ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1419/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamantul Municipiul Reșița, prin Consiliul Local al Municipiului Reșița, a chemat în judecată pe pârâții OIR POSDRU Regiunea de Vest și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând să se dispună;

- suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/515CCSN/23.08.2012 emisă de OIR POSDRU Regiunea de Vest în privința corecției financiare în sumă de 40.813,43 RON, respectiv a sumei de 3.325,43 RON, astfel cum a fost precizată, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea Notei de constatare nr. x/515CCSN/23.08.2012 și a anexei intitulată "Nota de debit-nereguli";

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor rezultate din nota de constatare mai sus menționată precum și a anexei la nota de constatare "Nota de Debit-nereguli;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta OIR POSDRU - Regiunea de Vest a invocat excepția tardivității formulării contestației administrative, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii, excepția lipsei de obiect a cererii privind suspendarea executării notei de constatare contestată în cauză, precum și excepția lipsei calității sale procesual pasive în cauză, referitor la petitul privind restituirea sumelor rezultate din nota amintită.

De asemenea, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a tribunalului, în temeiul art. 101 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei calității procesual pasive întrucât actele contestate au fost emise de OIR POSDRU - Regiunea de Vest.

1.2. Prin Sentința nr. 1233 din 13 mai 2013, Tribunalul Caraș-Severin, secția contencios administrative și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtul MMFPS și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar la termenul din 18.07.2013, pârâta OIR POSDRU - Regiunea de Vest a invocat excepția necompetenței materiale a curții de apel în soluționarea cauzei, în temeiul art. 101 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la emitentul actelor administrative contestate în cauză și valoarea creanței, excepție respinsă de instanță conform considerentelor încheierii din 18.07.2013.

Pentru același termen, reclamanta a formulat o precizare de acțiune prin care a arătat că a chemat în judecată și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca autoritate competentă în materie.

Prin Sentința nr. 331 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Reșița, în contradictoriu cu pârâții OIR POSDRU Regiunea de Vest și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca inadmisibilă.

Reclamantul Municipiul Reșița, prin Consiliul Local al Municipiul Reșița, prin primar, a atacat cu recurs sentința menționată, în temeiul art. 408 pct. 3 C. proc. civ., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant a arătat că obiectul cererii constă în anularea unor acte administrative care privesc sume nerambursabile din partea UE, emise de OIR POSDRU Regiunea de Vest, autoritate regională cu competențe în gestionarea fondurilor europene, astfel că cererea nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, competența materială revine tribunalului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin aplicarea criteriului valoric, având în vedere că suma contestată nu depășește pragul de 1.000.000 RON, astfel că prima instanță a respins în mod greșit excepția necompetenței sale materiale.

În subsidiar, recurentul-reclamant a arătat că admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pe considerentul tardivității formulării contestației administrative este greșită, soluția fiind contrară prevederilor art. 47 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la dovezile aflate la dosar.

La dosar a fost înregistrată întâmpinarea formulată de Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat dispozițiile art. V din O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, prin care se modifică alin. (4) al art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/2013 privind aprobarea O.U.G. nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea O.U.G nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin concluziile scrise înregistrate la data de 4.04.2017, intimatul-pârât OIR POSDRU Regiunea de Vest a răspuns motivelor de recurs, considerându-le nefondate.

Totodată, a arătat că potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G nr. 1/2017 s-a înființat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin preluarea activității și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene, în subordinea căruia se află actualmente OIR POSDRU Regiunea de Vest.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 27 octombrie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 20 decembrie 2016, Completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 3 C. proc. civ., constând în necompetența materială de ordine publică a curții de apel în soluționarea cauzei, Înalta Curte îl apreciază întemeiat.

Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul Municipiul Reșița prin Consiliul Local al municipiului Reșița, a solicitat, în principal, suspendarea/anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/515CCSN/23.08.2012 emisă de OIR POSDRU Regiunea de Vest în privința corecției financiare în sumă de 3.325,43 RON, astfel cum a fost precizată.

Motivarea soluției de respingere a excepției de necompetență materială, așa cum rezultă din considerentele încheierii din 18.07.2013, este fundamentată pe incidența dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 76/2012, competența curții de apel fiind atrasă de obiectul litigiului ce vizează acte administrative privind fondurile europene, indiferent de limita valorică sau rangul autorității emitente.

Înalta Curte reține că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, în baza cărora a fost emis actul administrativ contestat, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuție valoarea creanței.

În speță, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/515CCSN/23.08.2012, contestată, este emisă de OIR POSDRU Regiunea de Vest, care este o autoritate regională, potrivit H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu modificările și completările ulterioare, învestită cu atribuții legate de implementarea schemelor pentru dezvoltarea resurselor umane, finanțate din fonduri europene la nivelul județelor Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș, actualmente funcționând în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, potrivit art. 12 din H.G. nr. 15/2017.

Prin urmare, în raport de competențele acesteia, OIR POSDRU Regiunea de Vest se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale și județene, astfel că litigiile privind anularea actelor administrative emise de această autoritate care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal, ale tribunalelor, în primă instanță.

Ca atare, art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil cauzei pentru determinarea competenței materiale, deoarece actul litigios, deși privește sume nerambursabile din partea UE, nu emană de la o autoritate publică centrală, astfel că devine incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la criteriul rangului autorității emitente.

În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 octombrie 2015, practica instanței supreme conturându-se în sensul prezentei decizii.

Cum potrivit prevederii legale menționate, competența de primă instanță aparține tribunalului administrativ-fiscal în cazul actelor administrative emise de o autoritate publică locală sau județeană, Înalta Curte constată că prima instanță a respins în mod greșit excepția necompetenței sale materiale, motiv pentru care se impune casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin, în temeiul art. 497 și art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Celelalte motive invocate de recurenta - reclamantă urmează a fi analizate, ca apărări de fond, de instanța de trimitere, examinarea lor în această etapă procesuală devenind de prisos ca urmare a soluției enunțate mai sus.

Totodată, în rejudecare, instanța de trimitere va manifesta rol activ și va solicita părții reclamante să-și precizeze obiectul acțiunii, respectiv, dacă înțelege să conteste și Decizia nr. 4872 din 26 octombrie 2012 de soluționare a contestației administrative emisă de către aceeași autoritate publică pe parcursul soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Reșița prin Consiliul Local al municipiului Reșița, prin primar împotriva Sentinței nr. 331 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED