ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3688/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015 din 03.04.2015 reclamantele B., C., A. SRL și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București-Ilfov și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014 emisă de Organismul Intermediar Regional Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București-Ilfov pentru proiectul x cu titlul "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătățirii eficienței organizaționale și valorificării oportunităților pentru afaceri"

- obligarea OIPOSDRU - București-Ilfov la emiterea unei noi scrisori prin care să se dispună rambursarea în integralitate a sumelor cheltuite de reclamante și declarate eligibile în cadrul proiectului x conform Scrisorii.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 1145 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantele B., C., A. SRL și D., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București-Ilfov, și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., B., C., A. SRL și D. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentele-reclamante susțin că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, recurentele reclamante arată că au învestit curtea de apel cu o acțiune prin care solicită obligarea intimatei pârâte la rambursarea, în integralitate, a sumelor cheltuite de reclamante și declarate eligibile în cadrul proiectului x.

În fapt, în data de 16.05.2013, G., în calitate de partener principal a încheiat Acordul de Parteneriat f.n. din data de 16.05.2013 atât cu reclamantele, cât și cu C. - Filiala Galați, E., F. după ce anterior fusese încheiat Acordul de parteneriat inițial semnat la data de 28.08.2009, modificat prin Acordul de parteneriat semnat la data de 07.02.2011.

Prin Acordul de Parteneriat f.n. din data de 16.05.2013 toate părțile semnatare și-au exprimat acordul de asociere în vederea implementării proiectului x cu titlul "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale pentru IA/I/VI în vederea îmbunătățirii eficienței organizaționale și valorificării oportunităților pentru afaceri".

În data de 29.10.2014, G., în calitate de partener principal, a depus la OIPOSDRU - București-Ilfov Cererea de rambursare nr. x, înregistrată cu nr. de intrare 10314/29.10.2014 prin care s-a solicitat rambursarea sumei totale de 2.521.719,68 RON reprezentând cheltuielile efectuate atât de partenerul principal, cât și de ceilalți parteneri în cadrul Proiectului.

Astfel, din suma totală de 2.521.719,68 RON solicitată a fi rambursată, doar 133.855,20 RON reprezentau cheltuieli eligibile care ar fi trebuit rambursate către G., în calitate de partener principal, diferența reprezentând cheltuielile eligibile care ar fi trebuit rambursate către ceilalți parteneri ai Proiectului.

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014, OIPOSDRU - București-Ilfov a confirmat că sumele cheltuite în cadrul Proiectului și menționate în Cererea de rambursare nr. x sunt eligibile la rambursare, însă, cu toate acestea a dedus suma de 2.465.068,47 RON din suma solicitată a fi rambursată (2.521.719,68 RON), întrucât ar reprezenta debite ale partenerului principal, G., rezultate din derularea altor proiecte.

Soluționând acțiunea reclamantelor, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, validând astfel măsura compensării parțiale a sumei solicitate la rambursare.

Consideră recurentele-reclamante că argumentele instanței de fond, potrivit cărora recurentele parteneri nu au calitatea de parte în cadrul proiectului mai sus menționat, sunt nelegale întrucât Acordul de parteneriat este parte integrantă din Contractul de finanțare dedus judecății și este opozabil, prin urmare, și autorității pârâte.

În acest sens, recurentele reclamante arată că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Contractul de finanțare parteneriatul constituit pentru implementarea contractului răspunde solidar sau individual în fața AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat pentru implementarea proiectului, pentru acțiunile și inacțiunile beneficiarului sau fiecăruia dintre parteneri ori prestatorilor serviciilor externalizate pentru managementul sau implementarea proiectului.

În contextul în care Acordul de parteneriat face parte integrantă din Contractul de finanțare, este lipsit de echivoc faptul că în sarcina partenerilor se nasc drepturi și obligații proprii pentru implementarea Proiectului față de AMPOSDRU, astfel că partenerii au un drept propriu la rambursarea acestor cheltuieli de către autoritatea de management.

Prin modalitatea de soluționare a cererii de rambursare, validată de prima instanță, se încalcă, practic, și principiul relativității efectelor contractului, întrucât partenerii sunt ținuți să suporte consecințele unor obligații asumate de liderul de parteneriat în cadrul altor proiecte.

Față de aceste motive, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, recurentele reclamante solicită admiterea recursului de față, casarea hotărârii criticate și, în rejudecare, admiterea acțiunii lor, așa cum a fost formulată.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 17 iulie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Pentru a decide astfel, curtea constată că, prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014, emisă de Organismul Intermediar Regional Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea București-Ilfov, a fost validată cererea beneficiarului G. privind cheltuieli în sumă de 2.573.183,35 RON aferente contractului de finanțare nr. x pentru Proiectul "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătățirii eficienței organizaționale și valorificării oportunității în afaceri", care au fost considerate eligibile.

