ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2547/2015

Decizia nr. 2547/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Brăila sub nr. x/196/2011, reclamanta A. a chemat în judecată Municipiul Brăila

prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

caducitatea Decretului de expropriere nr. 24/1986 prin care s-a dispus trecerea

în proprietatea statului a imobilului situat în Brăila, imobil format din

suprafața de 193 mp și casa de locuit, construită din paiantă, acoperită cu

tablă și carton, având patru camere și un antreu, o marchiză și dependințe,

imobil învecinat la nord cu B., la sud cu C., la est cu str. ... și la vest cu D.

Prin sentința civilă nr.

2773 din 9 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2011,

a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența

de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului

Brăila.

Cauza a fost înregistrată

la Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

iar prin încheierea din 29 noiembrie 2012 s-a dispus scoaterea de pe rol și

trimiterea la secția I civilă, a Tribunalului Brăila.

Cauza s-a înregistrat

la secția I civilă, a Tribunalului Brăila sub nr. x/196/2011.

Prin

sentința civilă nr. 45 din 17 ianuarie 2013, Tribunalul Brăila, secția I civilă,

a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul Brăila, prin primar.

Împotriva acestei

sentințe civile, în termen legal a declarat recurs (recalificat ca fiind apel)

reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 20/A

din 08 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr.

45 din 17 ianuarie 2013,

pronunțată

de

Tribunalul

Brăila, secția I civilă

.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs reclamanta A..

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

la data de 08 iulie 2013, iar, ulterior, prin încheierea din 28 martie 2014,

cauza a fost scoasă de pe rolul, secției a II-a civilă, și trimisă, spre

competență soluționare, secției I civilă, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Dosarul fiind înregistrat sub nr. x/196/2011**.

Prin încheierea din

13 iunie 2014, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispozițiilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

La data de 29

septembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării excepției de perimare a recursului.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie 2014,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 iunie 2015, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 20/A din 08 mai 2013 a

Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 13 noiembrie 2015.