ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6300/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 90/ F din 6 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Brăila în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Oficiul de Plăți și Contracte Phare, având ca obiect anulare act administrativ. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că în perioada 15 februarie 2011 - 6 martie 2012 cauza a rămas în nelucrare din vina părților, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Împotriva sentinței civile nr. 90/ F din 6 martie 2012 a formulat recurs reclamantul Consiliul Local Municipal Brăila, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii excepției perimării cauzei și restituirea acesteia Curții de Apel Galați, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a susținut, în esență, că cererea nu a rămas în nelucrare, întrucât în cauză au fost înregistrate cereri de repuneri pe rol și acordare a unui termen de judecată, formulate de către recurentă; mai mult, aceasta a efectuat demersuri pe lângă pârâtă pentru depunerea în fața instanței de înscrisuri care să ajute la soluționarea corectă a cauzei. Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.” În speță, însă, față de obiectul prezentului recurs, sunt incidente dispozițiile art. 253¹ alin. (2) C. proc.

civ. , care arată „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.” Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a formulat recurs la data de 24 aprilie 2012, în condițiile în care hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 6 martie 2012 și, față de dispozițiile art. 253¹ alin. (2) C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 12 martie 2012. În apărarea recurentei nu poate fi reținut faptul că dispozitivul hotărârii ar menționa un termen de recurs de 15 zile de la comunicare, câtă vreme termenul de recurs aplicabil în speță este prevăzut de legea procedurală.

Or, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local Municipal Brăila prin Primar împotriva sentinței civile nr. 90/ F din 6 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.