ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3589/2015

Decizia

nr.

3589/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.09.2013, sub nr. x/2/2013, reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat cerere de chemare în judecată, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea parțială a Deciziei nr. 180496 din 14 martie 2013 privind soluționarea Contestației ANOFM nr. 268 din 13 februarie 2013 împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor nr. 180160 din 25 ianuarie 2013, emisă de către OIPOSDRU ANOFM în ceea ce privește măsura reluării misiunii de verificare conform O.U.G. nr. 66/2011 în perioada 01-05.04.2013;

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 181110 din 27 iunie 2013 comunicată prin adresa nr. 2737/01.07.2013 și a Deciziei nr. 181376 din 14.08.2013 comunicată prin adresa nr. 3441 din 20 august 2013 privind soluționarea contestației împotriva notei de constatare atacată;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 181108 din 27 iunie 2013 comunicat prin adresa nr. 2738 din 01 iulie 2013 și a Deciziei nr. 181377 din data de 14.08.2013 comunicată prin adresa nr. 3442 din 20 august 2013 privind soluționarea contestației împotriva procesului-verbal atacat;

- suspendarea efectelor Notei de constatare atacată și a procesului-verbal atacat în ceea ce privește obligația reclamantei de plată a creanței bugetare stabilite în sarcina sa în cuantum total de 477.375 lei și în ceea ce privește stabilirea corecției financiare în cuantum de 1.499.998,13 lei, recuperabilă conform legii, în procent de 25% din valoarea Contractului nr. 8 din 03 mai 2011, până la data soluționării prezentului litigiu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 530 din 14.02.2014, a respins cererea de suspendare a cauzei în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ.; a respins excepția netimbrării acțiunii ca nefondată; a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților OIPOSDRU-ANOFM și a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane ca nefondate; a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată; a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane; a anulat parțial Decizia nr. 180496 din 14 martie 2013 privind soluționarea contestației ANOFM nr. 268 din 13 februarie 2013 împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor nr. 180160 din 25 ianuarie 2013 emisă de pârâta OIPOSDRU ANOFM în ceea ce privește măsura reluării misiunii de verificare conform OUG nr. 66/2011 în perioada 01-05.04.2013; a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 181110 din 27 iunie 2013 și Decizia nr. 181376 din 14.08.2013 privind soluționarea contestației împotriva Notei de constatare atacată; a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 181108 din 27 iunie 2013 și Decizia nr. 181377 din data de 14.08.2013 privind soluționarea contestației împotriva procesului-verbal; a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Recurenta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a invocat motivele de recurs încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar motivele de recurs invocate de recurentul Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSDRU pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

3.1. Recurenta Direcția OIPOSTRU - ANOFM critică soluția primei instanțe în primul rând cu privire la soluționarea excepției lipsei capacității procesuale pasive a acesteia, arătând că în mod greșit s-a dispus respingerea excepției, reținându-se că Acordul de delegare de funcții a fost încheiat între AMPOSDRU și OIPOSDRU - ANOFM.

Recurenta consideră că este o direcție în cadrul structurii organizatorice a ANOFM, fără personalitate juridică, aspect ce nu îi permite să stea în instanță în nume propriu și nu are capacitate procesuală.

Beneficiar al proiectelor depuse în cadrul Axei Prioritare este ANOFM care îndeplinește și atribuțiile delegate de AMPOSDRU, iar Direcția îndeplinește doar funcțiile delegate de ANOFM.

În al doilea rând, este criticată soluția instanței de fond cu privire la constatarea ca nelegală a măsurii de reluare a verificărilor.

Această măsură a fost dispusă ca urmare a apariției unor documente, la data soluționării contestației, necunoscute comisiei, și anume: punctul de vedere AMPOSDRU nr. 945/19.01.2013; proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, document încheiat ca urmare a verificărilor efectuate de către AMPOSDRU, în perioada 11-13.07.2012; raportul ANRMAP nr. 1763/3 din 12.02.2013.

Aceste elemente erau necunoscute anterior, iar comisia de soluționare a contestației a propus, în mod corect, reluarea verificărilor administrative de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată până la data împlinirii termenului de prescripție dacă apar date suplimentare necunoscute la momentul efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

În mod greșit a reținut instanța de fond și nelegalitatea măsurii de extindere a activității de constatare a neregulilor și la aspectele legate de contractul nr. 8/3.05.2011 și contractul nr. 16/3.08.2011, raportat la art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, susține recurenta.

