ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 3 aprilie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management POSDRU și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, anularea Deciziei înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. CNDIPT-OI 5590 din 19 martie 2015 și a Scrisorii de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015, obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 194.507,52 RON conform Cererii de rambursare finală nr. 2 din 29 septembrie 2011 (nr. 88 din 29 septembrie 2011, CNDIPTOI/10787 din 29 septembrie 2011) și Contractului de finanțare nr. x, reprezentând cheltuieli solicitate spre rambursare, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 474 din 2 noiembrie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, precum și acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea De Management POSDRU și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, având ca obiect anulare act administrativ.

De asemenea, prin Încheierea din 8 iulie 2016 aceeași curte de apel a respins cererea reclamantei de recuzare a expertului B.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, în condițiile în care prin dispozițiile contractuale pe care reclamanta s-a obligat să le respecte întocmai, se stabilește o durată de derulare a cursurilor de formare profesională, durată la care se raportează cei mai mulți dintre indicatorii avuți în vedere în cadrul proiectului, aceasta nu poate proceda la o modificare unilaterală a acestor indicatori fără să și atragă sancțiunea stipulată expres de art. 18 alin. (3) din contract și fără o încălcare a legislației aplicabile.

În acest sens, Curtea nu poate reține susținerile reclamantei privind Notificarea nr. x/2011 care, deși menționează dificultățile întâmpinate în legătură cu atribuirea serviciului de formare profesională, nu operează o modificare a duratei cursurilor de formare profesională, durată cuprinsă între a doua și a noua lună din primul an de implementare a proiectului. De asemenea, având în vedere că durata pe care se derulează programul de formare profesională este în legătură directă cu modul de calcul al sumelor alocate în cadrul proiectului, nu putut fi reținută susținerea reclamantei în sensul că ar fi dincolo de orice critică atât timp cât, intervalul iulie - august 2011 este cuprins în intervalul februarie - august 2011. S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor contractuale, nerealizarea indicatorilor tehnici ai contractului de finanțare în condițiile cererii de ajutor aprobate, prezentate în Anexa nr. 1, dă dreptul furnizorului de ajutor de stat să procedeze la diminuarea corespunzătoare a finanțării acordate. Ca atare, constatarea unei astfel de împrejurări are drept consecință reducerea finanțării și constatarea caracterului neeligibil al cheltuielilor efectuate în afara clauzelor contractuale și cererii de ajutor chiar dacă, privite individual, acestea se încadrează în categoriile de cheltuieli deductibile potrivit ordinelor invocate de reclamantă, respectiv Ordinul comun nr. 3/185/2008 al MMFES și MEF și Ordinul MMSSF nr. 1652/2010.

Curtea a mai reținut că, deși așa cum susține reclamanta, autoritatea emitentă are obligația motivării actului administrativ, în mod coerent și fără contradicții pentru a permite urmărirea raționamentului care a condus la emiterea acestuia, în speță nu se poate susține că am fi în prezența unei astfel de carențe a actului a cărei analiză de legalitate și oportunitate a fost supusă cenzurii instanței. Dimpotrivă, Curtea a constatat că, indicând atât împrejurările de fapt cât și temeiurile legale și contractuale pe care și-a fondat soluția dispusă cu privire la contestația cu care a fost sesizată, pârâta a furnizat în cuprinsul actului contestat suficiente elemente care să permită atât beneficiarului actului să înțeleagă raționamentul organului emitent cât și instanței de contencios administrativ să efectueze controlul judiciar.

A mai arătat prima instanță, legat de justificarea și conformitatea cheltuielilor în discuție, în acord cu concluziile expuse în raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni de expertul desemnat, că simplul fapt că o cheltuială este în mod real efectuată și există un document justificativ care atestă această împrejurare nu este suficient pentru a determina eligibilitatea sa.

