ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POSDRU și Ministerul Fondurilor Europene (AM-POSDRU), următoarele:

- anularea Deciziei nr. 7 din 27 februarie 2014 prin care s-a respins contestația administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 23 decembrie 2013 pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, pentru proiectul POSDRU/93/3.3/S/60304 - Dialog social - către o rută flexibilă pentru ocupare și incluziune;

- anularea notei din 23 decembrie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, încheiată de CNDIPT- PIRPOSDRU, prin care s-a stabilit în sarcina A. un debit de 36.

492,76 lei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1.452 din 22 mai 2015 a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POSDRU și Ministerul Fondurilor Europene (AM-POSDRU).

A anulat Decizia nr. 7 din 27 februarie 2014 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 23 decembrie 2013.

Împotriva Sentinței civile nr. 1.452 din 22 mai 2015 din pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, potrivit O.U.G. nr. 1/2017), solicitând casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

Cererea de recurs este întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-pârât susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv, cu aplicarea greșită a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin avocatul B., prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nerespectarea mențiunilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) și alin. (2) C. proc. civ., republicat, în sensul că lipsesc numele și prenumele consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs și delegația acestuia.

Intimatul-pârât Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic - Organism intermediar POSDRU și Ministerul Fondurilor Europene (AM-POSDRU) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prin sentința recurată neatingându-se argumente pe fondul cauzei, recurenta a invocat faptul că instanța de fond a făcut în mod eronat aplicarea în cauza a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale, O.U.G. nr. 66/2011 reglementând norme de procedura, care sunt de aplicabilitate imediată.

S-a arătat că principiul aplicării imediate a normelor de procedura civilă care determină sfera de acțiune a normelor de drept procesual civil cu privire la părți și ceilalți participanți în instanța se întemeiază pe principiul constituțional al deplinei egalități în fața legilor a tuturor cetățenilor, fără nicio deosebire de naționalitate, rasă, sex sau religie și este aplicabil atât cetățenilor români, cât și persoanelor fizice ori juridice străine, legislația neavând restricții procesuale pentru unele persoane și nici privilegii pentru altele.

Aplicarea imediata a normelor de procedura a fost consacrată, ca principiu general la nivelul ordinii juridice autonome a Uniunii Europene, încă din anii 80.

În acest sens a invocat cauze ale Curții de Justiție a Uniunii Europene emise până la data promovării căii de atac, instanța de recurs apreciind că alături de acestea prezintă relevanță și cauzele conexe C-260/14 și C-261/14.

S-a mai arătat că Decizia Curții Constituționale este incidenta numai cu privire la premisa retroactivității legii din perspectiva dreptului substanțial în măsura în care calificarea în drept a neregulii se circumscrie unor reglementări ulterioare faptei incriminate, neputând fi sancționată o faptă care nu avea sediu de amendare la momentul săvârșirii pe baza unor reglementări intrate în vigoare post factum.

Astfel, în măsura în care prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 se abandonează principiul neretroactivității legii, garantat de Constituția României, prin incriminarea unor acte, fapte săvârșite anterior prevederii ce le condamnă, actul de constatare și sancționare a neregulii întrunește condiții de cenzură, însă dacă, așa cum a orânduit și Curtea Constituțională, aplicarea legii noi se realizează eminamente sub aspect procedural, actul de control exercitat sub exigențele dispozițiilor de procedură în vigoare la data declanșării controlului îndeplinește condițiile de legalitate pe care le reclamă tempus regit actum.

În speța de față contractul de finanțare a fost încheiat în data de 30 iunie 2010, iar contractele de achiziție invocate în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 23 decembrie 2013 înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă controlul, Nota sus menționată și Decizia nr. 7 din 17 februarie 2014 privind soluționarea contestației împotriva Notei au fost încheiate sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011.

Corecțiile financiare aplicate au fost de 5% pentru fiecare contract de achiziție apreciat a fi în neregulă.

În raport de acestea se constată că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 mai 2016, s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc. o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a amintit jurisprudența sa constantă și anume, Hotărârea din 03 septembrie 2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permisă a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii.

Neregula în discuție a constat în nerespectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel cum a susținut și recurentul, aplicarea corecției financiare s-a realizat în temeiul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CCE nr. 1.083/2006 și a art. 1 din Regulamentul CCE, Euroatom nr. 2.988/95 al Consiliului UE, acte în vigoare la data săvârșirii neregulii, care se aplică direct.

De asemenea, conform hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, ne aflăm în prezența efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației.

Deci, așa cum deja s-a arătat, s-a aplicat legislația europeană care era în vigoare la data încheierii contractului de finanțare și contractului de achiziție publică.

Prin urmare, stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime.

De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, urmare a aplicării principiului proporționalității.

În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, în legătură cu derularea contractului de finanțare, precum și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ.

Având în vedere aceste considerente, soluția instanței de fond este greșită.

Întrucât prima instanță nu a analizat pe fond temeinicia și legalitatea celor constatate și reținute în cuprinsul actelor administrative contestate în cauză, în raport de susținerile/apărările părților în litigiu, acest fapt conduce la imposibilitatea analizării controlului judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura o judecată unitară, cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 1.452 din 22 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2018.