ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Confederația Naționala Sindicală "I." a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit, solicitând:

- anularea în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 14.10.2013, înregistrat la DG-AMPOSDRU sub nr. x din 15 octombrie 2013 și a Deciziei nr. 11 din 20 decembrie 2013 privind soluționarea contestației nr. x din 20 noiembrie 2013 pentru suma de 837.416,99;

- anularea în parte a Raportului de operațiuni nr. x/2012 al Autorității de Audit, în privința constatărilor înscrise la punctele 8.4, 8.6, 8.7, 8.8.

Prin Sentința civilă nr. 3.109 din 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât:

- admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Confederația Națională Sindicală "I.", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit;

- anulează în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14.10.2013 emis de DG-AMPOSDRU în contradictoriu cu acest pârât, pentru suma de 837.416,99 RON;

- anulează Decizia nr. 11 din 20 decembrie 2013 emisă de pârâtul DG-AMPOSDRU în contradictoriu cu acest pârât;

- anulează în parte Raportul de operațiuni nr. x/2012 în privința constatărilor 8.4, 8.6, 8.7 și 8.8, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi;

- respinge cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție A., ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 3.109 din 14 noiembrie 2014 au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi a României.

Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, iar, în urma rejudecării pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În primul rând, recurentul-pârât arată că, în litigiu, calitatea procesuală aparține Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", iar reprezentarea acestuia se va face în continuare de către Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului legal acordat prin art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, potrivit completării aduse prin O.U.G. nr. 107/2013.

Pe fondul recursului, recurentul-pârât susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru criticile expuse în continuare.

În ceea ce privește Constatarea 8.4 - Efectuarea unor cheltuieli neeligibile, în sumă de 4.095,90 RON, reprezentând contravaloarea TVA și alte cheltuieli decontate, dar nesusținute de documente justificative adecvate, nu au fost respectate prevederile art. 12 lit. a) din H.G. nr. 759/2007.

Referitor la constatarea 8.6 - Efectuarea unor cheltuieli neeligibile, în sumă de 2.866,85 RON, reprezentând cheltuieli salariale pentru expertul contabil B. angajat în cadrul proiectului, au fost încălcate prevederile art. 2 lit. d) din H.G. nr. 759/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 9 pct. A alin. (9) din Contractul de finanțare.

În esență, arată recurentul-pârât că oferta depusă de doamna B. și declarată câștigătoare de către beneficiar nu îndeplinea cerințele specifice din cererea de ofertă transmisă potențialilor ofertanți, respectiv "expertul contabil poate fi orice persoană fizică sau juridică [...] înregistrată fiscal în România", întrucât persoana în discuție nu era înregistrată, la data depunerii ofertei, ca persoană fizică autorizată.

A mai subliniat recurentul-pârât că, prin acceptarea ofertei depuse, doamna B. a dobândit calitatea de salariat al achizitorului, conform contractului nr. x din 29 aprilie 2011, fiind remunerată cu salariu lunar, deși beneficiarul avea obligația de a încheia un contract de prestări servicii, nu un contract individual de muncă.

În ceea ce privește Constatarea 8.7 - Decontarea unor cheltuieli cu cazare fără existența unor documente care să ateste realitatea serviciilor prestate și legătura cu activitățile proiectului, în urma analizării documentelor justificative de plată a serviciilor de cazare au fost identificate cheltuieli neeligibile în sumă totală de 2.498,28 RON, solicitate la rambursare și decontate de AMPOSDRU prin cererile de rambursare nr. 3 și 4, întrucât sumele astfel solicitate au fost pretinse pentru un număr de 25 de persoane, iar în realitate au fost mai puține persoane pentru care cheltuielile au fost considerate eligibile conform condițiilor din documentația de atribuire.

Referitor la Constatarea 8.8 - Efectuarea unor cheltuieli neeligibile în sumă de 40.181,20 RON, reprezentând cheltuieli de personal, în urma verificării documentelor justificative, care au stat la baza efectuării cheltuielilor salariale cu experții partenerului A. SA, a rezultat faptul că există neconcordanțe între datele înscrise în foile de pontaj și datele înscrise în statele de plată.

