ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6300/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6300/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 90/ F din 6 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de
contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Local Brăila în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Oficiul
de Plăți și Contracte Phare, având ca obiect anulare act administrativ.
În
motivarea acestei soluții, instanța a reținut că în perioada 15 februarie 2011 -
6 martie 2012 cauza a rămas în nelucrare din vina părților, fiind, astfel,
incidente dispozițiile art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
Împotriva
sentinței civile nr. 90/ F din 6 martie 2012 a formulat recurs reclamantul
Consiliul Local Municipal Brăila, solicitând modificarea acesteia în sensul
respingerii excepției perimării cauzei și restituirea acesteia Curții de Apel
Galați, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul
a susținut, în esență, că cererea nu a rămas în nelucrare, întrucât în cauză au
fost înregistrate cereri de repuneri pe rol și acordare a unui termen de
judecată, formulate de către recurentă; mai mult, aceasta a efectuat demersuri
pe lângă pârâtă pentru depunerea în fața instanței de înscrisuri care să ajute
la soluționarea corectă a cauzei.
Examinând cu
prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din
oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,
„termenul
de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune
altfel
”iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „hotărârea
pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile
de la comunicare.”
În speță,
însă, față de obiectul prezentului recurs, sunt incidente dispozițiile art. 253¹
alin. (2)
C.
proc. civ.
, care arată „hotărârea care constată perimarea este supusă
recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.”
Or,
din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că
recurentul-reclamant a formulat recurs la data de 24 aprilie 2012, în
condițiile în care hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 6 martie
2012 și, față de dispozițiile
art. 253¹ alin. (2)
C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea
recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 12 martie 2012.
În
apărarea recurentei nu poate fi reținut faptul că dispozitivul hotărârii ar
menționa un termen de recurs de 15 zile de la comunicare, câtă vreme termenul
de recurs aplicabil în speță este prevăzut de legea procedurală.
Or,
nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Cum în cauză nu s-a
făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea
dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința
respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Consiliul Local Municipal Brăila prin Primar împotriva sentinței
civile nr. 90/ F din 6 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de
contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2013.