin procesul verbal atacat s-a constatat în mod eronat că ar datora

5.990,74 euro, acești bani fiind folosiți în realitate în cadrul proiectului

PHARE 2004/016-772.04.02.02.01.01.207, considerându-se în mod nelegal ca

neeligibile cheltuielile cu salariile, astfel încât nu i se poate solicita

returnarea acestei sume.

În cauză a fost citat și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de pârât, conform art. 3

alin. (1) pct.70 din H.G. nr. 11/2009.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, susținând că reclamanta nu a respectat clauzele contractuale

convenite de comun acord și asumate prin semnarea contractului de finanțare

nerambursabilă.

Prin sentința nr.89 din 24 martie

2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 30 noiembrie 2006 a fost

perfectat Contractul de finanțare nerambursabilă

PHARE/2004/016-772.04.02.02.01.01.207, pârâta în calitate de autoritate

contractantă și reclamanta în calitate de beneficiar de finanțare

nerambursabilă. Perioada de implementare a proiectului a fost stabilită

începând cu data de 22 ianuarie 2007 - 21 ianuarie 2008, iar costul total al

proiectului a fost de 59.790 euro, suma solicitată de la autoritatea

contractantă fiind de 47.832 euro, din care 35.874 euro din fonduri comunitare

PHARE și 11.958 euro din cofinanțare fonduri de la bugetul de stat.

În perioada 08-30.03.2010 s-au

desfășurat activități de verificare a acestui proiect, al cărui beneficiar este

reclamanta, obiectul verificării constând în verificarea unor aspecte semnalate

în alerta de neregulă transmisă de Direcția de verificări de management și

modernizare din cadrul autorității pârâte, prin care a fost semnalat faptul că

reclamanta, în calitate de beneficiar nu a returnat Autorității de Management

pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane sumele

înscrise în nota de debit din data de 07 mai 2009, transmisă reclamantei prin

adresa din 12 mai 2009.

Temeiul legal al verificării îl

reprezintă prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, modificată și

completată, prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și contractul intervenit între

părți.

În urma verificărilor efectuate a fost

întocmit procesul verbal de constatare, împotriva căruia reclamanta a formulat

contestație înregistrată la Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane cu nr.3220/AZ din 03 mai 2010

care a fost respinsă, reținându-se că în mod corect s-a constatat ca

neeligibile cheltuielile efectuate de reclamantă. Judecătorul fondului a

reținut că cele consemnate în actele de control nu au fost combătute de către

reclamantă prin niciun mijloc de probă, în speță nefăcându-se vreo dovadă în

condițiile art. 1169 din C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta Fundația Muncă și Prosperitate Brăila, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în prevederile

art. 304 punctele 8 și 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a

susținut, în esență, că în mod nelegal se cere restituirea sumei de 5.990,74 euro

reținută în procesul verbal contestat, pentru că au fost respectate clauzele

contractuale, prevederile legale aplicabile în cauză, precum și bugetul

prevăzut în proiect, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii

atacate, în sensul anulării actelor administrative atacate.

3.1. Apărarea intimatului Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii atacate.

II. Considerentele înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cu prioritate motivul de

ordine publică invocat din oficiu potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta

Curte reține că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței

materiale a primei instanțe.

motivului de ordine publică

Obiectul acțiunii îl constituie

anularea procesului verbal de constatare nr.E2020/AZ din 31 martie 2010 și a

deciziei înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr. E4775 din 22 iunie 2010

prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului verbal sus

menționat, prin care s-a stabilit că recurenta-reclamantă datorează suma de 5.990,74

euro, reprezentând creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene -

Fondul european pentru Programul PHARE 2004 Coeziune Economică și Socială

Dezvoltarea Resurselor Umane.

În partea finală a procesului - verbal

de control se menționează că acesta constituie titlu de creanță potrivit art. 3

alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, iar în temeiul art.10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003,

coroborat cu art. 137 alin. (2) din C. proc. fisc., în cazul neplății în termen

a sumei datorate, procesul-verbal constituie titlu executoriu.

Referitor la procesul-verbal de

control, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1 - Prezenta ordonanță

reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite

necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de

Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a

unor nereguli.

”

;

„Art. 2. - În sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

[...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat

la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de

aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca

urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de

cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul

măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a

acestor fonduri";

„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2)

Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și

individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare

”

;

Art. 3 alin.(4) - (6):

„(4) Titlul de creanță specificat la alin.

(2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului

administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și

elemente specifice, acolo unde este necesar.

(5) Titlul de creanță se comunică

debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

(6) Împotriva titlului de creanță

debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 74/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare”;

Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare

rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor

și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Din cuprinsul dispozițiilor menționate

rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Echipa de verificare

a Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane a cărei anulare se solicită este un act administrativ fiscal,

în sensul prevederilor art. 41 din C. proc. fisc., ce poate fi contestat

conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX -

„Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative

fiscale”.

Decizia a cărei anulare se cere a fost

emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a

soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal

și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod,

conform cărora „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate

de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de

soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”

În temeiul normei de trimitere de la

art. 218 alin. (2) teza finală din C. proc. fisc., în ceea ce privește

stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze

contestația formulată împotriva unei asemenea decizii emise de Autoritatea de

Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor

de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul

sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a

autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza

cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Altfel spus, dacă litigiul are

caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea

competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei,

neavând relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat.

În speță, fiind vorba de un litigiu

având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 5.990,74 euro - asimilată

creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de

contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și

revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brăila.

În raport cu soluția adoptată, Înalta Curte

nu va analiza și motivele de recurs invocate de reclamantă și care privesc

fondul pricinii, acestea vor fi avute în vedere de instanța de trimitere la

rejudecarea pricinii.

Temeiul legal al soluției adoptate în

recurs

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art.312 alin. (6) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza I din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite

cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal

a Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fundația

Muncă și Prosperitate Brăila împotriva sentinței nr.89 din 24 martie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

9 martie 2012.