În acest sens, Curtea a reținut că potrivit art. 2 din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ, pe lângă condițiile prevăzute la lit. a) și b) (să fie efectiv plătită între 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2015, să fie însoțită de facturi sau alte documente contabile) și condițiile de la lit. b) și c), respectiv, " c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea de operațiuni, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare"

Împotriva sentinței dar și împotriva încheierii din 8 iulie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, dar și casarea sentinței, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:

- Încheierea de ședință din data de 8 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015 și Sentința nr. 474 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015 sunt nelegale, deoarece instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 332 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 42, alin. (1) din C. proc. civ., atunci când a respins cererea de recuzare a d-nei expert B., formulată de SC A. SRL, și a încălcat dispozițiile art. 338 din C. proc. civ. și pe cele ale art. 22, alin. (2) din C. proc. civ., atunci când a respins cererea de efectuare a unei noi expertize de către un alt expert, formulată de SC A. SRL (art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

- hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488, alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.), instanța de fond și-a însușit motivarea organului administrativ privind validarea parțială a cheltuielilor efectuate de SC A. SRL, respectiv pentru suma de 55.006,82 RON, invocată abia cu ocazia soluționării contestației formulată de beneficiar, pe aplicabilitatea dispozițiilor art. 18, alin. (3) din Contractul de finanțare nr. x din 15 noiembrie 2010 - ID; x.3J'A/68501, deoarece SC A. SRL nu ar fi realizat indicatorii tehnici ai contractului de finanțare în condițiile cererii de ajutor aprobată, în sensul că aceste cursuri de formare profesională s-ar fi desfășurat pe parcursul a 12 săptămâni cu începere din luna iunie, și în cadrul unui program de 12 ore zilnic, din care 8 ore pregătire practică și 4 ore pregătire teoretică.

Or, procedând de această manieră, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., deoarece prin sentința pronunțată aceasta nu a analizat legalitatea Deciziei înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 19 martie 2015, prin raportare la motivul invocat de SC A. SRL, potrivit căruia organul de soluționare a contestației formulată de SC A. SRL împotriva Scrisorii de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015 a încălcat principiul non reformatio in pejus.

- hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488, alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.).Neeligibilitatea cheltuielilor efectuate reținută de instanța de fond nu a fost invocată nici de furnizorul de ajutor de stat, nici de organul de soluționare a contestației formulată de SC A. SRL, împotriva Scrisorii de informare înregistrată la CNDIPT-OI POSDRU sub nr. x din 23 ianuarie 2015, deoarece cheltuielile efectuate de SC A. SRL pentru derularea Proiectului "Calificarea/Recalificarea a 80 angajați proprii în meseria de preparator produse din carne și pește", au fost invalidate pe motivul că nu ar fi conforme cu prevederile legislației naționale și comunitare, cu normele contabile aplicabile (condiție de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007) și nu pe motivul reținut de instanța de fond, respectiv că, în realizarea lor au fost încălcate obligațiile asumate în contractual de finanțare și cererea de ajutor anexată (condiție de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. c) din H.G. nr. 759/2007).

- instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 969, alin. (1) din vechiul C. civ. raportat la dispozițiile art. 9, alin. (13) și (14) din Contractul de finanțare nr. x din 15 noiembrie 2010 - ID:x 01, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în calitate de furnizor de ajutor de stat, și SC A. SRL, în calitate de beneficiar, atunci când a apreciat că SC A. SRL nu ar fi realizat indicatorii tehnici ai contractului de finanțare în condițiile cererii de ajutor aprobată (art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

- instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007, atunci când a apreciat că cheltuielile de transport cu formatorii, cheltuielile cu salariile participanților la cursurile de formare, cheltuielile cu achizițiile de materii prime, onorariul furnizorului de formare profesională - practică, cheltuielile cu resursele umane, cheltuielile de informare și publicitate și cheltuielile generale de administrare nu ar fi cheltuieli eligibile (art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta-reclamantă nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul conform art. 486 lit. d) noul C. proc. civ. și art. 488 pct. 6 și pct. 8 noul C. proc. civ., ci s-a rezumat la o adevărată critică ironică, în general, a motivării instanței de fond din punct de vedere al modalității în care Curtea de Apel Craiova a motivat hotărârea civilă, fără a indica în mod obiectiv care sunt acele motive de nelegalitate, respectiv care sunt motivele reale invocate de recurentă din care ar rezulta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit, în hotărâre, de instanța de fond.

