ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3377/2015

Decizia

nr. 3377/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Personelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov:

- anularea Deciziei nr. 16/23.05.2014 emisă de O.I.R.-P.O.S.D.R.U., având nr. de înregistrare 4278 din 23 mai 2014;

- anularea Notei de constatare a neregurilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrată sub nr. 1968/26.03.2014;

În subsidiar, reclamanta a solicitat:

- schimbarea încadrării faptelor considerate drept abateri prevăzute la pct. 1.2. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 la cele prevăzute la pct. 1.2.; să se constate că faptele considerate nereguli sunt elemente auxiliare procedurii de atribuire, de natură formală, fără un potențial impact financiar și ,în consecință, să se constate că nu se impune aplicarea unei corecții financiară Societății;

- exonerarea Societății de la plata sumei de 108.271,50 lei reprezentând corecția financiară aplicată Societății;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Prin sentința nr. 604 din 5 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis exceptia necompetentei materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că actele contestate în prezenta cauză nu constituie acte administrative emise de o autoritate publică centrală, ci de o autoritate regională - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov.

Astfel, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, în raport cu competențele acestuia, se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel că litigiile privind anularea actelor emise de această autoritate care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

Împrejurarea că această autoritate exercită atribuțiile în temeiul Acordului de delegare de funcții, aprobat prin Ordinul M.M.F.E.S nr. 600/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu este relevantă pentru determinarea competenței de soluționare a prezentei acțiuni, cât timp nici dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu disting, după cum actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ este emis în baza competenței primare sau a unei competențe delegate autorității publice, decisiv sub acest aspect fiind rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

În aceeași ordine de idei, prin delegarea competenței, autoritatea publică dobândește o capacitate administrativă proprie, prin urmare, în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite autoritatea publică nu se înfățișează ca un simplu mandatar.

În concluzie, a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5517 din 8 septembrie 2015, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a ajunge la această soluție, tribunalul a avut în vedere că, în cauză, într-adevar, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale și județene, însă litigiul nu vizează anularea unui act emis de această autoritate în nume propriu, ci în calitate de delegat al unei autoritati centrale, respectiv autoritatea de management, reprezentată de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov.

În spetă, tribunalul a reținut că autoritatea locală reprezentată de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov își exercită atribuțiile în temeiul Acordului de delegare de funcții, aprobat prin Ordinul M.M.F.E.S nr. 600/2008, cu modificările și completările ulterioare, în baza unei competențe delegate autorității publice, prin urmare nu se poate susține că respectivul organism de rang local ar avea calitatea de emitent al actului administrativ contestat.

În concluzie, tribunalul a reținut că autoritatea de management responsabilă pentru emiterea actului administrativ contestat este reprezentată printr-o autoritate de rang central, reprezentata de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013 privind aprobarea O.U.G. nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 96/2012, astfel cum a fost modificat prin art. 5 din O.U.G. nr. 107/2013, actualmente atributiile fiind preluate de către Ministerul Finanțelor Publice.

Prin urmare, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozitiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 1, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Deciziei nr. 16/23.05.2014 emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov și anularea Notei de constatare a neregurilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, prin care a fost stabilita o corectie financiară în cuantum de 108.271,50 lei, în sarcina societății reclamante, temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit atribuțiilor sale, acest organism, care a dobândit personalitate juridică începând cu 1 ianuarie 2007, în baza Ordinului nr. 141 din 21 februarie 2007 emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, este o autoritate regională, iar rolul său principal este de a implementa, la nivel regional, schemele pentru dezvoltarea resurselor umane, finanțate din fonduri europene de preaderare (PHARE), respectiv post-aderare (Fondul Social European).

În cauză, se constată astfel că actele administrative atacate sunt emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, autoritate publică asimilată autorităților locale.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect curtea de apel a reținut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, că, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/204, față de împrejurarea că, în speță, emitentul actelor administrative atacate este Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, autoritate publică de nivel local.

Cele reține de tribunal, în sensul că autoritatea de management responsabilă pentru emiterea actului administrativ contestat este reprezentata printr-o autoritate de rang central, reprezentată de Ministerul Fondurilor Europene nu pot fi primite, împrejurarea că această autoritate exercită atribuțiile în temeiul Acordului de delegare de funcții, aprobat prin Ordinul M.M.F.E.S nr. 600/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu este relevantă pentru determinarea competenței de soluționare a prezentei acțiuni.

De altfel, nici prevederile art. 10 alin. (1) și nici cele ale art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 nu disting, după cum actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ este emis în baza competenței primare sau a unei competențe delegate autorității publice, relevant, sub acest aspect, fiind rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

În speță, este de necontestat că emitentul actelor administrative contestat e este o autoritate publică locală.

Prin urmare, dispozițiile legale invocate de Tribunalul București, ca instanță de trimitere, respecitv prevederile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 care atrag competența curții de apel, nu sunt aplicabile, întrucât textul condiționează ca actele administrative ce au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene să fie emise de către autorități publice centrale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2015.