ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2019

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 25.11.2015, reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția OIPOSDRU a solicitat instanței anularea parțială a Scrisorii de informare a beneficiarului nr. 1146/RI/23.04.2015 prin care s-a soluționat cererea de rambursare suplimentară nr. 1/23.02.2015, formulată de reclamantă pentru contractul x, respectiv în ceea ce privește măsura diminuării cheltuielilor solicitate spre rambursare cu suma de 847.559,00 RON, cu obligarea pârâtelor la emiterea unei Scrisori de informare a beneficiarului cu validarea sumei de 847,559,00 RON solicitată spre rambursare, precum și cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 170/2016 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, a solicitat casarea sentinței și obligarea Organismului Intermediar POSDRU la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie recunoscută ca eligibilă cheltuiala făcută cu resursa umană.

În motivarea recursului, a arătat că sentința nu ține cont de situația existentă în dosarul cauzei, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material; instanța nu a ținut cont de precizările făcute atât în acțiunea civila cât și în răspunsul la întâmpinare, aspecte deosebit de importante cât timp prezenta cauza a parcurs anterior sesizării instanței de judecata toate condițiile impuse de dispozițiile Legii 554/2004, sens în care nu înțelege cum poate scrisoarea standard nr. 180064/17.01.2012 să producă efecte, cât timp în cuprinsul acesteia este menționat clar și explicit faptul că toata cheltuiala făcută cu resursa umană este considerata neeligibilă până la soluționarea irevocabilă a conflictului dintre A.J.O.F.M. Cluj și A.N.O.F.M.; în aceste condiții, în care cheltuiala cu resursa umana a fost solicitată spre rambursare printr-o altă cerere, instanța de judecata nu a apreciat în mod corect cum poate ca scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/17.01.2012 să-și producă efectele prin punerea în executare.

A menționat recurenta faptul că legiuitorul a prevăzut prin instrucțiunile emise, în care poate fi amintita Instrucțiunea 103/2015, faptul ca beneficiarii pot depune cereri de rambursare suplimentare pentru care inițial cheltuielile au fost declarate neeligibile; în opinia sa, aceasta cerere de rambursare suplimentara a fost depusa respectând întocmai dispozițiile legale în vigoare care permiteau redepunerea unei cereri de rambursare suplimentare în condițiile în care aceasta cerere suplimentara cuprindea cheltuieli care anterior au fost declarate ca neeligibile într-o alta scrisoare de rambursare; consideră ca în cazul de fata acest litigiu privește alte părți care nu au mai stat în instanță, astfel că nu poate fi vorba despre autoritate de luciu judecata.

A arătat recurenta faptul că, atât în acțiunea civilă formulată de către AJ.O.F.M. Cluj, cât și în răspunsul la întâmpinare, a oferit suficiente argumente pertinente în susținerea cauzei, începând de la a arăta încălcarea de către Organismul Intermediar POSDRU a dispozițiilor legale în vigoare (Instrucțiunea 53/2010 care permitea angajarea experților în baza convențiilor civile de prestări servicii, Nota privind analiza gradului de absorbție a asistentei financiare nerambursabile în cadrul POSDRU 2007 - 2013, decizia civilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2011 având ca părți AJ.O.F.M. Cluj și A.N.O.F.M., când instanța de judecata a constatat încălcarea aceluiași contractului de finanțare cât și a ghidului solicitantului). De asemenea, este de menționat faptul că instanțele de judecata au constatat și acestea la rândul lor nulitatea acestor acte emise către Organismul Intermediar POSDRU, acesta din urma fiind obligat la emiterea unor noi scrisori standard de informare a beneficiarului care să cuprindă ca eligibilă și cheltuiala cu resursa umană.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că este de necontestat faptul că hotărârile irevocabile din Dosarele nr. x/2011,1206/33/2012 și 1208/33/2012 invocate de AJOFM Cluj sunt titluri executorii numai pentru situațiile concrete care le-au prilejuit și au obligat Ol AAMFPSPV să revină numai asupra scrisorilor aferente cererilor de rambursare numerele 1, 2 și 3, și nu asupra cererii nr. x; soluțiile pronunțate în cele 3 cauze nu reprezintă un temei legal și suficient pentru a se reveni asupra solicitării de validare a cheltuielilor cu resursa umană în sumă de 847.559,00 RON și a se solicita anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferentă cererii de rambursare nr. x suplimentară.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs ce vor fi analizate, față de conținutul acestora, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta a solicitat anularea parțială a Scrisorii de informare a beneficiarului nr. 1146/RI/23.04.2015, prin care s-a soluționat cererea de rambursare suplimentară nr. 1/23.02.2015 formulată în cadrul contractului de finanțare nr. x/01.06.2010-x încheiat pentru derularea Proiectului "Funcționarul Electronic".