Împotriva acestei hotărâri cât și împotriva încheierii din 8 iulie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (deși o încadrare corectă ar fi la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), prima critică a recurentei, ce vizează încheierea din 8 iulie 2016, se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 332 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 42, alin. (1) din același cod, atunci când prima instanță a respins cererea de recuzare a d-nei expert B.. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 332 din C. proc. civ.:

"(1) Experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii.

(2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

(3) Recuzările se judecă cu citarea părților și a expertului."

Conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații:

Jurisprudență

Susține recurenta că, în motivarea cererii de recuzare s-au arătat elementele care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea doamnei expert B., constând în calitatea de auditor financiar autorizat pentru fonduri europene și în modalitatea defectuoasă în care d-na expert B. a examinat materialul documentar și înscrisurile aflate în posesia SC A. SRL și a redactat raportul de expertiză.

În condițiile art. 322 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul expertului, recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea acestuia dacă motivul ei există la această dată, iar în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

Desigur, pentru ca recuzarea să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, este necesar ca partea să fi cunoscut sau să trebuiască să fi cunoscut motivul recuzării încă de la data numirii acestuia. Dacă partea probează că, din motive temeinic justificate, nu avea cum să cunoască, încă de la data numirii expertului, motivul pentru care acesta era "recuzabil", poate să ceară repunerea în termen, potrivit art. 186 din C. proc. civ.

În cauza de față, motivul de recuzare ce deriva din calitatea de auditor financiar autorizat pentru fonduri europene a expertei, putea și trebuia să fie cunoscut de parte încă de la data numirii acesteia, întrucât printr-o simplă accesare a listei oficiale a experților autorizați se putea vedea că doamna expert B. avea între specializări și pe aceea de expert în gestionarea fondurilor comunitare (unionale). Mai mult decât atât, recurenta reclamantă nu a indicat eventuale motive temeinic justificate care au împiedicat-o să cunoască specializarea expertei și implicit să formuleze, în termenul legal de 5 zile, cererea de recuzare.

Cel de al doilea motiv de recuzare viza modalitatea defectuoasă în care d-na expert B. a examinat materialul documentar și înscrisurile aflate în posesia SC A. SRL și a redactat raportul de expertiză. Or, lesne se poate constata, că acest motiv excede dispozițiilor art. 42 alin. (1) din C. proc. civ., partea nemulțumită de conținutul raportului de expertiză putând formula obiecțiuni în condițiile art. 337 din același cod.

O altă critică a recurentei se referă la faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 338 din C. proc. civ. și pe cele ale art. 22, alin. (2) din C. proc. civ., atunci când a respins cererea de efectuare a unei noi expertize de către un alt expert.

Potrivit dispozițiilor art. 338 din C. proc. civ.:

"(1) Pentru motive temeinice, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert.

(2) O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar."

De asemenea, conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. "

Motivele temeinice care să justifice dispunerea unei noi expertize sunt la aprecierea instanței, dar au ca numitor comun faptul că raportul de expertiză, în funcție de care se face aprecierea, nu clarifică împrejurarea de fapt tocmai pentru a cărei determinare a fost încuviințată expertiza. Dacă raportul de expertiză nu este convingător, astfel încât ar fi nevoie de noi cercetări, se poate solicita sau dispune efectuarea unei noi expertize.

În cauza de față, expertiza încuviințată a fost de natură a lămuri aspectele de fapt privind modul de utilizare a fondurilor solicitate la rambursare, ce fac obiectul contractului de finanțare. Mai mult decât atât, concluziile expertizei se coroborează cu înscrisurile existente la dosar și chiar cu susținerile părților.

Concluziile contrare din raportul consilierului parte nu sunt de natură să atragă nulitatea hotărârii și, în această speță, nu pot constitui nici temei pentru dispunerea unei noi expertize, date fiind cele menționate mai sus.

Pentru aceste considerente, motivul de recurs invocat este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Susține recurenta că Decizia înregistrată sub nr. x din 19 martie 2015 este nelegală, deoarece organul de soluționare a contestației formulate împotriva Scrisorii de informare a încălcat principiul non reformatio in pejus.

Potrivit acestui principiu de drept procesual, instanța de judecată nu poate crea o situație mai grea pentru partea care a declarat o cale de atac, regula non reformatio in pejus cunoscând multiple aspecte concrete.