Prin aceeași scrisoare s-a comunicat beneficiarului că au fost deduse din suma validată debite rezultate din derularea altor proiecte de către același beneficiar în sumă totală de 2.465.068,47 RON și anume: 126.254,20 RON și 8.058,78 RON conform PVC nr. 7790/27.08.2014, 41.820,25 RON și 11.795,45 RON conform PVC. nr. 6490/09.04.2014, respectiv 2.277.139,79 RON conform Deciziei de recuperare a prefinanțării nr. 12519/26.06.2014.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurentele-reclamante au contestat măsura compensării sumei de 2.465.068,47 RON din totalul sumei datorate de către pârâtă în temeiul contractului de finanțare nr. x.

Acțiunea recurentelor reclamante a fost respinsă de instanța fondului ca fiind neîntemeiată, reținând judecătorul fondului, în esență, că neavând calitatea de beneficiari ai contractului, reclamantele- parteneri ai beneficiarului nu au raporturi directe cu organismul de implementare.

Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, urmând a fi menținută ca atare.

Astfel cum a arătat și judecătorul fondului, curtea constată că prin asocierea recurentelor-reclamante, în condițiile prevăzute în acordul de parteneriat încheiat la 16.05.2013, acestea nu devin parte a contractului de finanțare nr. x, astfel că partenerii nu pot invoca un drept la rambursarea directă a cheltuielilor angajate în cursul implementării acordului de parteneriat.

Procedura de rambursare a cheltuielilor angajate în cadrul implementării proiectului finanțat prin contractul de finanțare mai sus menționat este detaliată în cuprinsul art. 7 din Contract și este de subliniat faptul că această procedură statuează drepturi și obligații exclusiv în persoana părților contractului, respectiv Beneficiarul și AMPOSDRU/OIPOSDRU.

Astfel cum rezultă explicit din cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (7) din Contract, rambursarea cheltuielilor eligibile se efectuează de către AMPOSDRU/OIPOSDRU la cererea Beneficiarului, însoțită de toate documentele justificative, în contul Beneficiarului.

Prin urmare, raporturile născute urmare încheierii Acordului de parteneriat nu modifică prevederile contractului de finanțare și nu îndrituiesc partenerii să solicite direct autorității pârâte rambursarea propriilor cheltuieli.

Faptul că acest Acord de parteneriat devine parte integrantă a contractului, așa cum se prevede în cuprinsul art. 16 alin. (1) din Contract, nu schimbă calitatea părților din contract și, prin urmare, nu este de natură a modifica raportul juridic încheiat între Beneficiar și autoritatea pârâtă, în temeiul căruia numai Beneficiarul este îndreptățit să solicite autorității rambursarea cheltuielilor validate ca fiind eligibile.

De aceea, nici prevederile art. 9 alin. (2) din Contract și nici cele ale art. 7.5 din Ghidul privind relațiile de parteneriat între diverse entități de drept public și privat, emis pentru Programul POSDRU 2007 - 2013, nu pot fi interpretate în sensul dorite de recurentele-reclamante, acela în care partenerii invocă un drept propriu la rambursarea directă a cheltuielilor angajate în cadrul implementării proiectului.

De altfel, trebuie subliniat faptul că însăși Acordul de parteneriat prevede, la art. 7.2, că cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, procentele și condițiile stabilite în Contractul de finanțare, or, așa cum s-a arătat mai sus, condițiile rambursării sunt cele prevăzute de art. 7 din Contract, care nu susțin teza avansată de recurentele reclamante, aceea a existenței unor raporturi directe între AM/OI și parteneri.

Nici răspunderea parteneriatului, în solidar sau individual, în fața AMPOSDRU sau OIPOSDRU pentru implementarea proiectului sau faptul că eventualele corecții financiare stabilite de AM/OI vor fi suportate și de către parteneri, în limita activităților partenerului aflate într-un raport direct cu corecția respectivă nu constituie argumente pentru a conchide în sensul existenței unor raporturi directe între AM/OI și partenerii Beneficiarului contractului, aceste prevederi neurmărind altceva decât garantarea dreptului autorității de implementare și a organismului intermediar de a verifica legalitatea și regularitatea cheltuielilor avansate spre decontare în cursul implementării contractului de finanțare.

În consecință, în mod întemeiat a apreciat prima instanță, în sensul că deducerea debitului în sumă de 2.465.068,47 RON reprezentând corecții aplicate G. în derularea unor alte proiecte din cheltuielile eligibile aferente proiectului de față este dispusă în condiții de legalitate, având în vedere că existau creanțe reciproce între aceleași părți, fiind îndeplinite condițiile pentru a opera compensarea de drept.

O atare concluzie a judecătorului fondului este susținută de prevederile art. 1 din Instrucțiunile nr. 76/12.08.2013, date în aplicarea art. 38 - 41 din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 17 din H.G. nr. 875/2011, potrivit cărora stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli prin modalitatea deducerii din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare ulterioară se poate efectua astfel: b) în cadrul altor proiecte POSDRU aflate în implementarea aceluiași beneficiar, debitul aferent unui proiect va fi dedus din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare aferente oricărui proiect derulat de către același beneficiar, în cazul în care debitul respectiv nu se mai poate recupera sau nu se poate recupera integral din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare depuse ulterior pentru proiectul în cadrul căruia acesta a fost constatat, conform art. 41 din O.U.G. nr. 66/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Față de aceste considerente Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel că va respinge recursul civil de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B., C., A. SRL și D. împotriva Sentinței nr. 1145 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV