ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6010/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta SC B. SRL

Brăila, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor

Publice Brăila, suspendarea executării și a efectelor deciziei nr. X1 din 31

octombrie 2012 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a

obligațiilor fiscale, privind constatarea pierderii valabilității eșalonării la

plată; deciziei nr. X2 din 31 octombrie 2012 de pierdere a valabilității

amânării la plată a penalităților de întârziere, privind pierdere a valabilității

amânării la plată a penalităților de întârziere; deciziei de impunere nr. X3

din 31 octombrie 2012 privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor

evidenței fiscale, privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor ca

diferențe în minus în cuantum total de (-410.413 RON); deciziei nr. X1 din 31

octombrie 2012 referitoare la obligațiilor de plată accesorii reprezentând

penalități, privind calculul penalităților în cuantum de 2.148.714 RON sume

rămase de plată din eșalonare +214.871 RON penalități de 10%; deciziei nr. X4

din 1 noiembrie 2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii, privind

calculul accesoriilor în cuantum de 431.673 RON, documente emise de

Administrația Finanțelor Publice Brăila, primite cu adresa de înaintare din 13

noiembrie 2012, înregistrată la SC B. SRL, din 15 noiembrie 2012; deciziei nr. X5

din 12 octombrie 2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii de 167.516 RON

înregistrată la reclamantă din 29 noiembrie 2012; prin care reclamanta este

obligată la plata sumei totale de 2.962.774 RON reprezentând: 2.148.714 RON

sume rămase de plată din eșalonare, conform deciziei nr. X1 din 31 octombrie

2012; 214.871 RON penalitate de 10%, conform deciziei nr. X1 din 31 octombrie

2012; 431.673 RON calculul accesoriilor, conform deciziei nr. X4 din 1

noiembrie 2012; 167.516 RON calculul accesoriilor, conform deciziei nr. X5 din

12 octombrie 2012 până la soluționarea definitivă a Contestației administrative

înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Brăila din 28 noiembrie 2012

emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea

acestor acte ca fiind nelegale și netemeinice.

Prin sentința civilă

nr. 648 din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea actelor administrative contestate

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că în cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut

dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului

bine justificat și a existenței unei pagube iminente.

Instanța de fond a mai

precizat că în cadrul procedurii de suspendare, instanța nu trebuie să analizeze

aceste motive ci doar să constate că ele au fost invocate și că ar putea conduce

la desființarea actului atacat.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). De asemenea, a invocat și dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., instanța de recurs urmând să examineze cauza

sub toate aspectele.

Recurenta a susținut că

instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Brăila, deși în încheierea

de ședință din data de 13 decembrie 2012 s-a consemnat faptul că instanța urmează

să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, iar în motivarea

sentinței atacate s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă, în dispozitivul

hotărârii recurate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceasta excepție.

Recurenta consideră că

instanța de fond, în mod eronat a reținut că Administrația Finanțelor Publice a

Municipiului Brăila are calitate procesuală pasivă,

dispunând suspendarea

unor acte administrative care nu sunt emise de către aceasta.

Deși din actele dosarului

reiese faptul ca, actele a căror suspendare se solicită sunt emise de către Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Brăila, care este structură organizatorică

distinctă față de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brăila, conform

ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2731/2010

și ordinului președintelui Aagenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2012,

instanța de fond a reținut eronat în motivarea sentinței pronunțate că Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Brăila are calitate procesuală

pasivă în cauză.

Cazul bine justificat

nu poate fi argumentat prin invocarea simplei nemulțumiri a reclamantei față de

concluziile actului de control, nemulțumire declinată prin contestația formulată

în cauză, așa cum în mod eronat a reținut instanța în motivarea hotărârii recurate.

Recurenta consideră că

emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., iar intimata-reclamantă nu se poate sustrage

de la plata datoriilor la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligație

constituțională.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată

că în cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea

hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului

de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței

instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță

internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în

mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul

la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile

pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția Europeană

a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii,

ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat

efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod

corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina

instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor

și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază

că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea

în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă

o cerere de chemare în judecată.

În sistemul de drept procesual

civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot

strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt și în

drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind

în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul

trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile

care au determinat adoptarea soluției.

Ori, așa cum s-a arătat

deja, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., care se regăsește și în cauza Albina contra

României, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat

pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost

supuse spre analiză.

În baza prevederilor

art. 11 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii,

fac parte din dreptul intern.

Convenția Europeană a

Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, așa încât

de la data ratificării face parte din dreptul intern, motiv pentru care judecătorul

național are obligația legală de a aplica atât prevederile Convenției, cât și cele

ale jurisprudenței Curții, care împreună se constituie în blocul de convenționalitate.

În cauza de față, Înalta

Curte constată că instanța de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care

au determinat formarea convingerii sale cu privire la îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea actelor

administrative contestate.

Mai precis, instanța de

fond nu a analizat situația factuală existentă în speță, în raport de probele administrate

în cauză de către părți.

Față de considerentele

expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea

ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, urmând ca hotărârea să fie motivată

corespunzător cu cerințele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de toate

părțile implicate în litigiu.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila împotriva sentinței nr. 648 din

20 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2013.