Hotărârea instanței de fond asupra acestui aspect este nemotivată și nu oferă niciun aspect de natură a indica nelegalitatea notei de constatare.

O altă critică adusă sentinței recurate se referă la grava eroare în care s-a aflat instanța când a înțeles să înlăture toate apărările sale, considerând că în privința cheltuielilor de leasing și a cheltuielilor administrative nu există nicio neregulă.

Recurenta apreciază că au fost încălcate principiile proporționalității și liberei concurențe, ca urmare a introducerii unor criterii restrictive referitoare la experiența profesională a experților, în anunțul de participare și documentația de atribuire a contractelor de servicii.

Instanța de fond interpretează greșit textele de lege incidente în materia leasingului auto, deoarece gradul de utilizare a celor două autoturisme achiziționate nu este justificat prin documente acoperitoare pentru kilometrii parcurși, iar din documentele puse la dispoziție rezultă faptul că unul dintre cele două autoturisme a fost utilizat începând cu luna mai 2012, deși fusese livrat la data de 19.09.2011.

3.2. Recurentul Ministerul Fondurilor Europene invocă greșita respingere a excepțiilor ridicate, precum și greșita admitere a cererii reclamantei.

Calitatea procesuală pasivă în cauză aparține OIPOSDRU - ANOFM, avându-se în vedere că ANOFM este instituie cu personalitate juridică, iar printre atribuțiile prevăzute de lege se numără și asigurarea implementării programelor destinate dezvoltării resurselor umane, finanțate din fonduri ale Uniunii Europene.

Cererea de chemare în judecată trebuie respinsă ca inadmisibilă, susține recurentul, ca urmare a neîndeplinirii condiției obligatorii a concilierii directe cu cealaltă parte, aceeași soluție a inadmisibilității urmând să se dispună și în privința cererii de chemare în garanțe.

De asemenea, se susține și anularea cererii de chemare în judecată pentru neachitarea taxei de timbru, avându-se în vedere că actul juridic a cărui anulare s-a cerut se încadrează în categoria cererilor evaluările în bani.

Privitor la fondul cererii de chemare în judecată, recurentul consideră că, potrivit contractului, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007 de OMMFES nr. 3/2008 și de Ordinul comun nr. 117/2170/2010, iar reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale, astfel cum a constatat autoritatea ce are atribuții de verificare a tuturor operațiunilor efectuate pentru implementarea proiectului.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Recursurile sunt nefondate pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.

1.1. Critica ce privește respingerea excepției lipsei capacității procesuale pasive a recurentei-pârâte Direcția OIPOSDRU - ANOFM

Se va constata că în realitate este vorba despre excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și respinsă în mod corect ca nefondată de către judecătorul fondului.

Calitatea procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect anularea unor acte administrative este dată de împrejurarea că autoritatea chemată în judecată este emitenta acestor acte, fără a fi relevantă existența personalității juridice.

Este vorba de așa-numita „capacitate administrativă” care este diferită de capacitatea cerută în cauzele interne pe dreptul comun.

Astfel, în prezenta speță, nu interesează că DOIPOSDRU este numai o direcție în cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, deoarece aceasta este emitenta actelor administrative contestate.

1.2. Critica referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MMFPSPV - DGA - AMPOSDRU a inadmisibilității și a netimbrării acțiunii

Excepțiile au fost soluționate în mod corect de prima instanță, avându-se în vedere că pârâtul îndeplinește funcția de autoritate de management pentru POSDRU pentru Fondul Social European iar între recurenți a fost încheiat un Acord de delegare de funcții privind implementarea POSDRU.

S-a mai remarcat și poziția constantă a recurentei Direcția OIPOSDRU de constatare a calității sale procesuale pasive în dosar, astfel încât, cel puțin pentru opozabilitatea hotărârii, soluția adoptată de instanța de fond este legală.

Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea condiției concilierii directe este nefondată și corect respinsă de judecătorul fondului, în raport de dispozițiile speciale ale OUG nr. 66/2011, fiind vorba despre o cerere de anulare a unor acte administrative tipice și nu a unor contracte administrative, pentru ca procedura să devină obligatorie.