Actele normative și principiile care nu au fost respectate nici de către reclamantă și care au fost interpretate eronat de către instanță la pronunțarea hotărârii recurate sunt, în principal, următoarele: principiile bunei gestiuni financiare prevăzute la art. 30 din Regulamentul UE Euratom nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului CE, Euratom nr. 1.605/2002 al Consiliului, principiul eficienței ce vizează cel mai bun raport între resursele utilizate și rezultatele obținute, principiul eficacității ce vizează îndeplinirea obiectivelor specifice, stabilite și obținerea rezultatelor scontate, respectiv Secțiunea 14.1 - Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul solicitantului condiții generale, Cererea de Propuneri de Proiecte nr. 64, punctele 2, 4, 7, 8. Recurentul-pârât invocă și prevederile art. 98 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006.

Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a ținut cont de temeiul de drept în baza căruia a fost efectuat auditul de operațiuni în urma căruia a fost întocmit raportul de audit, respectiv dispozițiile art. 13 - 14, art. 43 și 44 din Legea nr. 94/1992 coroborate cu art. 61 alin. (1) din Regulamentul Consiliului CE nr. 1.083/2006 raportate la legislația în materie.

Recurenta-pârâtă învederează faptul că raportul de audit nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu produce efecte de sine stătătoare și nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, fiind un act premergător Deciziei ce poate fi emisă potrivit art. 43 și 44 din Legea nr. 94/1992, republicată, și pct. 518 din C.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, întocmit de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene în urma desfășurării activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin acest document se stabilește debitorul și se individualizează creanța bugetară de recuperat în sarcina debitorului. Astfel că, soluționarea pe fond a litigiului privind procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 15 octombrie 2013 întocmit de AM-POSDRU, nu poate depinde de anularea în parte a Raportului de audit emis de Autoritatea de Audit.

Recurenta-pârâtă invocă dispozițiile Capitolului III din O.U.G. nr. 66/2011, ale art. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 875/2011 și susține că instanța de fond nu a ținut cont nici de dispozițiile pct. 513 din C.

Mai arată recurenta-pârâtă că prevederile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt incidente în cauză, deoarece activitatea de constatare a neregulilor, așa cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. h) din același act normativ, inițiată în vederea investigării deficiențelor cu impact financiar din raportul de audit, este diferită de activitatea curentă a Autorităților de Management de verificare, administrativ sau la fața locului, a cererilor de rambursare prezentate de beneficiari, obligație prevăzută de dispozițiile art. 60 din Regulamentul CE nr. 1.083/2006 și ale art. 13 din Regulamentul Comisiei nr. 1.828/2006.

Soluția pronunțată cu privire la pct. 8.4, 8.6 - 8.8 din Raportul de audit nu este motivată, instanța de fond dispunând anularea constatărilor în temeiul prevederilor art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, deși acesta nu este un act administrativ, întrucât actul administrativ prin care se stabilesc măsuri în sarcina intimatei-reclamante este procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emis de DG -AMPOSDRU.

În ceea ce privește deficiențele constatate la pct. 8.4, recurenta-pârâtă arată că, deși intimata-reclamantă a solicitat anularea constatării de la pct. 8.4 din raportul de audit, în fapt, din motivele prezentate instanței de judecată, reiese că aceasta contestă doar o parte, respectiv suma de 408,34 RON, reprezentând cheltuieli cu deplasarea personalului și participanților, nesusținută de documente justificative corespunzătoare care să ateste realitatea și legalitatea cheltuielilor solicitate la rambursare.

Instanța de fond în mod greșit a reținut ca întemeiate probele administrate de reclamantă, precum poze și e-mail-uri ale participanților la cursul desfășurat la Cluj, deși în conformitate cu instrucțiunile emise de AM POSDRU, beneficiarul avea obligația completării și transmiterii listelor de prezență aferente cursurilor desfășurate în vederea justificării cheltuielilor solicitate la rambursare.