În cauză, prin Scrisoarea de informare nr. x din 23 ianuarie 2015, emisă de CNDIPT - OI POSDRU, i s-a comunicat recurentei-reclamante că, din suma totală solicitată prin cererea de rambursare, a fost validată numai suma de 55.006,82 RON reprezentând cheltuieli declarate eligibile la nivelul AM POSDRU. Prin decizia înregistrată la CNDIPT OI POSDRU sub nr. x din 19 martie 2015 a fost respinsă contestația reclamantei.

Așa fiind, nu se poate susține că, în procedura administrativă, recurentei-reclamante i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, suma considerată eligibilă fiind aceeași. Faptul că s-a dezvoltat motivarea privind caracterul neeligibil al unor cheltuieli nu constituie o încălcare a principiul non reformatio in pejus și nu este de natură să conducă în mod automat la nelegalitatea deciziei contestate.

Susținerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât prima instanță a preluat argumentele intimatei-pârâte sunt nefondate, dat fiind faptul că preluarea de către instanță a unora dintre argumentele unei părți pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților și o analiză a probelor administrate, de vreme ce în considerente, instanța a analizat probele administrate, a stabilit situația de fapt și a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speța dedusă judecății.

Subsumat aceluiași motiv de casare, recurenta a mai susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece cheltuielile solicitate la rambursare au fost invalidate de organele administrative pe motivul că nu ar fi conforme cu prevederile legislației naționale și comunitare, cu normele contabile aplicabile (condiție de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007), iar instanța de fond a reținut că, în realizarea acestor cheltuieli au fost încălcate obligațiile asumate în contractual de finanțare și în cererea de ajutor anexată (condiție de eligibilitate prevăzută de art. 2, alin. (1), lit. c) din H.G. nr. 759/2007).

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

Față de conținutul acestor prevederi legale și având în vedere cerința îndeplinirii cumulative a acestor condiții de eligibilitate, susținerea recurentei cum că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, este nefondată. Mai mult decât atât, respectarea contractului de finanțare constituie nu numai o obligație contractuală ci și o obligație legală de vreme ce legiuitorul a prevăzut sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Ultimul motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, prima critică a recurentei vizează faptul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 969, alin. (1) din vechiul C. civ. raportat la dispozițiile art. 9, alin. (13) și (14) din Contractul de finanțare nr. x din 15 noiembrie 2010 - ID:x 01, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în calitate de furnizor de ajutor de stat, și SC A. SRL, în calitate de beneficiar, atunci când a apreciat că SC A. SRL nu ar fi realizat indicatorii tehnici ai contractului de finanțare în condițiile cererii de ajutor aprobată.

Potrivit art. 969 din C. civ., forma în vigoare la momentul încheierii contractului de finanțare: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege."

Conform art. 9A, alin. (13) din contractul de finanțare: "Beneficiarul are obligația de a notifica în scris OIPOSDRU delegat sau AMPOSDRU (în cazul prevăzut la lit. f) de mai jos) cu cel puțin 15 zile înainte de data la care dorește ca modificarea să producă efecte, următoarele situații: a) schimbarea adresei sediului social al Beneficiarului; b) schimbarea contului special deschis pentru Proiect; c) înlocuirea sau introducerea de membri în echipa de management sau a experților pe termen lung din cadrul echipei de implementare a Proiectului; d) înlocuirea reprezentantului legal; e) modificarea planului de implementare a activităților Proiectului; f) modificări ce vizează bugetul Proiectului, indiferent de natura și/sau valoarea acestora, cu excepția celor care se încadrează în prevederile art. 9 A (15), lit. (a); g) amânarea momentului începerii implementării proiectului, conform prevederilor prezentului contract."

Potrivit art. 9A, alin. (14) din Contractul de finanțare: "Orice notificare transmisă de Beneficiar către AMPOSDRU sau, după caz, către OIPOSDRU delegat, în conformitate cu art. 9A (13), va fi considerată valabilă numai dacă a fost făcută în scris în conformitate cu Notificarea pentru modificarea Contractului prevăzută în Ghidul Solicitantului sau instrucțiunile emise de AMPOSDRU, semnată și ștampilată de către reprezentantul legal al Beneficiarului. Beneficiarul va putea considera notificarea aprobată tacit dacă, în termen de 15 zile de la data înregistrării la sediul AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, nu sunt formulate obiecțiuni cu privire la modificarea solicitată. Dacă sunt formulate obiecțiuni cu privire la modificarea solicitată, Beneficiarul se obligă să procedeze conform instrucțiunilor AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat."