Plângerea prealabilă împotriva Scrisorii de informare a beneficiarului nr. 1146/RI/23.04.2015 a fost respinsă, prin adresa nr. x/28.05.2015 s-a comunicat reclamantei menținerea soluției din scrisoarea contestată.

Motivele de recurs sunt nefondate, raportat la probele administrate în cauză. Din acestea a rezultat că, în cadrul contractului de finanțare, reclamanta a depus o primă cerere de rambursare a cheltuielilor, în care au fost cuprinse totalitatea cheltuielilor efectuate până la acea dată, inclusiv cheltuielile cu resursa umană (remunerația experților angajați în baza unor contracte civile în cadrul Proiectului pentru implementarea acestuia); prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului (nr. 180325/24.03.2011) emisă de ANOFM-OIPOSDRU a fost validată parțial această primă cerere de rambursare, fiind declarate neeligibile cheltuielile cu resursa umană în sumă de 902.000 RON; ulterior, conform Scrisorilor standard de informare a beneficiarului nr. 180043/2012, nr. 180061/2012 și nr. 180064/2012, au mai fost respinse 3 cereri de rambursare în ceea ce privește cheltuielile cu resursa umană, acestea fiind declarate în continuare neeligibile.

Reclamanta a formulat contestații în instanță împotriva scrisorilor de informare prin care s-au respins cererile de rambursare cu privire la aceste cheltuieli declarate neeligibile; prin hotărâri irevocabile au fost anulate trei din cele patru scrisori de informare, o contestație fiind respinsă irevocabil.

Prin Sentința civilă nr. 131 din 21 februarie 2012 pronunțată în Dosar nr. x/2011, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 5139 din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj și a anulat Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 180325/24.03.2011 emisă de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă -OIPOSDRU, a obligat pârâta să emită o nouă scrisoare standard de informare privind eligibilitatea cheltuielilor cu resursa umană, aferente cererii nr. 1/31 ianuarie 2011.

Prin Sentința nr. 845 din 8 noiembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. x/2012, definitivă prin Decizia nr. 2188 din data de 13 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Cluj și a anulat parțial Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 180043/2012 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - OIPOSDRU, pe care a obligat-o la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă ca și cheltuială eligibilă cu resursa umană suma de 717.761,00 RON.

Prin Sentința civilă nr. 844 din 8 noiembrie 2012, pronunțată în Dosar nr. x/2012 de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 142 din data de 21 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - OIPOSDRU, a fost admisă acțiunea reclamantei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj și a fost anulată parțial Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 180061/2012 emisă de pârâtă, fiind obligată pârâta la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă ca și cheltuială eligibilă cu resursa umană suma de 772.680,00 RON.