Cu privire la constatarea de la pct. 8.6 din raportul de audit, recurenta-pârâtă solicită a se reține că, în cazul serviciilor de expertiză contabilă, sunt incidente prevederile O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați și nu cele ale Legii contabilității nr. 82/1991, invocate de reclamantă. Cheltuielile cu expertul contabil autorizat au fost considerate neeligibile de către auditori având în vedere nerespectarea de către beneficiar la încheierea contractului individual de muncă al doamnei B. a prevederilor art. 12 alin. (1) și art. 14 din O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați și ale art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la constatarea de la pct. 8.7 din raportul de audit, recurenta-pârâtă arată că au fost considerate neeligibile cheltuielile de cazare efectuate în cadrul proiectului, deoarece facturile de cazare nu erau însoțite și de o listă a participanților cazați pentru a se putea stabili dacă respectivele cheltuieli au legătură cu activitățile desfășurate și au fost necesare în cadrul proiectului, condiții de eligibilitate prevăzute de H.G. nr. 759/2007 și Regulamentul Consiliului nr. 2.342/2002. În plus, din analiza documentelor furnizate de către reclamantă pe parcursul misiunii de audit au rezultat neconcordanțe între cheltuielile solicitate la decontare de către prestatorul SC D. SRL, în baza contractului de servicii nr. x din 21 iunie 2010, respectiv contravaloarea nopților de cazare furnizate de E. din București. În acest context, în mod corect s-a recomandat AM-POSDRU reverificarea tuturor cheltuielilor de cazare solicitate la rambursare de către I., în vederea identificării cheltuielilor decontate fără existența documentelor care să ateste realitatea serviciilor prestate și legătura cu activitățile proiectului.

Cu privire la constatarea de la pct. 8.8 din raportul de audit, recurenta-pârâtă arată că, din analiza motivelor invocate de reclamantă, rezultă că acesta contestă doar parte din constatare, respectiv suma de 24.197,29 RON reprezentând salariul expertului F., deși în acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2014 s-a solicitat anularea în tot a acestei constatări, respectiv pentru suma de 40.181,20 RON, ca fiind eligibilă. Recurenta apreciază că nu sunt susținute motivele invocate de reclamantă conform căreia acest expert a fost remunerat cu jumătate din salariul cuvenit, iar constatările Autorității de Audit au vizat modul de calcul lunar al sumelor cuvenite, și nu procentul de remunerare din sumele "cuvenite".

Intimata-reclamantă Confederația Naționala Sindicală "I." a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și cu privire la recursul declarat de Curtea de Conturi a României, prin care a invocat excepția nulității recursurilor, susținând că recurenții au reluat integral susținerile formulate în primă instanță, fără să formuleze critici de nelegalitate a hotărârii atacate. Pe fond, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestuia.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în baza celor conținute în raport, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a respins excepția nulității recursurilor și a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâți sunt fondate, pentru următoarele considerente.

Prin Sentința civilă nr. 3.109 din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, în urma admiterii acțiunii reclamantei Confederația Națională Sindicală "I.", anularea Deciziei nr. 11 din 20 decembrie 2013 emisă de AMPOSDRU și anularea în parte a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14.10.2013, precum și a raportului de operațiuni nr. x/2012 emis de Curtea de Conturi.

În referire la raportul de operațiuni, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a formulat un prim motiv de nelegalitate a sentinței atacate, susținând că respectivul act nu este unul administrativ, care să poată fi supus controlului instanței de contencios administrativ competente.

Analizând recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României sub acest aspect, Înalta Curte reține că este întemeiat motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fiind aplicate greșit normele de drept material ce reglementează regimul juridic al raportului de audit contestat în cauză, raport considerat de judecătorul fondului, în mod eronat, ca fiind un act administrativ.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, "organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi", iar punctele 520 - 521 din Regulamentul privind organizarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, arată că " 520. Decizia emisă de Autoritatea de Audit se transmite autorității competente pentru aplicarea măsurilor prevăzute în aceasta.

Raportul de audit întocmit de Autoritatea de Audit este un act premergător emiterii deciziei care poate fi contestată în fața instanței de contencios administrativ competente, neîntrunind asupra sa caracteristicile unui act administrativ, potrivit definiției date în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În atare condiții, este inadmisibil capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea în parte a raportului pe operațiuni nr. x/2012 al Autorității de Audit, acesta nefiind un act administrativ susceptibil de a produce efecte juridice prin sine însuși, fiind necesară existența unei decizii emise în considerarea concluziilor din raport, care poate forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanței de contencios administrativ competente.

În aceste condiții, este fondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României în ceea ce privește modalitatea de soluționare de către prima instanță a capătului de cerere privind anularea în parte a raportului de operațiuni nr. x/2012 al Autorității de Audit, fiind întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în anulare a acestui înscris, consecința fiind cea a respingerii respectivului petit din cererea de chemare în judecată ca inadmisibil.

În privința criticilor de nelegalitate ale sentinței atacate, comune ambelor recursuri și subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va avea în vedere în mod unitar, ele fiind fondate pentru următoarele considerente:

În privința constatării de la punctul 8.4 din raportul de operațiuni nr. x/2012 (în continuare denumit raport), ce a fost analizată la lit. D) de la pagina 16 din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 octombrie 2013, a contestat reclamanta Confederația Națională Sindicală "I." sumele de 298,28 RON și 110,06 RON, reprezentând contravaloarea bonurilor de transport pentru persoanele fizice G. și H., cheltuielile fiind considerate neeligibile în cadrul proiectului POSDRU/64/3.3/33627 "LIDERO - Noi competențe sociale pentru delegații sindicali" SMIS-9653, sume asupra cărora prima instanță a reținut că sunt eligibile, dată fiind dovedirea prezenței celor două persoane în cadrul activităților de formare prin poze și emailuri ale cursanților.

Înalta Curte, în dezacord cu judecătorul fondului, reține că, sub aspect probator, nu pot fi primite pozele sau emailurile dintre participanți, prin care aceștia confirmă prezența celor două persoane la activitățile de formare din cadrul proiectului, respectiv prezența domnului G. la Cluj-Napoca, în perioada 05 - 10.07.2010 și a doamnei H. la Sibiu, în perioada 30.08. - 04.09.2010, în condițiile în care listele de prezență depuse la dosar pentru datele respective nu cuprind și semnăturile acestora.

Împrejurarea că din eroare s-a omis a se trece pe aceste liste și persoanele vizate, deși acestea au participat la activitățile de formare, nu poate conduce la reținerea caracterului eligibil al cheltuielilor solicitate pentru transportul în localitățile în care s-au desfășurat respectivele activități de formare, fiind necesar să existe semnăturile lor pe listele de prezență întocmite la momentul derulării activităților specifice din cadrul proiectului finanțat cu sume nerambursabile în programul POSDRU, acestea fiind documentele justificative la care fac trimitere Instrucțiunile AM POSDRU și prevederile H.G. nr. 759/2007.

În aceste condiții, se reține că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită în privința sumelor contestate de intimata-reclamantă din cuprinsul celor constatate la punctul 8.4 din raportul de operațiuni nr. x/2012 al Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi, recursurile declarate de pârâții MDRAPFE prin MFP și Curtea de Conturi fiind fondate sub acest aspect.

În privința sumelor reținute ca fiind neeligibile din cadrul măsurii de la punctul 8.6 din raport, în cuantum de 34.402,20 RON, reprezentând contravaloarea salariului net și a contribuțiilor sociale aferente pentru expertul contabil B., prima instanță a stabilit că reprezintă o cheltuială eligibilă, întrucât prin contractul de finanțare nu s-a stabilit că beneficiarul avea obligația de a încheia doar contract de prestări servicii, nu un contract individual de muncă.

În legătură cu acest aspect observă Înalta Curte că, deși în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 octombrie 2013, evaluarea situației în care s-a aflat expertul contabil B., prin angajarea acesteia cu contract individual de muncă în cadrul beneficiarului CNS "I.", s-a realizat, printre altele, și prin examinarea documentației de atribuire a contractului de achiziție servicii de expertiză contabilă, această documentație nu se află la dosarul cauzei, astfel încât se impune ca, în rejudecarea pricinii, să fie solicitată reclamantei, spre a fi avută în vedere la clarificarea caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielii efectuate pentru plata expertului contabil, în raport de toate înscrisurile reținute în actele administrativ-fiscale contestate și de clauzele de la art. 9 alin. (9) și (10) din contractul de finanțare.

Constatarea de la punctul 8.7 din raport a vizat caracterul neeligibil al sumei de 2.498,28 RON, reprezentând cheltuieli de cazare solicitate fără existența unor documente care să ateste realitatea serviciilor prestate și legătura cu activitățile proiectului. Prima instanță a reținut că sunt eligibile aceste cheltuieli, întrucât ele corespund datelor înscrise pe facturile emise de furnizorul D. SRL, coroborate cu listele de participanți, traineri și membri ai echipei de proiect, prezenți la cursurile organizate de CNS "I." la hotelurile propuse în contractul nr. x din 21 iunie 2010 încheiat între aceste părți.

Înalta Curte reține că nu se contestă în cauză suma stabilită pentru costurile de cazare necesitate în cadrul activităților derulate conform proiectului, ci numărul participanților pentru care s-au alocat aceste cheltuieli, echipa de control din cadrul autorității de audit identificând neconcordanțe între numărul participanților înscriși pe trei facturi fiscale și cel din listele de prezență aferente cazărilor din datele respective.

Factura fiscală nr. x din 23 august 2010 a fost întocmită pentru servicii de cazare la hotel Business din Târgu Mureș în perioada 16 - 21 august 2010, pentru un număr de 25 de persoane, cu o valoare de 39.487,02 RON, iar procesul-verbal de recepție servicii, emis de Societatea D. SRL, a evidențiat un număr de 18 participanți și 4 formatori, dintr-un total de 26 de persoane care au beneficiat de servicii de cazare în acea perioadă.

Autoritatea de control, întocmind procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 octombrie 2013, a reținut că, în cuprinsul documentației de atribuire pentru achiziția de servicii de cazare și masă în cadrul proiectului, s-a prevăzut, la punctul 2.1.2 Descrierea serviciilor ce vor fi achiziționate, că obiectul contractului va fi pentru un număr de 25 de persoane, 20 de participanți și 5 lectori.

Aceste prevederi contractuale nu trebuie însă înțelese în sensul că sunt eligibile cheltuielile efectuate pentru cazarea unui număr de 25 de persoane, indiferent de numărul participanților și al celorlalte persoane care au fost prezente la activitățile de formare, fiind necesar a se dovedi, pentru fiecare cheltuială cuprinsă în cererea de rambursare, cu documente justificative, conform instrucțiunilor AM POSDRU, prezența celor cazați la unitățile hoteliere indicate în contractul de prestări servicii nr. x din 21 iunie 2010 și calitatea acestora, numărul lor fiind limitat la cel stabilit prin documentația de atribuire a acestui contract.

Prin urmare, datele înscrise în factura fiscală nr. x din 23 august 2010, pentru servicii prestate către un număr de 25 de persoane, nu concordă cu procesul-verbal de prestări servicii, fapt ce atrage neeligibilitatea sumei pentru acele persoane care nu figurează în lista din respectivul proces-verbal.

Cheltuielile declarate neeligibile, rezultând din sumele cuprinse în facturile fiscale nr. x din 15 noiembrie 2010 și nr. x din 17 ianuarie 2011, nu au putut fi verificate în calea controlului judiciar, în lipsa acestor înscrisuri de la dosarul cauzei, precum și a listelor de prezență și a proceselor-verbale de recepție servicii întocmite de unitățile hoteliere la care au fost cazate persoanele participante la acțiunile de formare desfășurate în cadrul proiectului finanțat prin programul POSDRU.

Se impune, așadar, ca în rejudecare, să fie solicitate de către judecătorul fondului, în exercitarea rolului activ al acestuia în aflarea adevărului, toate documentele care au fundamentat cererile de rambursare a sumelor în care au fost incluse și cheltuielile declarate neeligibile pentru servicii de cazare ale participanților, decontate conform facturilor fiscale nr. x din 15 noiembrie 2010 și nr. x din 17 ianuarie 2011.

Constatarea de la punctul 8.8 din raportul de audit nr. x/2012 privind efectuarea unor cheltuieli neeligibile reprezentând decontarea cheltuielilor cu personalul partenerului A., contestată fiind de către reclamanta CNS "I.", a fost analizată de prima instanță prin prisma criticilor de nelegalitate invocate de către titularul cererii de chemare în judecată, reținându-se că măsura de stabilire a caracterului neeligibil al acestor cheltuieli este nelegală.

Intimata-reclamantă a invocat în susținerile sale două aspecte sub care a solicitat cenzurarea caracterului neeligibil al cheltuielilor pretinse la rambursare pentru activitatea desfășurată de partenerul său, A., respectiv cheltuiala efectuată cu salariul expertului F., precum și corecția financiară de 25% din valoarea cheltuielilor efectuate cu salariile aferente experților partenerului A.

În legătură cu prima chestiune ce formează obiect al criticilor expuse în recursurile declarate de pârâți, cea referitoare la salariul plătit expertului F., s-a susținut în calea de atac că au existata neconcordanțe între documentele justificative care au stat la baza stabilirii salariului acestui expert, remunerat la numărul total de ore înscrise în foile de pontaj, fără a se lua în calcul că numărul zilelor aferent pontajului lunar a fost diminuat la jumătate, conform statelor de plată.

În dezacord cu judecătorul fondului, care a îmbrățișat punctul de vedere al reclamantei CNS "I.", fără a expune argumentele pentru care a ajuns la o concluzie identică celei susținute în contestația administrativă și în cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că este corectă constatarea cuprinsă în actele administrative contestate, în sensul neeligibilității sumei de 5.684,70 euro, reprezentând salariul plătit expertului F. în cadrul parteneriatului încheiat de intimata-reclamantă cu societatea A.

Simpla aserțiune a intimatei-reclamante, potrivit căreia suma cuprinsă în cererile de rambursare are un caracter eligibil pentru faptul că pontajele făcute în perioada aprilie - octombrie 2010 sunt pentru un număr de 21 sau 22 de zile, iar statele de plată au un număr de 11 zile/lună, ceea ce, în opinia CNS "I." reprezintă solicitarea de rambursare a jumătate din valoarea salariului care i s-ar fi cuvenit expertului conform pontajului, nu poate fi primită, având un caracter neîntemeiat.

Se reține că pentru perioada aprilie - octombrie 2010, în executarea contractului de parteneriat nr. x din 18 martie 2010, încheiat între CNS "I." și societatea de drept spaniol A. SA, au fost emise decizii pentru experții propuși de partenerul străin, privind numărul maxim de ore lucrate și suma de plată pe oră, decizii care au stat la baza calculării salariului cuvenit, printre alții, și expertului F.

Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, se relevă existența unor inadvertențe între statul de plată aferent fiecărei luni din perioada aprilie - octombrie 2010 și fișele de pontaj întocmite lunar, în ceea ce privește numărul de ore lucrate pe zi și zilele efectiv pontate, consecințele fiind cele ale efectuării unor plăți ce depășesc tariful calculat pentru numărul maxim de ore stabilit prin decizie, în pofida faptului că orele pontate nu exced acestui număr arătat prin actul reprezentantului legal al societății A. SA.

Neconcordanțele ivite în documentele justificative ale salariului plătit expertului străin au determinat reținerea caracterului neeligibil al acelor sume care au excedat algoritmului de calcul prezentat de autoritatea de management în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 octombrie 2013.

Cum intimata-reclamantă nu a prezentat o altă modalitate de calcul a salariului plătit expertului F., care să justifice integral sumele achitate acestuia, reține Înalta Curte că nu poate fi avută în vedere susținerea titularului cererii de chemare în judecată, în sensul că, deși expertul străin ar fi muncit mai mult, cererile de rambursare au avut în vedere solicitarea de plată a jumătate din salariul cuvenit lui F., întrucât diferențele în statul de plată erau în minus.

