ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5646/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5646/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrata inițial

pe rolul Tribunalului Cluj - secția mixtă de contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC V.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale prin Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Organismul

Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea

Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest a solicitat obligarea acestora din urmă

la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat "Activități

inovatoare și formare profesională pentru creșterea adaptabilității și

flexibilității", și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta SC V.L. SRL, a arătat că între pârâtele M.M.F.P.S. prin

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial

"Dezvoltarea Resurselor Umane" și Organismul Intermediar Regional

pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

Regiunea Nord - Vest a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă cu

termen de intrare în vigoare la 9 februarie 2009 (art. 2 alin. (1)). A precizat

că obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile

pentru implementarea proiectului intitulat "Activități inovatoare și

formare profesională pentru creșterea adaptabilității și flexibilității".

Reclamanta a

mai susținut că a efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege, însă

răspunsul primit este unul care face trimitere la dispozițiile contractului

care concluzionează în sensul că "contractul

(.)

a devenit nul și neavenit".

Mai arată

reclamanta că dispozițiile contractului care prevăd că "contractul (.) a

devenit nul și neavenit", ca și consecința juridică este inaplicabilă, în

dreptul pozitiv românesc întrucât un contract nu poate deveni "nul"

sau "neavenit" prin neexecutarea unor obligații convenționale de

către una dintre părțile contractante, în realitate, toate condițiile impuse de

prevederile art. 17 alin. (9) din contract au fost îndeplinite.

În

continuare, arată reclamanta,în mod incorect s-a pretins de către pârâte că

unul dintre partenerii proiectului, SC P. SRL avea la momentul prezentării

documentelor suport în cadrul termenului de 20 de zile de la semnarea

contractului datorii la bugetul de stat. Acesta fiind și contextul în legătură

cu care pârâtele au refuzat să își execute obligațiile contractuale.

În

realitate, la data încheierii contractului, partenerul reclamantei s-a aflat în

procedura de transfer al domiciliului fiscal și doar la acest moment s-a adus

la cunoștința partenerului SC P. SRL existenta unor obligații de plata

accesorii constatate de organele fiscale cu ocazia generării fisei de

contribuabil.

Conchide,

susținând că toate aceste obligații bugetare au fost achitate astfel cum

rezultă din coroborarea conținutului certificatului de atestare fiscală din 20

februarie 2009 emis de D.G.F.P. Bihor, ordinele de plată din 24 februarie 2009

și extrasul de cont aferent.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca

neîntemeiată, arătând, în esență, că la data limită de depunere a documentelor

suport, conform clauzei din contractul de finanțare, SC P. SRL, în calitate de

partener al solicitantului SC V.E. SRL, a prezentat Certificatul de atestare

fiscală din 20 februarie 2009 eliberat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Bihor - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Oradea pentru atestarea obligațiilor de plată, și că în urma analizării

acestuia s-a constatat că figura la data de 20 februarie 2009, cu obligații de

plată către buget, în cuantum de 899 lei, ceea ce atestă faptul că era

îndeplinită condiția rezolutorie.

În ceea ce

privește clauzele contractuale asumate de către părți prin semnarea acestora,

pârâtul a arătat că în contractul de finanțare este vorba de o condiție

rezolutorie și nu una suspensivă, cum greșit interpretează reclamanta, condiția

suspensivă fiind cea de a cărei îndeplinire depinde nașterea actului juridic.

Ori, în speța de față este vorba despre un contract perfect valabil, dar care,

ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii, desființează retroactiv drepturile

și obligațiile asumate de părți la încheierea acestuia. Astfel că susținerea

reclamantei potrivit căreia contractul este în vigoare, este lipsită de orice

temei legal, contractul în cauză fiind nul și neavenit conform prevederilor

contractuale, de la data îndeplinirii condiției rezolutorii.

primei instanțe.

Prin

sentința nr. 2130/2010 pronunțată în data de 11 iunie 2010, Tribunalul Cluj a

admis excepția necompetenței materiale și,pe cale de consecință a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de Apel Cluj, reținând

aplicabilitatea prevederilor art. 10 pct. 1 din Legea nr.

554/2004.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj - secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 441/2010 pronunțată în data de 22

noiembrie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC V.E. SRL, în

contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial

"Dezvoltarea Resurselor Umane" și Organismul Intermediar Regional

pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

Regiunea Nord - Vest.

Prin

considerentele sentinței, instanța fondului, a reținut, în esență, că litigiul

are ca obiect contractul de finanțare nerambusabilă, respectiv executarea

acestuia de către părți, reclamanta înțelegând să investească instanța cu

solicitarea de obligare a pârâtelor la emiterea notificării de demarare a

proiectului intitulat „activități inovatoare și formare profesională pentru

creșterea adaptabilității și flexibilității.

Prevederile art.

