ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergentă încheiată la data de 07.12.2016 și înregistrată sub nr. x/07.12.2016, prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 78.012,09 RON, și de Nota de constatare rectificatoare nr. 881/22.03.2017, ambele executorii conform art. 42 și 43 din O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2540 din 23 iunie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 07.12.2016, rectificată prin Nota de constatare nr. x/22.03.2017, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, solicitând, în prealabil, introducerea în cauză a acestei instituții, în calitate de recurentă, având în vedere că actul atacat a fost emis în virtutea atribuțiilor delegate de către AM POSDRU prin acordul de delegare, acord care a încetat, iar funcțiile delegate au revenit integral ministerului, în raport cu modificările legislative intervenite.

Astfel, a făcut referire la faptul că funcția de Organism Intermediar pentru Programul operațional sectorial - dezvoltarea resurselor umane a fost îndeplinită în baza Acordului de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 încheiat între AM POSDRU și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic din cadrul Ministerului Educației Cercetării și Tineretului (în prezent Ministerul Educație Naționale).

În motivarea căii de atac, a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, a susținut că prima instanță a reținut că este îndeplinită această cerință fără o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, făcând trimitere doar la susținerile intimatei-reclamante, fără să țină cont de apărările părții adverse.

În plus, întreaga motivare a cererii de suspendare privește cu preponderență aspecte de fond, iar considerentele instanței echivalează cu prejudecarea fondului.

Referitor la prevenirea unei pagube iminente, de asemenea, a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că este îndeplinită această condiție, fără să indice, în concret, dovezile pe care se fundamentează respectivele aprecieri.

Potrivit recurentului, condiția prejudiciului iminent nu este îndeplinită în cauză pentru că nu există un caz bine conturat de nelegalitate evidentă, or, nu se poate corela și analiza această din urmă condiție, fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă.

Pe de altă parte, consistența sumei stabilite ca debit în titlul de creanță nu este de natură să susțină îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, simpla existență a unei obligații de plată în sarcina Asociației nu poate conduce la concluzia evidenței perturbării activității acesteia.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de suspendare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Asociația A. a invocat excepția tardivității formulării recursului, iar în subsidiar a cerut respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

Totodată, a solicitat respingerea excepției tardivității recursului, acesta fiind formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare, așa cum s-a reținut și prin Raportul asupra admisibilității, analizat în ședința din 14 iunie 2018, aceasta nu este întemeiată, calea de atac fiind declarată și motivată cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, la data de 10.08.2017 (potrivit plicului aflat la dosar), în raport cu data comunicării sentinței atacate (04.08.2017, dosar fond).

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor de casare invocate și a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare înregistrată sub nr. x/07.12.2016, rectificată prin Nota de constatare rectificatoare nr. 881/22.03.2017, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie dedusă în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

Sub acest aspect, prima instanță a avut în vedere susținerile reclamantei, referitoare la împrejurarea că nu au fost constatate nereguli pe parcursul perioadei de contractare, implementare și finalizare a proiectului, deși au fost efectuate verificări privind conformitatea, legalitatea și eligibilitatea acestuia, considerând că această împrejurare poate constitui un caz bine justificat dacă există o îndoială serioasă cu privire la motivele pentru care a avut loc o reconsiderare a conformității cererilor de rambursare cu dispozițiile legale, în cadrul cărora au fost solicitate și validate cheltuieli în baza celor patru contracte de achiziție încheiate în cauză, la care s-a făcut referire.

Instanța de control judiciar reține că susținerile intimatei-reclamante constituie apărări de fond, aspecte care pot fi cercetate numai în litigiul privind anularea actului administrativ, după administrarea unui probatoriu complet și adecvat.

Aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Prin urmare, în cadrul unei cereri de suspendare instanța nu poate antama fondul dreptului dedus judecății, iar susținerile potrivit cărora argumentele invocate ar crea o îndoială asupra legalității actului nu pot fi primite, fiind lipsite de suport real sub aspectul cercetării efectuate și al îndeplinirii condiției referitoare la cazul bine justificat.

Înalta Curte reține, totodată, că prin Sentința nr. 4713 din 5 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A. privind anularea Deciziei nr. 32 din 16.02.2017 emisă de pârât și pe cale de consecință anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.12.2016 prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 78.012,09 RON; anularea Notei nr. x/20.01.2017 privind îndreptarea erorii materiale din cuprinsul/aferentă Notei de constatare nr. x/07.12.2016 și anularea Notei de constatare rectificatoare nr. 881/22.03.2017, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect, și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Acțiunea intimatei-reclamante, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă ca neîntemeiată de prima instanță, prin sentința sus-menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Deși, nefiind irevocabilă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deși nu se mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Chiar în ipoteza în care s-ar reține că executarea actului administrativ va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății intimate, acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, așa încât diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor textului de lege sus-menționat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite calea de atac exercitată, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman împotriva Sentinței nr. 2540 din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV