ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5139/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 noiembrie 2011, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, a chemat în judecată Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - OIPOSDRU - solicitând obligarea pârâtei să anuleze scrisoarea standard de informare a beneficiarului din 24 martie 2011 și să emită o nouă scrisoare în care să fie inclusă că eligibilă cheltuiala cu resursa umană. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actul este lovit de nulitate, neconținând elemente obligatorii că posibilitatea contestării, termenul și autoritatea unde poate fi contestat. S-a arătat de asemenea, că prin scrisoarea emisă la 24 martie 2011 pârâta nu și-a respectat obligația contractuală privind posibilitatea angajării experților în baza unor contracte civile de prestări servicii, respingând în mod nejustificat că fiind eligibilă cheltuiala cu resursele umane.

Prin Sentința civilă nr. 131 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ contestat precum și obligarea pârâtei să emită o nouă scrisoare standard de informare privind eligibilitatea cheltuielilor cu resursa umană, aferente cererii nr. 1 din 31 ianuarie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 1 iunie 2010, a fost semnat contractul nr. E 393 din 1 iunie 2010 între Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj și Ministerul Muncii și Protecției Sociale privind programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", având că obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Funcționarul electronic". La solicitarea reclamantei asupra clarificării modalității de angajare a personalului necesar derulării proiectului Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - OIPOSDRU a emis adresa din 25 iunie 2010 prin care a informat agenția județeană că sunt considerate eligibile cheltuielile generate de activitățile executate în baza unor contracte civile de prestări servicii.

Totuși, prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 180325 din 24 martie 2011, pârâta a validat doar parțial cererea de rambursare, declarând că neeligibile cheltuielile cu resursele umane, în valoare de 902.000 RON. Instanța de fond a apreciat ca fiind fondată acțiunea, în condițiile în care reclamanta a urmat indicațiile pârâtei și a respectat prevederile cuprinse în Ghidul solicitantului în privința angajării resursei umane în cadrul proiectului, astfel încât a constatat sunt eligibile cheltuielile efectuate, angajarea experților în baza unor contracte civile de prestări servicii fiind de altfel singura posibilitate legală, reglementată că atare de ghid. Împotriva sentinței a declarat recurs Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a invocat omisiunea instanței de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, ridicate prin întâmpinare. Sub acest aspect, s-a învederat că structura intermediară responsabilă în speță este OIPOSDRU - Organismul intermediar pentru programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - care, în implementarea proiectelor finanțate de POSDRU, exercită față de beneficiari atribuțiile delegate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin AMPOSDRU - această autoritate de management având responsabilitatea gestionării și implementării asistenței financiare nerambursabile alocate programului, la nivel național. Pârâta a mai arătat că OIPOSDRU, în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost delegate potrivit acordului încheiat cu AMPOSDRU, verifică cererile de rambursare și documentele suport primite de la beneficiari și validează cheltuielile eligibile efectuate de aceștia.

În această calitate, a mai precizat pârâta, OIPOSDRU a emis scrisoarea standard de informare în litigiu, care a fost semnată de directorul acestei structuri și nu de președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ANOFM având, că și unitățile cu personalitate juridică din subordinea sa, calitatea de beneficiari în implementarea proiectelor finanțate prin POSDRU. Prin întâmpinare, reclamanta a invocat nulitatea recursului, pe considerentul că motivele expuse reprezintă o reluare a argumentelor din întâmpinarea prezentată în fața instanței de fond, analizate prin hotărârea recurată, devenind astfel, incidente prevederile art. 306 C. proc. civ. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, s-a învederat că prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din 7 februarie 2012, respingând excepția, cu motivarea că OIPOSDRU nu are calitatea de subiect de drept în litigiu, fiind o direcție fără personalitate juridică.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de părți și de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins că atare. Astfel, excepția invocată de reclamantă privind nulitatea recursului este neîntemeiată, argumentele expuse prin cererea înregistrată la 19 aprilie 2012 încadrându-se în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta invocând lipsa temeiului legal al soluției. Criticile aduse sentinței de către pârâtă, referitoare la excepția lipsei calității sale procesuale pasive și modul de soluționare a excepției sunt însă neîntemeiate. În ședința publică de la 7 februarie 2012, instanța Curții de Apel Cluj a pus în discuție excepția invocată prin întâmpinare, luând concluziile reprezentantului reclamantei și s-a pronunțat în sensul respingerii, astfel cum s-a consemnat în încheierea din acea dată.

Soluția instanței de fond este corectă, pârâta având prin OIPOSDRU calitatea de organism intermediar în implementarea programului operațional POSDRU. În vederea îndeplinirii atribuțiilor delegate pe bază de acord de la autoritatea de management - Ministerul Muncii și Protecției Sociale - pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a înființat direcția ce poartă numele organismului intermediar, OIPOSDRU - ANOFM, care este doar un compartiment funcțional în structura organizatorică a agenției naționale, fără personalitate juridică, prevăzut că atare în Statutul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă aprobat prin H.G. nr. 1610/2006.

De menționat că, potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, această autoritate asigură implementarea programelor destinate dezvoltării resurselor umane finanțate din fonduri ale Uniunii Europene, astfel încât a fost în mod corect considerată că are calitatea de subiect de drept în prezentul litigiu, câtă vreme are prin OIPOSDRU responsabilitatea verificării și validării cererilor de rambursare formulate de beneficiarii proiectelor. În consecință, în mod justificat s-a reținut prin hotărârea atacată că pârâta are calitatea de organism intermediar în implementarea programului POSDRU, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind nefondată.

Deși nu s-au formulat critici asupra fondului litigiului, Curtea constată, verificând cauza sub toate aspectele, că instanța de fond a dispus în mod corect anularea actului administrativ contestat și obligarea pârâtei la emiterea unei alte scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă cheltuiala efectuată de reclamantă cu resursa umană. Astfel, declararea că neeligibile a cheltuielilor pentru plata muncii echipei de implementare a proiectului "Funcționarul electronic" s-a făcut cu încălcarea prevederilor contractuale și a celor cuprinse în Ghidul solicitantului, potrivit cărora experții, chiar în situația când beneficiarul finanțării este o instituție publică își pot desfășura activitatea fără a face parte din schema de personal încadrat în acea structură, doar pe baza unor contracte de prestări servicii.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge că nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - OIPOSDRU - ANOFM împotriva Sentinței civile nr. 131 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN