ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2648/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

instanței de fond

Prin sentința nr. 113 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului

Brăila, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

Oficiul de Plăți și Contracte P.H.A.R.E., prin care s-a solicitat anularea

Deciziei nr. 73 din 28 ianuarie 2010, de respingere a contestației împotriva

măsurilor dispuse prin procesul-verbal încheiat de pârât sub nr. 561.190 din 3

noiembrie 2009 și înregistrat la Unitatea Administrativ Teritorială sub nr. 39632

din 09 noiembrie 2009, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de

3.946.675,06 euro (reprezentând contravaloarea sumei de 16.989.252,13 RON).

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:

A apreciat că nu este întemeiată

susținerea reclamantei, în sensul că procesul-verbal de constatare, din data de

03 noiembrie 2009 și înregistrat sub nr. 561.190 din 03 noiembrie 2009 la

autoritatea pârâtă, nu a fost încheiat cu respectarea normelor legale în

materie, întrucât, contrar afirmațiilor autorității reclamante, acest act

administrativ a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale

incidente.

Astfel, s-a arătat că la capitolul 2,

baza legală a verificării, sunt trecute toate actele normative ce au fost analizate

la redactarea respectivului proces-verbal de constatare. Deci, temeiul de drept

există în opinia primei instanțe și nu poate constitui motiv de anulabilitate a

procesului-verbal de constatare.

Descrierea contextului în care s-au

produs neregulile, actele normative încălcate, o altă condiție impusă de textul

de lege, invocat de autoritatea reclamantă, a fost, de asemenea, îndeplinită.

Acest fapt rezultă din examinarea cap. 5 – prezentarea aspectelor verificate;

cap. 6 – prezentarea aspectelor constatate și cap. 7 – prevederi legale și

contractuale încălcate.

În fine, s-a menționat că în ceea ce

privește și cea de-a treia condiție de formă ce trebuia respectată în

redactarea procesului-verbal, din economia întregii expuneri a acestui act

administrativ, a rezultat că și aceasta a fost îndeplinită.

Ca atare, contrar susținerilor

autorității reclamante, s-a constatat că procesul-verbal în litigiu a fost

întocmit cu respectarea condițiilor imperative de formă, prevăzute de H.G. nr. 1306/2007.

Prima instanță a indicat că nu sunt

motive de anulare nici în ceea ce privește Decizia nr. 73 din 28 ianuarie 2010,

de soluționare a contestației autorității reclamante, ce constituie principalul

act administrativ contestat prin acțiunea de față, întrucât prin această

decizie s-a expus situația de fapt, s-a reținut că procesul-verbal contestat a

fost întocmit cu respectarea normelor legale în materie și s-a făcut o analiză

temeinică a tuturor aspectelor de fapt și de drept, care s-a încheiat cu

concluzii.

Ca atare, în esență, prin

procesul-verbal din 09 decembrie 2009, întocmit de autoritatea pârâtă, s-a

reținut corect faptul că au fost considerate neeligibile cheltuielile efectuate

de autoritatea pârâtă pentru lucrări ale străzilor suplimentare, care nu erau

inseparabile din punct de vedere tehnico-economic.

2.Motivele de recurs înfățișate de recurentul

Consiliul Local al Municipiului Brăila.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal a declarat recurs

reclamantul.

Invocând ca temei legal al căii de atac

promovate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și respectiv ale art. 304

1

C. proc. civ., recurentul, solicitând în principal admiterea recursului și

casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, a

dezvoltat prin motivele de recurs inițiale, astfel cum au fost acestea ulterior

precizate următoarele critici ale sentinței pronunțate de prima instanță, în

contextul unei succinte expuneri a situației de fapt:

- motivarea instanței de fond este extrem

de succintă, astfel că nu cuprinde o analiză și nici o pronunțare asupra

aspectelor de nelegalitate invocate în acțiunea introductivă, fiind nesocotite prevederile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ.;

- aprecierea instanței de fond în

sensul că procesul-verbal nr. 561190 din 3 noiembrie 2009 a fost întocmit cu

respectarea dispozițiilor legale nesocotește dispozițiile imperative ale H.G. nr.