Prin Decizia nr. 2347 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 mai 2014 în Dosar nr. x/2012, definitivă, a fost admis recursul declarat de Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă împotriva Sentinței nr. 830 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost modificată sentința, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă, prin care s-a solicitat anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 180064/17.01.2012 emisă de pârâtă în ce privește declararea ca și cheltuiala neeligibila a sumei de 847.559,00 RON, solicitată la rambursare prin cererea nr. x/4.11.2011, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin Cererea de rambursare suplimentară nr. 1 a fost solicitată la rambursare suma de 3.240.000 RON, reprezentând cheltuieli cu resursa umană efectuate pe perioada 01.10.2010-30.09.2011 în implementarea Proiectului, aferentă cererilor de rambursare nr. x (în valoare de 902.000 RON), nr. 2 (în valoare de 772.680 RON), nr. 3 (în valoare de 717.761 RON) și nr. 4 (în valoare de 847.559 RON), declarate neeligibile. A fost validată cererea pentru rambursarea sumei de 2.392.441,00 RON și a fost refuzată validarea sumei de 847.559,00 Iei, motivat de faptul că prin decizia nr. 2347/20.05.2014 (Dosar x/2012) Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasiva, și că se află în curs de soluționare și Dosarul x/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și.Justiție, având ca obiect o cerere de revizuire a Dec. civ. nr. 2347/20.05.2014.

Motivele de recurs sunt nefondate, în condițiile în care suma de 847.559,00 RON, cu care a fost diminuată cererea reclamantei de rambursare suplimentară, reprezintă suma aferentă cererii de rambursare nr. x, ca urmare a faptul că acțiunea promovată de reclamantă în Dosarul nr. x/2012 a fost respinsă definitiv prin Decizia nr. 2347/20.05.2014. Ulterior, prin Decizia nr. 1707/24.04.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins și cererea de revizuire formulată de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă împotriva Deciziei civile nr. 2347 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Faptul că legiuitorul a prevăzut prin Instrucțiunea 103/2015 că beneficiarii pot depune cereri de rambursare suplimentare pentru care inițial cheltuielile au fost declarate neeligibile nu conduce la concluzia că pot fi admise la rambursare cheltuieli solicitate prin cereri de rambursare suplimentare în situația în care actele administrative prin care au fost respinse nu au fost anulate, fiind menținute. Instrucțiunea invocată privește rambursarea cheltuielilor declarate eligibile ca urmare a soluționării contestațiilor/concilierilor sau în urma anulării unei suspiciuni de neregulă, în cazul soluționării unei contestații, parțial sau în totalitate în favoarea beneficiarului, situație care nu se regăsește în cauză în ceea ce privește cheltuielile declarate neeligibile prin cererea de rambursare nr. x

În mod corect s-a reținut prin sentința recurată că, în ceea ce privește cererea nr. x, aferentă sumei de 847.559 RON, actul administrativ al pârâtei, Scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 180064/17.01.2012, a fost menținut, astfel că își produce toate efectele juridice specifice, inclusiv cele referitoare la obligativitate și forța executorie, nefiind anulată/retrasă/revocată.

În condițiile în care Scrisoarea standard de informare nr. x/17.01.2012, prin care au fost respinse la rambursare cheltuielile aferente cererii de rambursare nr. x/4.11.2011, în sumă de 847.559,00 RON, solicitate prin cererea de rambursare suplimentară nr. 1/23.02.2015, nu a fost anulată și produce efecte juridice în continuare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă pentru anularea acesteia fiind respinsă definitiv, în mod corect instanța de fond a constatat netemeinicia cererii reclamantei de anulare a Scrisorii de informare a beneficiarului nr. 1146/RI/23.04.2015, prin care s-a admis în parte cererea de rambursare suplimentară nr. 1/23.02.2015, fiind respinse cheltuielile în sumă de 847.559,00 RON.

Raportat la motivele pentru care au fost respinse, prin cererea de rambursare suplimentară nr. 1/23.02.2015, cheltuielile în sumă de 847.559,00 RON, prin Scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 1146/RI/23.04.2015, neîntemeiate pentru cele reținute anterior, nu pot fi examinate în prezenta cauză argumentele referitoare la eligibilitatea acestor cheltuieli, care privesc cererea de rambursare nr. x/4.11.2011 și Scrisoarea standard de informare nr. x/17.01.2012, care nu a fost anulată, producând efecte juridice în continuare, raportat la considerentele expuse.

Pentru toate aceste motive, față de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată, astfel că în mod corect, cu aplicarea temeinică a dispozițiilor legale, a fost respinsă.

Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de recurentă, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.