Sumele solicitate la rambursare, cu titlul de salariu cuvenit pentru munca expertului străin în cadrul proiectului, trebuie să reflecte orele lucrate de acesta în fiecare zi din cele în care a fost pontat, cu respectarea prevederilor înscrise în decizia emisă de reprezentantul legal al societății în cadrul căreia este angajat, referitoare la numărul maxim de ore pe lună și suma de plată aferentă unei ore de muncă.

În concluzie, nefiind dovedit de către reclamantă că expertul ar fi lucrat pentru toate acele ore care să justifice sumele ce i-au fost achitate cu titlul de salariu în cadrul proiectului, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurenților sub acest aspect, fiind nelegală sentința primei instanțe, de validare a caracterului eligibil pentru întreaga sumă plătită către F., urmând a se statua în sensul constatărilor cuprinse în actele administrativ-fiscale contestate.

Tot în cuprinsul lit. H) din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 octombrie 2013, în analiza cheltuielilor efectuate cu plata experților străini cooptați în parteneriatul cu intimata-reclamantă CNS "I.", s-a stabilit aplicarea unei diminuări cu 25% a cheltuielilor salariale efectuate către personalul Societății A. SA în cadrul proiectului, măsură determinată de:

- aspectele semnalate de către auditorii Comisiei Europene;

- aspectele constatate de către experții din cadrul Ministerului pentru Societatea Informațională, privind dezvoltarea și funcționalitatea platformei e-learning;

- deficiențele constatate în activitatea desfășurată de experții implicați în realizarea platformei, precum și modul diferit și nejustificat de stabilire a salariilor acordate acestora;

- faptul că, respectivele cheltuieli privind dezvoltarea și funcționalitatea platformei e-learning realizată de partenerul A. sunt supraestimate și nu respectă principiul bunei gestiuni financiare din punct de vedere al raportului cost/eficiență, respectiv nu a fost obținut cel mai bun raport între resursele umane și financiare utilizate și rezultatele finale obținute;

- caracterul limitat al funcționalităților platformei de e-learning în comparație cu versiunea pe hârtie a manualului, cheltuielile declarate pentru acest partener fiind disproporționate în raport cu activitățile desfășurate de experții A.

Prima instanță a reținut caracterul nelegal al acestor constatări, dat fiind faptul că raportul efectuat de persoanele de specialitate din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale nu aveau competența întocmirii unei expertize tehnice extrajudiciare, nefiind prevăzută o astfel de activitate în reglementarea atribuțiilor acestui minister, conform prevederilor H.G. nr. 12/2009.

Dată fiind lipsa calității de expert tehnic extrajudiciar, dobândită conform O.G. nr. 2/2000 și Ordinului Ministrului Economiei și Comerțului nr. 905/2004, pentru persoanele care au efectuat raportul privind evaluarea tehnică a platformei de e-learning LIDERO, s-a stabilit de către judecătorul fondului caracterul nelegal al măsurii de aplicare a corecției financiare de 25% din valoarea cheltuielilor salariale efectuate către experții străini ce au realizat respectivul produs informatic.

Criticile ambilor recurenți asupra modului de dezlegare a chestiunii în discuție de către judecătorul fondului sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează.

În cuprinsul constatării nr. 16 din Raportul de audit de sistem al Comisiei Europene ARES nr. 1.445/2012 ce vizează dezvoltarea unei platforme e-learning s-a reținut că " (...) dat fiind caracterul limitat al funcționalităților platformei de e-learning în comparație cu versiunea pe hârtie a manualului, cheltuielile declarate pentru acest partener par disproporționate în raport de activitățile desfășurate. O expertiză tehnică ar trebui realizată de către un specialist IT (selectat într-un mod transparent, oferind o asigurare solidă în ceea ce privește absența conflictului de interese și competențele necesare unei astfel de expertize) asupra funcționalităților acestei aplicații și asupra volumului necesar pentru a dezvolta o astfel de platformă".