2 alin. (2) din contractul evidențiază însă că data de începere a implementării

proiectului va fi precizată în notificarea de demarare a proiectului, perioada

de implementare fiind de 18 luni.

Arată

instanța că beneficiarul și partenerul, dobândesc calitatea de ofertanți,

calitate care se păstrează până la momentul semnării contractului de finanțare

nerambursabilă, iar pe întreg parcursul acestei perioade, ofertanții trebuie să

se încadreze în condițiile de eligibilitate. Cocontractantul a solicitat

prezentarea certificatului de atestare fiscală.

Astfel,

arată instanța certificatul de atestare fiscală din 20 februarie 2009 eliberat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor - Administrația Finanțelor

Publice a Municipiului Oradea pentru atestarea obligațiilor de plată a

evidențiat că SC P. SRL, figura la data de 20 februarie 2009, cu obligații de

plată către buget, în cuantum de 899 lei.

Așadar,

prevederile art. 17 alin. (9) pct. 1 B alin. (1) lit. a) care stabilesc în mod

expres și fără posibilități de interpretare că documentul suport care atestă

capacitatea operațională a solicitantului sau partenerului este Certificatul de

atestare fiscală eliberat de organul fiscal competent care atestă îndeplinirea

obligațiilor de plată.

Însă,

reține instanța un astfel de certificat nu a fost prezentat în termenul

stabilit de părți iar ordinele de plată din 24 februarie 2009 și extrasul de

cont aferent nu pot îndeplini această funcție fiind contrar clauzelor

contractuale și întrucât nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi astfel

apreciate nerezultând că nu a fost îndeplinită această obligație asumată prin

contractului.

Concluzionează

instanța, arătând că acordarea finanțării trebuie să se facă cu respectarea

condițiilor impuse prin legislația comunitară sau națională și Ghidul

Solicitantului, astfel că în lipsa îndeplinirii acestor exigențe nu se poate

pretinde îndeplinirea obligațiilor de către cocontractant.

reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC V.E. SRL, invocând motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că

hotărârea este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină hotărârea sunt

contradictorii și adaugă la lege.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs arată că sentința cuprinde mențiuni contradictorii cu privire la natura

juridică a dispoziției contractuale care

stabilește cerința prezentării certificatului de

atestare fiscală de

către beneficiar și, implicit, cu privire la sancțiunea nerespectării acesteia.

În

opinia recurentei c

onsecințele juridice ale

neîndeplinirii condiției suspensive și, respectiv,

ale neîndeplinirii

unei obligații (corelative) sunt diferite, iar n

elegalitatea

sentinței derivă

din echivocul creat asupra naturii juridice a ceea ce a fost denumit

de ambele părți ca fiind „depunerea certificatului

de atestare fiscală".

Recurenta-reclamantă critică sentința atacată pentru

nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și motivează că

instanța, interpretând

greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia și au fost greșit interpretate și aplicate

dispozițiile legale incidente, în special Regulamentul CE nr. 1605/2002 și art.

969 C. civ.

Astfel,

deși contractul este

încheiat în considerarea dispozițiilor Regulamentului CE

nr. 1605/2002, d

eși citat în întregime în cuprinsul

considerentelor

sentinței, textul este unul neluat în considerare la

interpretarea dispozițiilor contractului, iar motivarea hotărârii

adaugă în mod nepermis la prevederile

contractuale.

Susține

că

înscrisurile transmise pârâtei sunt apte

prin ele însele să facă dovada

inexistenței obligațiilor fiscale ale

partenerului său din moment ce î

n această

materie, dispozițiile legislației comunitare sunt direct aplicabile,

reglementarea comunitară nu pretinde în mod expres prezentarea unui

document

cu o anume titulatură, iar în speță a fost îndeplinită cerința prevăzută de art.

93 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1605/2002.

formulate de intimați.

Prin

întâmpinările formulate, intimații Direcția de Management pentru Programul

Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Organismul

Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea

Resurselor Umane Regiunea Nord – Vest prin apărările comune au solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii prin care prima instanță a respectat obiectul cererii de chemare în

judecată stabilind raporturile reale dintre părți, autoritate contractantă

constată că în concret neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către

beneficiar, situație în care au devenit incidente prevederile art. 93 alin. (1)

lit. d), din Regulamentul CE Euratom nr. 1605/2002 al Consiliului privind

regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene, iar

conform prevederilor stipulate în contract la art. 17 alin. (9) teza finală –

contractul a devenit nul și neavenit.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând sentința atacată prin

prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub

toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă SC V.E. SRL a

investit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea

notificării de demarare a proiectului intitulat „Activități inovatoare și

formare profesională pentru creșterea adaptabilității și flexibilității”

prevalându-se de c

ontractul de

finanțare pentru acordarea

unei finanțări nerambursabile în sumă maximă de

759.560,00 RON, semnat la 09 februarie 2009.

