Decizia nr. 2162/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3539/2013 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - OIPOSDRU, modificarea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 946 din 29 ianuarie 2013, emisă de către pârât, prin care a fost invalidată suma de 655.459,00 RON reprezentând cheltuieli de personal efectuate și plătite de către partenerul principal - Inspectoratul Școlar Județean A. - incluse în cererea de rambursare (CR)5, în sensul validării cheltuielilor declarate neeligibile în sumă de 655.459,00 RON.

Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 3539 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean A., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - OIPOSDRU, ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean A., solicitând casarea ei și în rejudecare, pe fond, admiterea acțiunii. În motivare, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 3 din Legea nr. 84/2012, aplicabile în cauză, în raport cu situația de fapt. Totodată, a arătat că la data de 23 decembrie 2013, Ministerul Fondurilor Europene a aprobat Memorandumul nr. 20/21066/IM, cu tema ,,Deblocarea proiectelor POSDRU ale căror contracte de finanțare erau în vigoare anterior datei de 01 ianuarie 2011 și cărora li s-a aplicat în mod eronat art. 34 din Legea nr. 285/2010”, în aplicarea căruia a fost emisă Instrucțiunea nr. 91 din 3 aprilie 2014, având ca obiect validarea și plata de către AMPPOSDRU/OIPOSRU, a cheltuielilor de personal aferente contractelor de muncă, încheiate în cadrul proiectelor implementate cu experții angajați ai instituțiilor publice ale căror contracte erau în vigoare, anterior datei de 1 ianuarie 2011. Deși a depus cererea de rambursare suplimentară conform Instrucțiunii nr. 91 din 3 aprilie 2014, aceasta nu a fost soluționată.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului profesional și Tehnic a făcut referire la Memorandumul nr. 20/21066/IM din 23 decembrie 2013 și la Instrucțiunea nr. 91 din 3 aprilie 2014, solicitând ca recursul să fie admis în considerarea acestora. În cuprinsul întâmpinării, a arătat că, într-adevăr, recurentul-reclamant, beneficiar al finanțării, a formulat cererea de rambursare suplimentară, dar pentru că exista deja o hotărâre a instanței de fond, pronunțată anterior adoptării memorandumului și emiterii instrucțiunii, verificarea cererii și validarea cheltuielilor urmează a se face după ce „instanța de recurs va lua act de această modificare legislativă și va da o soluție definitivă în prezenta cauză.”

Procedura de filtrare a recursului În temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în cauză a fost întocmit un raport asupra admisibilității recursului care a fost analizat de completul de filtru la data de 17 decembrie 2015, când s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 18 martie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, în temeiul art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma motivului de recurs formulat și ținând seama de susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o acțiune vizând, în esență, măsura de invalidare parțială a cheltuielilor solicitate de recurentul-reclamant în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile ce a format obiectul contractului de finanțare nr. E 5304 pentru proiectul “Creșterea capacității de absorbție a absolvenților IPT pe piața muncii, prin monitorizarea inserției socio-profesionale”, cod contract POSDRU/90/2.1/S/57677. Suma de 634.381 RON, din totalul de 999.560,87 RON, aferentă capitolului bugetar “resurse umane”, ce a format obiectul cererii de rambursare nr. 5, reprezenta salariile echipei de implementare a proiectului pe lunile ianuarie - noiembrie 2011 și a fost considerată neeligibilă urmare a reactualizării contractelor individuale de muncă, în conformitate cu Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară, act normativ pe care și instanța de fond l-a considerat aplicabil în cauză, pentru un contract de finanțare anterior datei de 1 ianuarie 2011. În recurs, ambele părți au susținut că raportului juridic litigios îi sunt aplicabile dispozițiile Memorandumului nr. 20/21.066/IM din 23 decembrie 2013 și că au fost urmate procedurile prevăzute în Instrucțiunea nr. 91 din 3 aprilie 2014, emisă în aplicarea Memorandumului. Prin Memorandumul nr. 20/21.066/I.M. din 23 decembrie 2013, privind „Deblocarea proiectelor POSDRU ale căror contracte de finanțare erau în vigoare anterior datei de 1 ianuarie 2011 și cărora li s-a aplicat în mod eronat art. 34 din Legea nr. 284/2010”, Guvernul României a dispus că „Pentru contractele de finanțare în vigoare anterior Legii nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, finanțate prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007/2013, respectiv pentru plățile efectuate/ce vor fi efectuate conform contractelor de muncă/contractelor civile, etc., în cadrul proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, în care Ministerul Educației Naționale sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare, precum și instituțiile de învățământ superior militare, de informații, de ordine publică și de securitate națională și alte instituții publice au calitatea de beneficiar/partener, prevederile art. 34 din Legea nr. 284/2010 nu sunt aplicabile“. De asemenea, prin Decizia nr. 5 din 23 iunie 2014, publicată în M. Of., partea I, nr. 686/19 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit, cu forță obligatorie, conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ., că dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu se aplică drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanțare încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii menționate. Prin urmare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului.