ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2018

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 iunie 2015, reclamanta Confederația Naționala Sindicala "A." a solicitat în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune București Ilfov și Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit: - anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului de convergență încheiat la data de 7 ianuarie 2015 privind proiectul x, "Dezvoltarea abilitaților profesionale pentru reintegrarea șomerilor în viața activa în regiunile Sud Muntenia și Sud Vest" codul SMIS 20822, beneficiar Confederația Naționala Sindicala "A. nr. 13108 din 8 ianuarie 2015; - a Deciziei nr. 15 din 9 martie 2015 privind soluționarea contestației nr. 1192 din 11 ianuarie 2015 împotriva acestui proces-verbal; - a Raportului nr. x din 4 august 2014 al Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi; - obligarea pârâtei Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune București Ilfov la restituirea sumei de 56.884,27 RON executată de aceasta în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului de convergență încheiat la data de 7 ianuarie 2015, prin poprirea contului bancar.

Reclamanta Confederația Națională Sindicală "A." a chemat în garanție Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Teleorman care la rândul său a chemat în garanție pe numiții B., C. și D.

Prin Sentința civilă nr. 320 din 4 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit și excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune București Ilfov, ca neîntemeiate. A fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Raportului nr. x din 4 august 2014 emis de Autoritatea de Audit - Curtea de Conturi a României invocată din oficiu de instanță și, pe cale de consecință, a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil. A fost admisă în parte acțiunea reclamantei Confederația Națională Sindicală A., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București - Ilfov și Curtea de Conturi a României- Autoritatea de Audit, și chemații în garanție Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Teleorman, B., C. și D. A fost anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 7 ianuarie 2015 și a Deciziei nr. 15 din 9 martie 2015. Instanța a respins capătul 2 de cerere ca neîntemeiat, a respins excepția prematurității invocată de chemata în garanție B. ca neîntemeiată și a respins cererile de chemare în garanție ca rămase fără obiect. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanta Confederația Națională Sindicală A. și pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București - Ilfov.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta Confederația Națională Sindicală A. solicită admiterea recursului și, în rejudecarea cauzei, să se dispună obligarea pârâtului Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune București Ilfov la restituirea sumei de 55.746,58 RON, executată de aceasta în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului de convergență, încheiat la data de 7 ianuarie 2015, privind proiectul x, precum și anularea raportului nr. x/04.08.2014 al Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi. În motivarea recursului, arată că instanța de fond, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea Raportului nr. x din 4 august 2014 al Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi câtă vreme a admis capătul de cerere privind anularea procesului-verbal și în condițiile în care intimata-pârâtă nu s-a apărat împotriva acestui capăt de cerere și nici nu a susținut că nu ar fi dedus sumele de bani prevăzute în procesul-verbal anulat. Arată că pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București - Ilfov a dedus suma de 55.746,58 RON prevăzută în Procesul-verbal nr. x din 17 aprilie 2015 și cum acest proces-verbal a fost anulat, consideră că se impune a se dispune restituirea către această recurentă a sumei astfel deduse.

Invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București - Ilfov solicită casarea hotărârii recurate cu privire la soluția privind respingerea excepției lipsei procedurii prealabile și admiterii în parte a acțiunii, în sensul anulării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului de convergență încheiat la data de 7 ianuarie 2015 și a Deciziei nr. 15 din 9 martie 2015. În motivarea recursului arată că respingerea excepției lipsei procedurii prealabile este netemeinică și nelegală, având în vedere că, deși Confederația Națională Sindicală A. a formulat contestație, înregistrată sub nr. x din 11 februarie 2015, contestația nu a fost semnată de către reprezentantul legal al acestei confederații, dl. E., nu a fost depusă dovada calității de împuternicit a contestatarului și nici dovezile pe care aceasta se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011. Consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că această contestație a fost semnată prin reprezentantul legal, respectiv unul dintre vicepeședinți, deoarece potrivit contractului de finanțare, reprezentantul legal al confederației este E., iar beneficiarul contractului de finanțare avea obligația de a solicita înlocuirea reprezentantului legal prin notificare, potrivit art. 9 A alin. (14) din contractul de finanțare. Față de acest aspect, solicită admiterea recursului, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, deoarece reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la procedura prealabilă, termenul de 30 de zile instituit de acest text de lege fiind un termen de decădere. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată nu respectă prevederile art. 425 C. proc. civ. referitoare la menționarea în considerentele hotărârii a motivelor pentru care s-au admis și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar în dispozitivul hotărârii nu s-a menționat soluția dată tuturor cererilor deduse judecății. Astfel, recurentul-pârât susține că instanța de fond nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările formulate în prezenta cauză de această instituție și nici nu au fost reținute și analizate apărările acestuia. Referitor la acest motiv de casare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în ceea ce privește respingerea excepției lipsei procedurii prealabile și admiterea în parte a acțiunii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critică sentința instanței de fond în ceea ce privește anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programe operaționale în cadrul obiectivului de convergență încheiat la data de 7 ianuarie 2015 și a Deciziei nr. 15 din 9 martie 2015, considerând că instanța a interpretat greșit înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, din cuprinsul contractelor civile de prestări servicii nr. x, 85 și 87 încheiate între Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Teleorman, pe de-o parte, și C., B. și D., pe de alta, rezultă un alt nivel al onorariilor decât cel reținut de instanță.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă Confederația Națională Sindicală A. ca nefondat.

Chemata în garanție B. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanței Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Teleorman este nefondată. De asemenea, prin întâmpinare, chemata în garanței C., solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulată de același Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Teleorman, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibile și nefondate.

Recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București - Ilfov a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului reclamantei Confederația Națională Sindicală A. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la punctele 1 - 8. Recurenta reclamantă Confederația Națională Sindicală "A." (numită în continuare A.) a indicat punctul 8, susținând în esență că sentința a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză deoarece nu ia în considerare că suma de 55.746,58 RON a fost în realitate dedusă din suma de 100.327,46 RON pe care pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov o datora reclamantei. Pe de altă parte, recurentul pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov (numit în continuare OIR) a indicat punctele 6 și 8, susținând că sentința nu este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și că se bazează pe o interpretare eronată a dispozițiilor exprese din contractele încheiate de chemata în garanție Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților Teleorman (numită în continuare CRFPA Teleorman) cu C., B. și D. (chemate la rândul lor în garanție de către CRFPA Teleorman); în plus, este criticată soluția dată de instanța de fond excepției lipsei procedurii prealabile.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), invocat de pârâtul OIR, Înalta Curte va înlătura ca neîntemeiate criticile formulate de parte. Astfel, se constată că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Prevederile legale mai sus indicate nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație nu constituie automat motiv de casare a sentinței. Pentru a avea această consecință, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părții, ceea ce nu este cazul în speță. Instanța a arătat într-un mod rațional, coerent, de ce a respins excepția lipsei procedurii prealabile (pag. 7 din sentință, nenumerotată), precum și de ce a admis în parte acțiunea (pag. 8 - 9 din sentință, nenumerotate). Rămâne ca legalitatea acestor dispoziții să fie discutată în cadrul celui de-al doilea motiv de casare invocat de recurent.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), invocat de același recurent OIR, Înalta Curte constată următoarele: În primul rând, observă că în mod întemeiat a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile deoarece, așa cum bine a arătat instanța de fond, înscrisurile administrate în cauză dovedesc că procedura a fost îndeplinită. Este adevărat că potrivit art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 contestația administrativă trebuia să fie semnată de reprezentantul Cartelului Alfa și să fie însoțită de dovezile pe care se sprijină, dar lipsa semnăturii a fost complinită tocmai la cererea OIR, care a emis în acest sens o adresă de clarificări de care ulterior nu a mai ținut cont. Altfel spus, este lipsit de relevanță dacă inițial semnătura reprezentantului a lipsit, dacă ulterior a fost complinită. De asemenea, tot lipsită de relevanță este și lipsa așa ziselor dovezi suplimentare deoarece în discuție este interpretarea unor dispoziții contractuale de care OIR avea cunoștință (așa cum se va arăta și mai jos). Referitor la fondul cauzei, se reține că, așa cum rezultă din actele dosarului, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, reclamanta recurentă A. a beneficiat de o finanțare nerambursabilă în temeiul contractului nr. x încheiat cu Autoritatea de Management. Bazându-se pe această finanțare, A. a semnat un acord de parteneriat cu chematul în garanție CRFPA Teleorman care, la rândul său, bazându-se pe aceiași finanțare, a încheiat mai multe contracte civile de prestări servicii cu diferiți experți, necesare pentru implementarea efectivă a proiectului. Dintre acestea, Contractele nr. x din 22 septembrie 2011 (încheiat cu chemata în garanție C.), y din 22 septembrie 2011 (încheiat cu chemata în garanție B.) și z din 22 septembrie 2011 (încheiat cu chemata în garanție D.) conțin clauze care au dat naștere prezentului litigiu (contractele se află depuse în copie la dos. fond). Contractele sunt tipizate și prevăd la art. 5 onorariile pe care doamnele C., B. și D. urmau să le încaseze în calitate de experți angajați să desfășoare diferite cursuri de formare profesională în perioada 19 octombrie 2011 - 14 martie 2012. Astfel: - pentru C. este prevăzut un onorariu de 48 RON pentru o perioadă de lucru de 720 de ore; - pentru B. este prevăzut un onorariu de 47 RON pentru o perioadă de lucru de 720 de ore; - pentru D. este prevăzut un onorariu de "47 RON/108 ore", pentru o perioadă de lucru de 720 de ore. Instanța de fond a considerat că, deși dintr-o interpretare literală a contractelor rezultă că onorariile sunt stabilite global pentru întregul interval de activitate, în realitate onorariile de 47 și 48 RON trebuie înțelese ca fiind stabilite per oră, pe când recurentul OIR consideră că interpretarea corectă este cea literală. Înalta Curte confirmă interpretarea Curții de Apel București, pentru motivele detaliat expuse în cuprinsul sentinței (pag. 9 din sentință, nenumerotată). Într-adevăr, dacă s-ar accepta interpretarea propusă de recurent, contractele ar fi lipsite de obiect deoarece nu se poate accepta că există o veritabilă contraprestație la onorarii de 47 sau 48 de RON pentru 720 ore de lucru (sau 108 ore). Or, este necontestat că cele trei contracte au fost executate iar experții au fost plătiți cu un onorariu de 47 și respectiv 48 de RON per oră. Deși Înalta Curte înțelege și apreciază grija recurentului pentru cheltuirea fondurilor publice, nu poate accepta ca fiind rezonabilă pretenția acestei autorități ca experții să desfășoare 720 de ore de activitate pentru un onorariu total sub 2 euro. Or, tocmai aceasta este consecința finală a modului literal în care OIR pretinde interpretarea contractelor. În consecință, și acest motiv de casare este neîntemeiat.

Referitor la recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că instanța de fond a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului OIR la "restituirea sumei de 56.884,27 RON" cu motivarea că nu s-a făcut dovada plății acestei sume, sugerându-se că restituirea nu are obiect. Sentința este nelegală sub acest aspect, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece, deși reclamantul a folosit într-adevăr termenul de "restituire", în fapt este vorba de obligarea OIR la plata (rambursarea) sumei de 56.884,27 RON (corect precizată în recurs ca fiind 55.746,58; într-adevăr, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 8 ianuarie 2015 întocmit de OIR și anulat de instanța de fond, debitul stabilit în sarcina A. ca urmare a presupuselor nereguli este de 55.746,58 RON). Într-adevăr, rezultă din "Scrisoarea standard de informare a beneficiarului" emisă de OIR sub nr. x din 3 iunie 2015 că OIR a dedus suma totală de 57.069,58 RON din cererea de rambursare a sumei de 100.327,46 RON formulată de A.. Rezultă din scrisoare că suma de 57.069,58 RON reprezintă deduceri aplicate conform Proceselor-verbale de constatare nr. x din 17 aprilie 2015 și y din 8 ianuarie 2015". Or, acest din urmă proces-verbal este tocmai cel în discuție în prezenta cauză, anulat de către Curtea de Apel București prin sentința recurată. Așadar, deși instanța de fond a reținut corect că nu există dovezi ale plății, sentința este nelegală deoarece omite să ia în considerare compensarea operată de OIR.

În consecință, pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov, ca nefondat. Va admite recursul declarat de recurenta reclamantă Confederația Națională Sindicală "A.", va casa în parte sentința civilă recurată și, rejudecând cauza, va obliga pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov să plătească reclamantei Confederația Națională Sindicală "A." suma de 55.746,58 RON. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul pârât la plata către recurenta reclamantă a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).