ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 173 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Galați – Secția contencios

administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr.

99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, formulată

de reclamanta Consiliul Local Braila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice - Oficiul de Plați și Contracte Phare, ca lipsită de interes.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că în

dosarul de fond nr. 1274/44/2010 înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați,

prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă

de Oficiul de Plăți și Contractare Phare, s-a constatat perimată cauza prin Sentința

civilă nr. 95 din 6 martie 2012.

Având

în vedere că dosarul prin care se solicita analizarea pe fond a pretenției

concrete, respectiv a deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul

de Plăți și Contractare Phare, s-a constatat perimat, fiind lăsat în nelucrare

din vina reclamantei, precum și faptul că hotărârea este executorie, s-a

apreciat de către instanță că nu mai este actual interesul în promovarea

cererii de suspendare, ca și condiție în promovarea acțiunii civile, conform art.

15 din Legea nr. 554/2004, astfel că aceasta a respins cererea de suspendare ca

lipsită de interes.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Municipal Brăila,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul

a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu

consecința modificării sentinței recurate și a admiterii cererii de suspendare

a executării Deciziei nr. 99/2010 a Oficiului de Plăți și Contractare Phare,

argumentând că instanța de rejudecare nu a depus diligențe în suplimentarea probatoriului

privind dosarul în care s-a cerut anularea actului administrativ așa cum s-a

dispus prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios

administrativ și fiscal nr. 1962/2011, că excepția lipsei de interes nu este întemeiată

câtă vreme împotriva sentinței ce vizează fondul pricinii (sentința nr. 90F din

6 martie 2012) Consiliul Local Municipal Brăila are deschisă calea recursului, înregistrat

deja pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și că subzistă

paguba iminentă prin neacordarea suspendării actului administrativ, fiind vorba

de o sumă importantă de natură a prejudicia semnificativ activitatea

recurentului.

Examinând

cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, astfel că îl va respinge în

consecință pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Suspendarea

executării Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăți și

Contractare Phare (prin care s-a soluționat contestația administrativ fiscală a

Consiliului Local împotriva Procesului-verbal de constatare încheiat de MFP-OPCP

la data de 3 august 2010 și înregistrat sub nr. 633950 privind un debit de

1.350.470,87 lei) a făcut obiectul acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 15

din Legea nr. 554/2004 adresate Curții de Apel Galați - Secția contencios

administrativ și fiscal, care s-a pronunțat în sensul admiterii acestei cereri

prin sentința nr. 242 din 10 noiembrie 2010. Această sentință a fost supusă controlului

judiciar, ca urmare a cererii MFP-OPC Phare, iar prin decizia nr. 1962 din 1

aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de autoritatea

pârâtă, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținându-se în principal că motivarea sentinței nu îndeplinește cerințele art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar insuficienta/superficiala motivare echivalează

cu necercetarea fondului cererii. Totodată, instanța de recurs a atenționat instanța

de trimitere asupra necesității verificării admisibilității și temeiniciei

cererii de suspendare, și nu în ultimul rând asupra stadiului dosarului în care

s-a cerut anularea procesului-verbal de control și a deciziei de respingere a contestației

administrative – dosar nr. 1274/44/2010.

În

considerarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., rejudecând, Curtea de apel a

observat că în dosarul de fond nr. 1274/44/2010 s-a constatat perimată cauza prin

sentința civilă nr. 95 din 6 martie 2012 ca urmare a lăsării în nelucrare din

vina reclamantei și în aceste condiții a invocat, din oficiu, excepția lipsei

de interes în promovarea cererii de suspendare fundamentate pe dispozițiile art.

15 din Legea contenciosului administrativ.

În

acest context judecătorul a apreciat că interesul în promovarea/susținerea

cererii de suspendare a actului administrativ nu mai este actual, ceea ce

justifică admiterea excepției invocate de oficiu, cu consecința respingerii

cererii pentru acest motiv.

Se

reține ca judicioasă abordarea curții de apel în sensul soluționării cauzei pe excepție,

fiind evident că una din cerințele necesare pentru existența dreptului la

acțiune, așa cum a fost conturată de doctrină și jurisprudență, respectiv cea a

interesului, nu este îndeplinită în cauză.

Tot

doctrina a statuat că interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții

pentru a se justifica sesizarea instanței de judecată: 1) să fie legitim; 2) să

fie personal și direct; 3) să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat

nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un

prejudiciu.

În

speță, recurentul-reclamant justifică doar un interes eventual, un interes care

a fost depășit, aceasta în condițiile în care scopul în legiferarea instituției

suspendării executării unui act administrativ (art. 14 și art. 15 din Legea

contenciosului administrativ) este în mod indubitabil acela ca pe cale de excepție

de la regula executării din oficiu a unui astfel de act să se permită întreruperea

temporară a efectelor sale „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente” .

Or,

acțiunea în anulare a Deciziei nr. 99/2010 emisă de Oficiul de Plăți și

Contractare Phare – ce face și obiectul cererii de suspendare – s-a perimat în

condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., acest lucru fiind constatat prin

sentința nr. 95 din 6 martie 2012 pronunțată de aceeași curte de apel.

Criticile

recurentului apar ca neconsistente câtă vreme interesul său nu mai este unul

actual, iar sancțiunea care decurge din neîndeplinirea acestei condiții este

aceea a respingerii acțiunii pentru lipsă de interes, excepția invocată din

oficiu fiind o excepție de fond, peremptorie, absolută.

Văzând

și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 15 alin. (2) raportat

la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Municipal Brăila împotriva sentinței nr. 173 din 3

aprilie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012.