ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2019

Cererea de chemare în judecată Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București cu nr. x/2017, reclamanta A. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul Obiectivului de convergență nr. 9168 din 15 decembrie 2016, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1098 din 28 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est și a dispus suspendarea executării Procesului-verbal nr. x din 15 decembrie 2016, până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată în cauză și motivele de recurs invocate Împotriva Sentinței civile nr. 1098, pronunțată în ședința publică de la 28 martie 2017, au formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est. Ambii recurenți au solicitat casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării litigiului, respingerea cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 decembrie 2016. În critica sentinței recurate, recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, apreciind că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată și nu a luat în considerare apărările formulate, considerente ce conduc la încălcarea din partea instanței a regulilor de procedură care atrag sancțiunea nulității. Recurentul a susținut și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 În motivarea recursului său, recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., republicat, dezvoltând critici privitoare la reținerea greșită a îndeplinirii condiției cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente. De asemenea, a invocat autoritatea pozitivă de lucru judecat, indicând o serie de hotărâri judecătorești în susținerea acestei critici.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă, A. SRL nu a depus întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin Încheierea din 24 aprilie 2018. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, în raport de probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul Obiectivului de convergență nr. 9168 din 15 decembrie 2016, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond. În ceea ce privește primul motiv de casare invocat de ambii recurenți, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este întemeiat, instanța de fond reținând în considerentele sentinței recurate motivele care au format opinia sa și care au condus la soluția pronunțată. Înalta Curte constată că sentința recurată nu cuprinde argumente străine de natura pricinii, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată, pronunțând o hotărâre cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat. Recurentul nu aduce argumente în susținerea acestui motiv de casare, sentința recurată nefiind pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești. Înalta Curte constată că și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de ambii recurenți, este neîntemeiat. În fapt, acest motiv de casare vizează, din perspectiva recurenților, nemotivarea hotărârii, aspect avut în vedere la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7, invocat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Înalta Curte apreciază de asemenea că nu este întemeiat, deoarece nu se face dovada încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea instanței de fond. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca o cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să se dezbată de aceleași părți, în aceeași calitate, or recurentul nu face dovada acestei triple identități în litigiul de față. În ceea ce privește criticile invocate de ambii recurenți-pârâți circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că și acestea sunt neîntemeiate. În esență, instanța de fond a admis cererea reclamantului apreciind că încheierea unui act adițional care cuprinde tarife mai mari cu peste 50% față de contractual inițial și încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Instrucțiunea nr. 26 emisă de AMPOSDRU și art. 221 din O.U.G. nr. 34/2006, analiza verificării oportunității achiziționării serviciilor de contabilitate analitică, dovada efectuării acestora, similitudinea cu contractual inițial, aplicabilitatea unor texte de lege și prin urmare neaplicarea unor dispoziții privind achizițiile publice și încălcarea principiului tratamentului egal și proporționalității sunt aspecte care, fără a antama fondul, fac să fie îndeplinită condiția cazului bine justificat. Prima instanță a mai reținut, ca argument juridic aparent valabil în susținerea condiției cazului bine justificat, și faptul că aplicarea unei corecții financiare de 100% încalcă principiul proporționalității astfel cum este definit în art. 2 alin. (2) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât actul adițional a fost încheiat în beneficiul proiectului, corecția de 100% fiind disproporționată. Înalta Curte apreciază că prima instanță a stabilit în mod corect că în cauză condiția cazului bine justificat este îndeplinită în raport de argumentele prezentate de părți. În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond ..." Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției existenței cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente. În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Argumentele reținute de instanța de fond și prezentate mai sus sunt în măsură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, Înalta Curte fiind în acord raționamentul primei instanțe. Înalta Curte constată că și criticile recurenților-pârâți privitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente sunt neîntemeiate. Potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil, sau după caz perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau un serviciu public". Înalta Curte, analizând argumentele primei instanțe ce urmăresc îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, apreciază că aceasta a interpretat corect datele cauza sub acest aspect, reținând că prejudiciul material viitor și previzibil pe care l-ar suporta prin executarea concretă a măsurii dispuse prin actul de control, va conduce la perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății sau chiar la eliminarea acesteia de pe piața serviciilor prestate prin obligarea intrării în insolvență sau chiar la faliment, din cauza situației financiare precare în care se găsește. Totodată, în ceea ce privește legalitatea sentinței atacate, Înalta Curte are în vedere și soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la acțiunea în anulare a actului administrativ, ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin Sentința nr. 4829 din 08 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis acțiunea reclamantei A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est și s-a dispus anularea Procesului-verbal nr. x din 15 decembrie 2016 și a deciziei de soluționare a contestației administrative. Pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, constituind un argument în sensul îndeplinirii condiției cazului bine justificat. În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, recursurile exercitate potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.