ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5646/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Judecata în primă instanță. Prin acțiunea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului Cluj - secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC V.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest a solicitat obligarea acestora din urmă la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat "Activități inovatoare și formare profesională pentru creșterea adaptabilității și flexibilității", și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta SC V.L. SRL, a arătat că între pârâtele M.M.F.P.S.

prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă cu termen de intrare în vigoare la 9 februarie 2009 (art. 2 alin. (1)). A precizat că obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat "Activități inovatoare și formare profesională pentru creșterea adaptabilității și flexibilității". Reclamanta a mai susținut că a efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege, însă răspunsul primit este unul care face trimitere la dispozițiile contractului care concluzionează în sensul că "contractul (.) a devenit nul și neavenit". Mai arată reclamanta că dispozițiile contractului care prevăd că "contractul (.) a devenit nul și neavenit", ca și consecința juridică este inaplicabilă, în dreptul pozitiv românesc întrucât un contract nu poate deveni "nul" sau "neavenit" prin neexecutarea unor obligații convenționale de către una dintre părțile contractante, în realitate, toate condițiile impuse de prevederile art. 17 alin. (9) din contract au fost îndeplinite.

În continuare, arată reclamanta,în mod incorect s-a pretins de către pârâte că unul dintre partenerii proiectului, SC P. SRL avea la momentul prezentării documentelor suport în cadrul termenului de 20 de zile de la semnarea contractului datorii la bugetul de stat. Acesta fiind și contextul în legătură cu care pârâtele au refuzat să își execute obligațiile contractuale. În realitate, la data încheierii contractului, partenerul reclamantei s-a aflat în procedura de transfer al domiciliului fiscal și doar la acest moment s-a adus la cunoștința partenerului SC P. SRL existenta unor obligații de plata accesorii constatate de organele fiscale cu ocazia generării fisei de contribuabil. Conchide, susținând că toate aceste obligații bugetare au fost achitate astfel cum rezultă din coroborarea conținutului certificatului de atestare fiscală din 20 februarie 2009 emis de D.G.F.P.

Bihor, ordinele de plată din 24 februarie 2009 și extrasul de cont aferent. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, arătând, în esență, că la data limită de depunere a documentelor suport, conform clauzei din contractul de finanțare, SC P. SRL, în calitate de partener al solicitantului SC V.E. SRL, a prezentat Certificatul de atestare fiscală din 20 februarie 2009 eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea pentru atestarea obligațiilor de plată, și că în urma analizării acestuia s-a constatat că figura la data de 20 februarie 2009, cu obligații de plată către buget, în cuantum de 899 lei, ceea ce atestă faptul că era îndeplinită condiția rezolutorie.

În ceea ce privește clauzele contractuale asumate de către părți prin semnarea acestora, pârâtul a arătat că în contractul de finanțare este vorba de o condiție rezolutorie și nu una suspensivă, cum greșit interpretează reclamanta, condiția suspensivă fiind cea de a cărei îndeplinire depinde nașterea actului juridic. Ori, în speța de față este vorba despre un contract perfect valabil, dar care, ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii, desființează retroactiv drepturile și obligațiile asumate de părți la încheierea acestuia. Astfel că susținerea reclamantei potrivit căreia contractul este în vigoare, este lipsită de orice temei legal, contractul în cauză fiind nul și neavenit conform prevederilor contractuale, de la data îndeplinirii condiției rezolutorii.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 2130/2010 pronunțată în data de 11 iunie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale și,pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de Apel Cluj, reținând aplicabilitatea prevederilor art. 10 pct. 1 din Legea nr. 554/2004. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 441/2010 pronunțată în data de 22 noiembrie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC V.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest.

Prin considerentele sentinței, instanța fondului, a reținut, în esență, că litigiul are ca obiect contractul de finanțare nerambusabilă, respectiv executarea acestuia de către părți, reclamanta înțelegând să investească instanța cu solicitarea de obligare a pârâtelor la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat „activități inovatoare și formare profesională pentru creșterea adaptabilității și flexibilității. Prevederile art. 2 alin. (2) din contractul evidențiază însă că data de începere a implementării proiectului va fi precizată în notificarea de demarare a proiectului, perioada de implementare fiind de 18 luni. Arată instanța că beneficiarul și partenerul, dobândesc calitatea de ofertanți, calitate care se păstrează până la momentul semnării contractului de finanțare nerambursabilă, iar pe întreg parcursul acestei perioade, ofertanții trebuie să se încadreze în condițiile de eligibilitate.

