ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2648/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 113 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Brăila, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte P.H.A.R.E., prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 73 din 28 ianuarie 2010, de respingere a contestației împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal încheiat de pârât sub nr. 561.190 din 3 noiembrie 2009 și înregistrat la Unitatea Administrativ Teritorială sub nr. 39632 din 09 noiembrie 2009, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 3.946.675,06 euro (reprezentând contravaloarea sumei de 16.989.252,13 RON).

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente: A apreciat că nu este întemeiată susținerea reclamantei, în sensul că procesul-verbal de constatare, din data de 03 noiembrie 2009 și înregistrat sub nr. 561.190 din 03 noiembrie 2009 la autoritatea pârâtă, nu a fost încheiat cu respectarea normelor legale în materie, întrucât, contrar afirmațiilor autorității reclamante, acest act administrativ a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente. Astfel, s-a arătat că la capitolul 2, baza legală a verificării, sunt trecute toate actele normative ce au fost analizate la redactarea respectivului proces-verbal de constatare. Deci, temeiul de drept există în opinia primei instanțe și nu poate constitui motiv de anulabilitate a procesului-verbal de constatare.

Descrierea contextului în care s-au produs neregulile, actele normative încălcate, o altă condiție impusă de textul de lege, invocat de autoritatea reclamantă, a fost, de asemenea, îndeplinită. Acest fapt rezultă din examinarea cap. 5 – prezentarea aspectelor verificate; cap. 6 – prezentarea aspectelor constatate și cap. 7 – prevederi legale și contractuale încălcate. În fine, s-a menționat că în ceea ce privește și cea de-a treia condiție de formă ce trebuia respectată în redactarea procesului-verbal, din economia întregii expuneri a acestui act administrativ, a rezultat că și aceasta a fost îndeplinită. Ca atare, contrar susținerilor autorității reclamante, s-a constatat că procesul-verbal în litigiu a fost întocmit cu respectarea condițiilor imperative de formă, prevăzute de H.G.

nr. 1306/2007. Prima instanță a indicat că nu sunt motive de anulare nici în ceea ce privește Decizia nr. 73 din 28 ianuarie 2010, de soluționare a contestației autorității reclamante, ce constituie principalul act administrativ contestat prin acțiunea de față, întrucât prin această decizie s-a expus situația de fapt, s-a reținut că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea normelor legale în materie și s-a făcut o analiză temeinică a tuturor aspectelor de fapt și de drept, care s-a încheiat cu concluzii. Ca atare, în esență, prin procesul-verbal din 09 decembrie 2009, întocmit de autoritatea pârâtă, s-a reținut corect faptul că au fost considerate neeligibile cheltuielile efectuate de autoritatea pârâtă pentru lucrări ale străzilor suplimentare, care nu erau inseparabile din punct de vedere tehnico-economic.

2.Motivele de recurs înfățișate de recurentul Consiliul Local al Municipiului Brăila. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal a declarat recurs reclamantul. Invocând ca temei legal al căii de atac promovate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și respectiv ale art. 304 1 C. proc. civ., recurentul, solicitând în principal admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, a dezvoltat prin motivele de recurs inițiale, astfel cum au fost acestea ulterior precizate următoarele critici ale sentinței pronunțate de prima instanță, în contextul unei succinte expuneri a situației de fapt: - motivarea instanței de fond este extrem de succintă, astfel că nu cuprinde o analiză și nici o pronunțare asupra aspectelor de nelegalitate invocate în acțiunea introductivă, fiind nesocotite prevederile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ.; - aprecierea instanței de fond în sensul că procesul-verbal nr. 561190 din 3 noiembrie 2009 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale nesocotește dispozițiile imperative ale H.G. nr. 1306/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 79/2003; - instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra aspectelor privind neindicarea în conținutul procesului verbal a „neregulilor”, în sensul definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. a) din OG nr. 79/2003, nefiind identificate în concret faptele calificate ca nereguli; - nu au fost analizate nici prevederile Ghidului Practic pentru Procedurile de Contractare, incidente în speța analizată, după cum nu au fost, în mod nelegal, încuviințate toate probele solicitate de recurentă, cu referire specială la proba cu expertiza tehnică, absolut necesară în cauză, cu atât mai mult cu cât instanța a încuviințat inițial proba (încheierea de ședință din data 27 ianuarie 2011) după care nu s-a mai pronunțat pe acest aspect; - neadministrarea probei cu expertiza tehnică a produs o vătămare evidentă în condițiile în care necesitatea și utilitatea acesteia a fost apreciată ca fiind esențială în cauză.