1306/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003;

- instanța de fond nu a analizat și

nu s-a pronunțat asupra aspectelor privind neindicarea în conținutul procesului

verbal a „neregulilor”, în sensul definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit.

a) din OG nr. 79/2003, nefiind identificate în concret faptele calificate ca

nereguli;

- nu au fost analizate nici prevederile

Ghidului Practic pentru Procedurile de Contractare, incidente în speța

analizată, după cum nu au fost, în mod nelegal, încuviințate toate probele

solicitate de recurentă, cu referire specială la proba cu expertiza tehnică,

absolut necesară în cauză, cu atât mai mult cu cât instanța a încuviințat

inițial proba (încheierea de ședință din data 27 ianuarie 2011) după care nu

s-a mai pronunțat pe acest aspect;

- neadministrarea probei cu expertiza

tehnică a produs o vătămare evidentă în condițiile în care necesitatea și

utilitatea acesteia a fost apreciată ca fiind esențială în cauză.

instanței de control judiciar.

Recursul este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la actele și

lucrările dosarului ca și la prevederile legale incidente din materia supusă

verificării reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. (3)

teza a II-a, cu referire la art. 309 pct. 7 și art. 129 alin. (4) și (5) C.

proc. civ. în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară

administrarea de probe noi, în considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate

criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. întrucât considerentele hotărârii atacate nu satisfac

exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel cum s-a apreciat și în doctrină

dar și în jurisprudența constantă a Înaltei Curți în această materie, chiar dacă

C. proc. civ. nu instituie condiții particulare în legătură cu forma sau

conținutul efectiv al considerentelor hotărârii și în condițiile în care instanța

nu este ținută să răspundă și la toate argumentele folosite de părți pentru susținerea

pretențiilor lor, nu mai puțin, instanța este datoare să se pronunțe și să examineze,

într-o manieră pertinentă, concretă, omogenă dar și convingătoare toate cererile

formulate, incluzând motivele de fapt și de drept invocate.

Or, din această perspectivă, raportat

la multitudinea dar și la complexitatea motivelor de nulitate a actelor administrative

atacate (a se vedea în acest sens cele referitoare la pretinsele „nereguli” în

sensul prevederilor O.G. nr. 79/2003) invocate de recurenta-reclamantă, este

evident că examinarea atât de succintă cuprinsă în considerentele hotărârii și cantonată

exclusiv la aspectele „de formă” ale actelor, lipsește instanța de control

judiciar de posibilitatea efectivă de a verifica legalitatea hotărârii,

motivarea sumară echivalând tocmai cu „nemotivarea”.

Relevantă este în acest sens și poziția

exprimată oral și consemnată în partea introductivă a deciziei, a

reprezentantului autorității intimate, care, deși a solicitat prin întâmpinarea

formulată respingerea recursului de față, ca nefondat, a apreciat, la rândul

său, că hotărârea primei instanțe este evident deficitară sub aspectul motivării.

Apreciind așadar să sunt întemeiate criticile

recurentei sub acest aspect, al nemotivării hotărârii atacate, de natură a provoca

o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Înalta Curte reține totodată

și incidența prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

Urmează așadar ca instanța de

rejudecare, pe temeiul legal arătat și pentru corecta aplicare a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale să ofere posibilitatea

pentru toate părțile din cauză, a administrării probelor solicitate, apreciate

ca pertinente și utile.

În acest sens urmează a se clarifica

și aspectele evocate prin motivele de recurs, cu referire la efectuarea unei expertize

tehnice, încuviințată la solicitarea recurentei contestatoare la data de 27

ianuarie 2011 (Încheierea de ședință de la fila 169 dosar fond) dar care nu a mai

fost efectuată, fără însă ca instanța de fond, prin încheierile de ședință

ulterioare sau prin considerentele hotărârii, să motiveze revenirea sau renunțarea

la administrarea acestei probe.

Față de toate aspectele înfățișate,

pe temeiul legal arătat și în virtutea respectării principiului dublului grad

de jurisdicție, Înalta Curte va admite așadar recursul de față și va casa hotărârea

atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării urmează a fi

examinate și toate celelalte susțineri ale părților cuprinse în cererea de recurs

și respectiv, în întâmpinarea la motivele de recurs și a fi încuviințate în

completarea probatoriului deja administrat toate probele apreciate ca fiind necesare

și edificatoare, pentru o corectă stabilire a situației de fapt, în cadrul legal

determinat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Brăila, prin Primar, împotriva sentinței nr. 113

din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 mai 2012.