Cocontractantul a solicitat prezentarea certificatului de atestare fiscală. Astfel, arată instanța certificatul de atestare fiscală din 20 februarie 2009 eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea pentru atestarea obligațiilor de plată a evidențiat că SC P. SRL, figura la data de 20 februarie 2009, cu obligații de plată către buget, în cuantum de 899 lei. Așadar, prevederile art. 17 alin. (9) pct. 1 B alin. (1) lit. a) care stabilesc în mod expres și fără posibilități de interpretare că documentul suport care atestă capacitatea operațională a solicitantului sau partenerului este Certificatul de atestare fiscală eliberat de organul fiscal competent care atestă îndeplinirea obligațiilor de plată.

Însă, reține instanța un astfel de certificat nu a fost prezentat în termenul stabilit de părți iar ordinele de plată din 24 februarie 2009 și extrasul de cont aferent nu pot îndeplini această funcție fiind contrar clauzelor contractuale și întrucât nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi astfel apreciate nerezultând că nu a fost îndeplinită această obligație asumată prin contractului. Concluzionează instanța, arătând că acordarea finanțării trebuie să se facă cu respectarea condițiilor impuse prin legislația comunitară sau națională și Ghidul Solicitantului, astfel că în lipsa îndeplinirii acestor exigențe nu se poate pretinde îndeplinirea obligațiilor de către cocontractant. 3. Recursul reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC V.E. SRL, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii și adaugă la lege. În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că sentința cuprinde mențiuni contradictorii cu privire la natura juridică a dispoziției contractuale care stabilește cerința prezentării certificatului de atestare fiscală de către beneficiar și, implicit, cu privire la sancțiunea nerespectării acesteia.

În opinia recurentei c onsecințele juridice ale neîndeplinirii condiției suspensive și, respectiv, ale neîndeplinirii unei obligații (corelative) sunt diferite, iar n elegalitatea sentinței derivă din echivocul creat asupra naturii juridice a ceea ce a fost denumit de ambele părți ca fiind „depunerea certificatului de atestare fiscală". Recurenta-reclamantă critică sentința atacată pentru nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și motivează că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente, în special Regulamentul CE nr. 1605/2002 și art. 969 C. civ.

Astfel, deși contractul este încheiat în considerarea dispozițiilor Regulamentului CE nr. 1605/2002, d eși citat în întregime în cuprinsul considerentelor sentinței, textul este unul neluat în considerare la interpretarea dispozițiilor contractului, iar motivarea hotărârii adaugă în mod nepermis la prevederile contractuale. Susține că înscrisurile transmise pârâtei sunt apte prin ele însele să facă dovada inexistenței obligațiilor fiscale ale partenerului său din moment ce î n această materie, dispozițiile legislației comunitare sunt direct aplicabile, reglementarea comunitară nu pretinde în mod expres prezentarea unui document cu o anume titulatură, iar în speță a fost îndeplinită cerința prevăzută de art. 93 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1605/2002.

4. Apărările formulate de intimați.

Prin întâmpinările formulate, intimații Direcția de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord – Vest prin apărările comune au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii prin care prima instanță a respectat obiectul cererii de chemare în judecată stabilind raporturile reale dintre părți, autoritate contractantă constată că în concret neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către beneficiar, situație în care au devenit incidente prevederile art. 93 alin. (1) lit. d), din Regulamentul CE Euratom nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene, iar conform prevederilor stipulate în contract la art. 17 alin. (9) teza finală – contractul a devenit nul și neavenit.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept. Recurenta-reclamantă SC V.E. SRL a investit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat „Activități inovatoare și formare profesională pentru creșterea adaptabilității și flexibilității” prevalându-se de c ontractul de finanțare pentru acordarea unei finanțări nerambursabile în sumă maximă de 759.560,00 RON, semnat la 09 februarie 2009. Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile stipulate în contract la art. 17 alin. (9) teza finală.