Înalta Curte reține că, prin recomandarea cuprinsă în Raportul de audit de sistem al Comisiei Europene ARES nr. 1.445/2012 nu s-a cerut în mod imperios ca expertiza să fie efectuată de către o persoană care deține calitatea de expert tehnic judiciar, acreditat potrivit normelor legale din România, ci doar s-au trasat coordonatele necesare pentru asigurarea unei independențe a specialistului chemat să răspundă cu privire la funcționalitatea aplicației și volumul necesar pentru a dezvolta o astfel de platformă, fiind indicate, enunțiativ, criterii de selecție într-un mod transparent, cu o asigurare solidă în privința absenței conflictului de interese și existența competențelor necesare pentru astfel de expertize.

Desemnarea de specialiști din cadrul Ministerului pentru Societatea Informațională s-a realizat cu respectarea îndrumărilor date prin constatarea nr. 16 din Raportul de audit de sistem al Comisiei Europene ARES nr. 1.445/2012, cei doi evaluatori făcând parte din colectivul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Informatică, aflat în subordinea MCSI, instituție publică independentă față de părțile litigante, fiind evitată existența oricărui conflict de interese în raport de părțile litigante și obiectul acțiunii judiciare, iar competențele evaluatorilor răspund celor mai înalte standarde de exigență în materie, în raport de specificul muncii lor în cadrul institutului în care activează.

Dincolo de aceste aspecte, este important a se reține că nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actelor administrativ-fiscale contestate împrejurarea că nu au fost desemnați experți tehnici de specialitate pentru evaluarea parametrilor funcționali și volumetrici ai platformei de e-learning realizate de partenerul A. SA, în lipsa unei prevederi exprese cuprinse într-o normă legală care să sancționeze astfel acest fapt.

Fiind contestate aspectele reținute de evaluatorii care au întocmit Raportul înregistrat sub nr. x/31 iulie 2013 privind evaluarea tehnică a platformei de e-learning LIDERO, atât în cadrul contestației administrative, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se impune verificarea acestor susțineri în fapt prin probațiunea specifică ce poate conduce la lămurirea instanței de judecată.

În atare condiții, în vederea respectării principiului de drept procesual privind rolul judecătorului, revine primei instanțe sarcina de a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice în materie informațională, în cadrul căreia să se evalueze funcționalitatea aplicației dezvoltate de A. SA și volumul necesar pentru a dezvolta o astfel de platformă, pentru a vedea în ce măsură constatările autorității de management, cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 octombrie 2013, pot fi reținute sau nu în demersul judiciar de contestare a acestui act și a deciziei nr. 11 din 20 decembrie 2013 privind soluționarea contestației nr. x din 20 noiembrie 2013.

Dată fiind imposibilitatea de administrare a acestei probe în faza procesuală a recursului, Înalta Curte reține că se impune, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de pârâții MDRAPFE și Curtea de Conturi a României, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe, în vederea completării materialului probator necesar aflării adevărului conform considerentelor anterior exprimate.

Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții MDRAPFE și Curtea de Conturi a României, casând sentința atacată și, rejudecând în parte, va admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a Raportului de operațiuni nr. x/2012 emis de Curtea de Conturi a României și va respinge, în consecință, acest capăt de cerere, iar pentru celelalte petite din acțiunea judiciară, precum și pentru cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta CNS "I." împotriva societății A. SA, soluția va fi cea de trimitere spre rejudecare, în limitele chestiunilor de drept rămase nesoluționate, cu respectarea, de către judecătorul fondului, a dispozițiilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice și de pârâta Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit împotriva Sentinței civile nr. 3.109 din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și, rejudecând în parte:

Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a Raportului de operațiuni nr. x/2012 emis de Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit.

Respinge acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit, ca inadmisibil.

Trimite spre rejudecare, aceleiași instanțe, capetele de cerere formulate de reclamanta Confederația Națională Sindicală "I.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect anularea în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 14.10.2013 și anularea Deciziei de soluționare a contestației emisă sub nr. 11 din 20 decembrie 2013, precum și cererea de chemare în garanție a A., formulată de reclamanta Confederația Națională Sindicală "I.".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED