ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2547/2015

Decizia nr. 2547/2015 Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc.

civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. x/196/2011, reclamanta A. a chemat în judecată Municipiul Brăila prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 24/1986 prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Brăila, imobil format din suprafața de 193 mp și casa de locuit, construită din paiantă, acoperită cu tablă și carton, având patru camere și un antreu, o marchiză și dependințe, imobil învecinat la nord cu B., la sud cu C., la est cu str… și la vest cu D. Prin sentința civilă nr. 2773 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2011, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin încheierea din 29 noiembrie 2012 s-a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea la secția I civilă, a Tribunalului Brăila. Cauza s-a înregistrat la secția I civilă, a Tribunalului Brăila sub nr. x/196/2011. Prin sentința civilă nr. 45 din 17 ianuarie 2013, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila, prin primar. Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat recurs (recalificat ca fiind apel) reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 20/A din 08 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 45 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă . Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 08 iulie 2013, iar, ulterior, prin încheierea din 28 martie 2014, cauza a fost scoasă de pe rolul, secției a II-a civilă, și trimisă, spre competență soluționare, secției I civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosarul fiind înregistrat sub nr. x/196/2011**. Prin încheierea din 13 iunie 2014, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților. La data de 29 septembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a recursului. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie 2014, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 iunie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 20/A din 08 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2015.