Decizia nr. 3352/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3215/2013 a Tribunalului Timiș

Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin acțiunea în contencios administrativ formulată inițial pe rolul Tribunalului Timiș de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, a solicitat instanței suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, nr. 271/18CCSN din 15 ianuarie 2013, precum și suspendarea notei de debit - nr. 272/19CCSN din 15 ianuarie 2013, reprezentând anexa la procesul-verbal de constatare nr. 271/18CCSN din 15 ianuarie 2013, până la pronunțarea instanței de fond, invocând art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată. Prin sentința civilă nr. 3215 din 12 iunie 2013, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 06 septembrie 2013.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 427 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest și, în consecință, a suspendat executarea „procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență” nr. 271/18CCSN/15.01.2013 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 427 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ., a promovat recurs pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest. Recurentul și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 și pct. 8 din noul C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material). Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 3 din noul C. proc. civ., recurentul, în principal, pe cale de excepție, a invocat încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe. Astfel, competența de soluționare în primă instanță a cauzei ce face obiectul prezentului dosar aparține Tribunalului Timiș, și nu Curții de Apel Timișoara. În sprijinul acestor susțineri noastre arătă că temeiul legal al controlului efectuat de către subscrisa pârâtă este O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice aferente acestora și H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011. Prin procesul-verbal de constatare nr. 271/19CCSN/15.01.2013, O.I.R. P.O.S.D.R.U. - Regiunea Vest a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară de 719.983,16 lei. Având în vedere că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este emis de către o autoritate publică regională, iar cuantumul sumei la care se referă este inferior valorii de 1.000.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2010, competența de soluționare în primă instanță a litigiului aparținea Tribunalului Timiș, și nu Curții de Apel Timișoara. Referitor la criticile aduse sentinței pe fondul cauzei, prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei. În aceste sens, a susținut că aspectele invocate de reclamantă nu denotă cu evidență aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei. Suspendarea executării actelor administrative constituie,prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și în condițiile anume reglementate. Caracterul executoriu al actului administrativ ca și argumente prezentare de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă motive temeinice de natură a crea a îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat. Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub atest aspect fiind lipsite de relevanță afirmațiile susținute ca atare și acțiunea formulată de reclamantă. În fine, a susținut că simpla afirmație că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerință ar fi îndeplinită.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 26 mai 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 15 septembrie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ. La termenul de judecată din 28 octombrie 2015, în ședință publică, instanța, din oficiu, a invocat din excepția lipsei de obiect a recursului, întrucât Curtea de Apel Constanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 212/CA din 26 noiembrie 20114, în Dosarul nr. x/36/2013, prin care s-a admis în parte cererea privind anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă SC A. SRL Timișoara, prin notele scrise depuse la dosar, a solicitat, în principal respingerea recursului, ca lipsit de interes și,în subsidiar ca nefundat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează. Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Vest, privind suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, nr. 271/18CCSN din 15 ianuarie 2013, precum și suspendarea notei de debit - nr. 272/19CCSN din 15 ianuarie 2013, reprezentând anexa la procesul-verbal de constatare nr. 271/18CCSN din 15 ianuarie 2013, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată până la pronunțarea instanței de fond, până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestuia. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenția concretă dedusă judecății) a fost soluționată. În speța de fața, pretenția concretă a reclamantei a reprezentat suspendarea executării actului/actelor administrative (procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, nr. 271/18CCSN din 15 ianuarie și a notei de debit - nr. 272/19CCSN din 15 ianuarie 2013, reprezentând anexa la procesul-verbal de constatare nr. 271/18CCSN din 15 ianuarie 2013, emis de pârât) până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare. Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, întrucât prin decizia civilă nr. 5988 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 734 din 05 mai 2015 a Tribunalului Timiș prin care s-a admis în parte acțiunea de anulare a actului administrativ care formează obiectul cererii de suspendare. Așadar, în raport de soluția pronunțată pe cererea de anulare, Înalta Curte apreciază că cererea de suspendare a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 și 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind rămas fără obiect.