ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 173 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, formulată de reclamanta Consiliul Local Braila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Oficiul de Plați și Contracte Phare, ca lipsită de interes.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că în dosarul de fond nr. 1274/44/2010 înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, s-a constatat perimată cauza prin Sentința civilă nr. 95 din 6 martie 2012. Având în vedere că dosarul prin care se solicita analizarea pe fond a pretenției concrete, respectiv a deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, s-a constatat perimat, fiind lăsat în nelucrare din vina reclamantei, precum și faptul că hotărârea este executorie, s-a apreciat de către instanță că nu mai este actual interesul în promovarea cererii de suspendare, ca și condiție în promovarea acțiunii civile, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel că aceasta a respins cererea de suspendare ca lipsită de interes.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Municipal Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

cu consecința modificării sentinței recurate și a admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 99/2010 a Oficiului de Plăți și Contractare Phare, argumentând că instanța de rejudecare nu a depus diligențe în suplimentarea probatoriului privind dosarul în care s-a cerut anularea actului administrativ așa cum s-a dispus prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal nr. 1962/2011, că excepția lipsei de interes nu este întemeiată câtă vreme împotriva sentinței ce vizează fondul pricinii (sentința nr. 90F din 6 martie 2012) Consiliul Local Municipal Brăila are deschisă calea recursului, înregistrat deja pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și că subzistă paguba iminentă prin neacordarea suspendării actului administrativ, fiind vorba de o sumă importantă de natură a prejudicia semnificativ activitatea recurentului.

Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, astfel că îl va respinge în consecință pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Suspendarea executării Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare (prin care s-a soluționat contestația administrativ fiscală a Consiliului Local împotriva Procesului-verbal de constatare încheiat de MFP-OPCP la data de 3 august 2010 și înregistrat sub nr. 633950 privind un debit de 1.350.470,87 lei) a făcut obiectul acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 adresate Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, care s-a pronunțat în sensul admiterii acestei cereri prin sentința nr. 242 din 10 noiembrie 2010. Această sentință a fost supusă controlului judiciar, ca urmare a cererii MFP-OPC Phare, iar prin decizia nr. 1962 din 1 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de autoritatea pârâtă, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în principal că motivarea sentinței nu îndeplinește cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., iar insuficienta/superficiala motivare echivalează cu necercetarea fondului cererii. Totodată, instanța de recurs a atenționat instanța de trimitere asupra necesității verificării admisibilității și temeiniciei cererii de suspendare, și nu în ultimul rând asupra stadiului dosarului în care s-a cerut anularea procesului-verbal de control și a deciziei de respingere a contestației administrative – dosar nr. 1274/44/2010. În considerarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., rejudecând, Curtea de apel a observat că în dosarul de fond nr. 1274/44/2010 s-a constatat perimată cauza prin sentința civilă nr. 95 din 6 martie 2012 ca urmare a lăsării în nelucrare din vina reclamantei și în aceste condiții a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare fundamentate pe dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ.

În acest context judecătorul a apreciat că interesul în promovarea/susținerea cererii de suspendare a actului administrativ nu mai este actual, ceea ce justifică admiterea excepției invocate de oficiu, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv. Se reține ca judicioasă abordarea curții de apel în sensul soluționării cauzei pe excepție, fiind evident că una din cerințele necesare pentru existența dreptului la acțiune, așa cum a fost conturată de doctrină și jurisprudență, respectiv cea a interesului, nu este îndeplinită în cauză. Tot doctrina a statuat că interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a se justifica sesizarea instanței de judecată: 1) să fie legitim; 2) să fie personal și direct; 3) să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.

În speță, recurentul-reclamant justifică doar un interes eventual, un interes care a fost depășit, aceasta în condițiile în care scopul în legiferarea instituției suspendării executării unui act administrativ (art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ) este în mod indubitabil acela ca pe cale de excepție de la regula executării din oficiu a unui astfel de act să se permită întreruperea temporară a efectelor sale „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente” . Or, acțiunea în anulare a Deciziei nr. 99/2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare – ce face și obiectul cererii de suspendare – s-a perimat în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., acest lucru fiind constatat prin sentința nr. 95 din 6 martie 2012 pronunțată de aceeași curte de apel.

Criticile recurentului apar ca neconsistente câtă vreme interesul său nu mai este unul actual, iar sancțiunea care decurge din neîndeplinirea acestei condiții este aceea a respingerii acțiunii pentru lipsă de interes, excepția invocată din oficiu fiind o excepție de fond, peremptorie, absolută. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Municipal Brăila împotriva sentinței nr. 173 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012.