Calificarea juridică a cauzei prevăzută de art. 9 alin. (7) teza finală din contract a făcut obiectul disputei de opinii între reclamanta-recurentă care susține că obligația de prezentare a certificatului de atestare fiscală este o condiție suspensivă iar intimatele-pârâte ca fiind o condiție rezolutorie. Condiția ca modalitate a actului juridic civil – reprezintă un eveniment viitor și nesigur de realizarea căruia depinde însuși existența actului, condiția sustensivă este aceea de a cărei realizare depinde însăși nașterea actului juridic și prin aceasta a drepturilor și obligațiilor. Condiția rezolutivă este aceea de a cărei realizare depinde desființarea actului juridic civil.

În cauză contractul încheiat de părți la 09 februarie 2009, cuprinde condiția ca în termen de 20 zile de la data semnării contractului de finanțare beneficiarul să furnizeze documentele suport respectiv l a art. 9 alin. (7) pct. 1 lit. b) - Documente care atestă capacitatea operațională, este expres prevăzut Certificatul de atestare fiscală eliberat de organul fiscal competent, care să ateste că organizația și-a îndeplinit obligațiile de plată. În termenul convenit în contract respectiv, la data de 24 februarie 2009 reclamantul - recurent depune, pentru partenerul SC P. SRL, Certificatul de atestare fiscală nr. 3558 din 20 februarie 2009 emis de către A.F.P. Oradea, unde apar înscrise obligații fiscale accesorii în sumă totală de 892 RON, împreună cu ordinele de plată și un extras de cont.

Astfel documentul suport care, atestă capacitatea operațională a solicitantului sau partenerului este Certificatul de atestare fiscală iar Ordinele de plată din 24 februarie 2009 și extrasul de cont aferent nu pot îndeplini această funcție fiind contrar clauzelor contractuale așa cum s-a reținut de prima instanță, considerentele hotărârii nefiind contradictorii sub acest aspect deoarece aceste documente sunt prevăzute limitativ în art. 17 alin. (9) pct. IB alin. (1) din contract și în acord cu prevederea din Cap. 8.1 Procesul de contractare, din Ghidul Solicitantului, care precizează că adeverința eliberată de A.N.A.F. reprezintă un document esențial în vederea încheierii contractului de finanțare.

Din acest motiv în mod corect prima instanță nu a reținut susținerea reclamantei potrivit căreia n u a fost posibilă emiterea unui certificat de atestare fiscală care să ateste inexistența obligațiilor fiscale ale partenerului SC P. SRL din considerente exclusiv birocratice și că înscrisurile transmite pârâtei sunt apte prin ele însele să facă dovada inexistentei obligațiilor fiscale ale partenerului său. Cum la data de 20 februarie 2009 partenerul beneficiarului figura cu obligații de plată către buget, condiția rezolutorie prevăzută în contractul de finanțare era îndeplinită.

Fiind în prezența unui contract valabil, clauza convenită de părți nu poate fi decât rezolutorie și nu suspensivă așa cum pretinde recurenta-reclamantă, chiar dacă documentele suport cerute de autoritatea contractantă sunt necesare, în etapa de pre-contractare, dar, în situația dată de problema absorbției fondurilor comunitare a fost adoptată soluția contractării proiectelor sub condiție rezolutorie.

În acest sens art. 93 alin. (1) lit. d), din Regulamentul CE Euratom nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene prevede că: Sunt excluși de la participarea la o procedură de achiziționare candidații sau ofertanții care nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau de achitare a impozitelor în conformitate cu prevederile legale ale țării în care sunt stabiliți sau ale țării autorității contractante sau ale țării unde se execută contractul, precum și prevederile de la Capitolul 4 Eligibilitatea solicitanților și a partenerilor din Ghidul Solicitantului.

Față de aceste considerente, motivele de recurs care vizează interpretarea actului juridic dedus judecății, interpretarea și aplicarea prevederilor legale incidente, inclusiv a Regulamentului CE nr. 1605/2002 nu sunt întemeiate, Înalta Curte reține că prima instanță în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și a raporturilor reale dintre părți a constatat în mod corect că în lipsa îndeplinirii exigentelor pentru acordarea finanțării nu se poate pretinde îndeplinirea obligațiilor de către cocontractanți. 2. Soluția instanței de recurs. Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciuna dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.E. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 441/2010 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.