Mai mult, astfel cum s-a reținut și în considerentele sentinței recurate, reclamanta a solicitat organizarea unei întâlniri la sediul AMPOSDRU în data de 22.07.2013, care nu s-a putut ține în lipsa confirmării disponibilității din partea AMPOSDRU.

În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, se constată că recurentul a invocat în mod greșit prevederile legale ce vizează acțiunile ce au ca obiect anularea contractelor administrative, când, în realitate, cum deja s-a menționat, cauza privește anularea unor acte administrative tipice, iar timbrajul este stabilit conform art. 3 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 146/1997.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de OIPOSDRU - ANOFM, se reține că aceasta nu a formulat recurs asupra acestui aspect, excepția inadmisibilității a fost invocată de reclamantă care de asemenea nu a recurat sentința. Cât timp autoritatea are calitate de pârât în cauză, prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pronunțarea expresă asupra cererii de chemare în garanție este superfluă.

De altfel, însăși reclamanta a arătat cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de fond că în cadrul excepției lipsei calității procesuale pasive a AMPOSDRU se analizează și soluția asupra cererii de chemare în garanție.

1.3. Criticile ce vizează fondul cauzei sunt nefondate, cu precizările ce vor fi făcute în continuare

Instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura reluării și extinderii verificărilor conform O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi dispusă prin decizia de admitere a contestației de unde rezultă că recurenta OIPOSDRU - ANOFM și-a încălcat competența prevăzută de lege, iar sancțiunea este anularea actelor emise în baza acesteia ca urmare a vătămării unui interes general, ocrotit de lege.

Art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede soluțiile care pot fi date în urma admiterii contestației și anume „anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei”.

În ipoteza din speță, s-a constatat nerespectarea termenului de decădere de 90 de zile pentru emiterea procesului-verbal de stabilire a neregulilor.

În mod firesc, decizia de soluționare a contestației nu putea să dispună decât anularea titlului de creanță, nefiind posibil emiterea unui alt proces-verbal/ notă de constatare, din moment ce s-a reținut că termenul în care acesta putea fi încheiat a fost depășit, iar termenul este de decădere și nu de prescripție.

Dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, invocate de recurenta Direcția OIPOSDRU - ANOFM nu sunt relevante sub aspectul competenței autorității ce soluționează contestația împotriva titlului de creanță.

Conform art. 31 sus-menționat, „activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele prevăzute la art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011, care stipulează că măsurile de control pot fi organizate ori pe baza unei sesizări, situație în care se vor investiga aspectele precizate în respectiva sesizare, ori pe baza unor constatări ale reprezentanților U.E., DLAF, Autoritatea de Audit, Autoritatea de certificare sau ANRMAP, enumerate limitativ.

Autoritatea ce soluționează contestația nu este inserată printre acestea, astfel încât se concluzionează în sensul că nu are competență să sesizeze misiunile de control cu o verificare sau reverificare a existenței unor nereguli, de unde rezultă că a acționat cu exces de putere.

În consecință, din acest punct de vedere soluția de anulare parțială a Deciziei nr. 180496/14.03.2013 și de anulare a Notei de constatare nr. 181110/27.06.2013, a Deciziei nr. 1813776/14.08.2013, procesului-verbal nr. 181108/27.06.2013, Deciziei nr. 181377/14.08.2013 ca acte ce au fost emise în temeiul primei decizii, este legală.

În aceste împrejurări, nu se mai impunea analizarea celorlalte aspecte referitoare la existența unor date suplimentare necunoscute la data verificărilor, precum și a legalității notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Prin urmare, motivele de recurs ce privesc aceste aspecte nu vor mai fi analizate, existând posibilitatea ca în interiorul termenului de prescripție, în condițiile impuse de O.U.G. nr. 66/2011 să se inițieze o misiune de verificare/reverificare și să se emită un titlu de creanță neafectat de vicii de nelegalitate, dacă se constată existența unor nereguli și se stabilesc obligații financiare.

Față de acestea, constatându-se că sentința recurată este legală, cu excepția considerentelor referitoare la analizarea legalității datelor suplimentare, a procedurilor de achiziție publică, a cheltuielilor de leasing și administrative, împrejurare ce nu poate conduce la admiterea recursurilor, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 530 din 14 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.