Soluția primei instanțe de

respingere a acțiunii este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile

stipulate în contract la art. 17 alin. (9) teza finală.

Calificarea juridică a cauzei

prevăzută de art. 9 alin. (7) teza finală din contract a făcut obiectul

disputei de opinii între reclamanta-recurentă care susține că obligația de

prezentare a certificatului de atestare fiscală este o condiție suspensivă iar

intimatele-pârâte ca fiind o condiție rezolutorie.

Condiția ca modalitate a actului

juridic civil – reprezintă un eveniment viitor și nesigur de realizarea căruia

depinde însuși existența actului, condiția sustensivă este aceea de a cărei

realizare depinde însăși nașterea actului juridic și prin aceasta a drepturilor

și obligațiilor.

Condiția rezolutivă este aceea de a

cărei realizare depinde desființarea actului juridic civil.

În cauză contractul încheiat de

părți la 09 februarie 2009, cuprinde condiția ca în termen de 20 zile

de la data

semnării contractului de finanțare beneficiarul să furnizeze

documentele suport respectiv l

a art.

9 alin. (7) pct. 1 lit. b) - Documente care atestă capacitatea operațională,

este

expres prevăzut Certificatul de

atestare fiscală eliberat de organul fiscal

competent, care să ateste că organizația și-a îndeplinit obligațiile de

plată.

În termenul

convenit în contract respectiv, la

data de 24 februarie 2009 reclamantul

- recurent depune, pentru partenerul SC

P. SRL, Certificatul de atestare

fiscală nr. 3558 din 20 februarie 2009 emis de către

A.F.P. Oradea,

unde apar înscrise obligații fiscale accesorii în sumă totală de 892

RON, împreună

cu ordinele de plată și un extras de cont.

Astfel

documentul suport care, atestă

capacitatea operațională a solicitantului sau partenerului este Certificatul de

atestare fiscală

iar Ordinele de plată din 24 februarie 2009 și extrasul

de cont aferent

nu pot

îndeplini această funcție fiind contrar clauzelor contractuale așa cum s-a

reținut de prima instanță, considerentele hotărârii nefiind contradictorii sub

acest aspect deoarece aceste documente sunt prevăzute limitativ în art. 17 alin.

(9) pct. IB alin. (1) din contract și în acord cu prevederea din

Cap. 8.1 Procesul de contractare,

din Ghidul Solicitantului, care precizează că adeverința eliberată de A.N.A.F.

reprezintă un document esențial în vederea încheierii contractului de finanțare.

Din acest motiv în mod corect prima

instanță nu a reținut susținerea reclamantei potrivit căreia n

u a fost posibilă emiterea unui certificat de

atestare fiscală care să ateste

inexistența

obligațiilor fiscale ale partenerului SC P. SRL din

considerente

exclusiv birocratice și că înscrisurile transmite pârâtei sunt apte prin ele

însele să facă dovada inexistentei obligațiilor fiscale ale partenerului său.

Cum la data de 20 februarie 2009

partenerul beneficiarului figura cu obligații de plată către buget, condiția

rezolutorie prevăzută în contractul de finanțare era îndeplinită.

Fiind în prezența unui contract

valabil, clauza convenită de părți nu poate fi decât rezolutorie și nu

suspensivă așa cum pretinde recurenta-reclamantă, chiar dacă documentele suport

cerute de autoritatea contractantă sunt necesare, în etapa de pre-contractare,

dar, în situația dată de problema absorbției fondurilor comunitare a fost

adoptată soluția contractării proiectelor sub condiție rezolutorie.

În acest sens

art. 93 alin. (1) lit. d), din Regulamentul CE

Euratom nr. 1605/2002

al Consiliului privind regulamentul financiar

aplicabil bugetului general al Comunităților Europene prevede că: Sunt excluși

de la participarea la o procedură de achiziționare candidații sau ofertanții care

nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a contribuțiilor la fondul

asigurărilor sociale sau de achitare a impozitelor în conformitate cu

prevederile legale ale țării în care sunt stabiliți sau ale țării autorității

contractante sau ale țării unde se execută contractul, precum și prevederile de

la Capitolul 4 Eligibilitatea solicitanților și a partenerilor din Ghidul

Solicitantului.

Față de aceste considerente,

motivele de recurs care vizează interpretarea actului juridic dedus judecății,

interpretarea și aplicarea prevederilor legale incidente, inclusiv a

Regulamentului CE nr. 1605/2002 nu sunt întemeiate, Înalta Curte reține că

prima instanță în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și a

raporturilor reale dintre părți a constatat în mod corect că în lipsa

îndeplinirii exigentelor pentru acordarea finanțării nu se poate pretinde

îndeplinirea obligațiilor de către cocontractanți.

Constatând că sentința atacată nu

este afectată de niciuna dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va

respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC V.E. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 441/2010 din

22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2011.