3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar. Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la actele și lucrările dosarului ca și la prevederile legale incidente din materia supusă verificării reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a, cu referire la art. 309 pct. 7 și art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, în considerarea celor în continuare arătate. Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. întrucât considerentele hotărârii atacate nu satisfac exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel cum s-a apreciat și în doctrină dar și în jurisprudența constantă a Înaltei Curți în această materie, chiar dacă C. proc. civ. nu instituie condiții particulare în legătură cu forma sau conținutul efectiv al considerentelor hotărârii și în condițiile în care instanța nu este ținută să răspundă și la toate argumentele folosite de părți pentru susținerea pretențiilor lor, nu mai puțin, instanța este datoare să se pronunțe și să examineze, într-o manieră pertinentă, concretă, omogenă dar și convingătoare toate cererile formulate, incluzând motivele de fapt și de drept invocate. Or, din această perspectivă, raportat la multitudinea dar și la complexitatea motivelor de nulitate a actelor administrative atacate (a se vedea în acest sens cele referitoare la pretinsele „nereguli” în sensul prevederilor O.G.

nr. 79/2003) invocate de recurenta-reclamantă, este evident că examinarea atât de succintă cuprinsă în considerentele hotărârii și cantonată exclusiv la aspectele „de formă” ale actelor, lipsește instanța de control judiciar de posibilitatea efectivă de a verifica legalitatea hotărârii, motivarea sumară echivalând tocmai cu „nemotivarea”. Relevantă este în acest sens și poziția exprimată oral și consemnată în partea introductivă a deciziei, a reprezentantului autorității intimate, care, deși a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului de față, ca nefondat, a apreciat, la rândul său, că hotărârea primei instanțe este evident deficitară sub aspectul motivării.

Apreciind așadar să sunt întemeiate criticile recurentei sub acest aspect, al nemotivării hotărârii atacate, de natură a provoca o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Înalta Curte reține totodată și incidența prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. Urmează așadar ca instanța de rejudecare, pe temeiul legal arătat și pentru corecta aplicare a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale să ofere posibilitatea pentru toate părțile din cauză, a administrării probelor solicitate, apreciate ca pertinente și utile.

În acest sens urmează a se clarifica și aspectele evocate prin motivele de recurs, cu referire la efectuarea unei expertize tehnice, încuviințată la solicitarea recurentei contestatoare la data de 27 ianuarie 2011 (Încheierea de ședință de la fila 169 dosar fond) dar care nu a mai fost efectuată, fără însă ca instanța de fond, prin încheierile de ședință ulterioare sau prin considerentele hotărârii, să motiveze revenirea sau renunțarea la administrarea acestei probe. Față de toate aspectele înfățișate, pe temeiul legal arătat și în virtutea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va admite așadar recursul de față și va casa hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării urmează a fi examinate și toate celelalte susțineri ale părților cuprinse în cererea de recurs și respectiv, în întâmpinarea la motivele de recurs și a fi încuviințate în completarea probatoriului deja administrat toate probele apreciate ca fiind necesare și edificatoare, pentru o corectă stabilire a situației de fapt, în cadrul legal determinat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Brăila, prin Primar, împotriva sentinței nr. 113 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.