Recurenta susține că prin Notificarea nr. x din 6 iunie 2011, transmisă către CNDIPT - OI POSDRU cu AR nr. LD x din 12 iulie 2011 și primită de către destinatar la data de 14 iulie 2011, s-a solicitat schimbarea graficului de activități, iar pentru faptul că nu s-au formulat obiecțiuni, a considerat notificarea aprobată tacit.

Prin Notificarea nr. x din 6 iunie 2011 s-a solicitat modificarea graficului de activități, în sensul modificării lunilor în care acestea urmau să se desfășoare, motivat de dificultățile întâmpinate în legătură cu atribuirea serviciului de formare profesională și precizându-se că aceste modificări nu afectează scopul și obiectivele proiectului, rezultatele estimate sau bugetul contractului .

Chiar dacă se consideră că CNDIPT - OI POSDRU a aprobat tacit schimbarea graficului de activități, totuși efectuarea unui program condensat de 12 săptămâni, față de 6 luni prevăzute anterior, mărirea programului zilnic de la 8 la 12 ore, precum și a numărului de cursanți dintr-o grupă de la 14 persoane la 24 persoane, sunt de natură a conduce la modificarea costurilor cu personalul participant la formarea profesională, față de costurile estimate inițial.

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că durata pe care se derulează programul de formare profesională este în legătură directă cu modul de calcul al sumelor alocate în cadrul proiectului și că, în condițiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 și art. 4 din contractul încheiat între părți, eligibilitatea cheltuielilor efectuate depinde în mod direct de respectarea clauzelor contractului de finanțare și a anexelor sale. Ca atare, dacă în cuprinsul acestor clauze se stabilește modalitatea de calcul a costurilor cu participanții, prin raportare la un număr de ore zilnic, pe parcursul a 6 luni, iar a costurilor cu formatorii, materiale și consumabile, costurilor indirecte și a costurilor determinate de deprecierea echipamentelor prin raportare la o valoare lunară, pe un interval de 6 luni, nu se poate susține că efectuarea acestor cheltuieli într-un interval de numai două luni ar corespunde contractului de finanțare încheiat între părți.

A mai susținut recurenta că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007, atunci când a apreciat că cheltuielile de transport cu formatorii, cheltuielile cu salariile participanților la cursurile de formare, cheltuielile cu achizițiile de materii prime, onorariul furnizorului de formare profesională - practică, cheltuielile cu resursele umane, cheltuielile de informare și publicitate și cheltuielile generale de administrare nu ar fi cheltuieli eligibile și nu a arătat care sunt prevederile legislației naționale și comunitare pe care le-ar încălca cheltuielile solicitate la plată de SC A. SRL prin Cererea de rambursare nr. x din 29 septembrie 2011.

În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995:

"abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităților sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2001, neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului, ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, printr-o sumă plătită necuvenit."

În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat că toate aceste definiții includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naționale corespunzătoare, efect constând în existența unui impact financiar deja produs sau doar potențial, dar nu se poate reține în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în angajarea unor cheltuieli cu încălcarea contractului de finanțare și a principiului bunei gestionări a fondurilor unionale.

Pe de altă parte, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și beneficiarii sunt obligați, în activitatea lor, să elaboreze și să aplice proceduri de management și control care să asigure corectitudinea acordării și utilizării acestor fonduri, precum și respectarea principiilor bunei gestiuni financiare, așa cum este aceasta definită în legislația comunitară.

(2) În activitatea de selecție și aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația utilizării de reguli și proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii:

a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței;

b) respectarea principiilor de liberă concurență și de tratament egal și nediscriminatoriu;

c) transparența - punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru acordarea fondurilor europene;

d) prevenirea apariției situațiilor de conflict de interese în cursul întregii proceduri de selecție a proiectelor de finanțat;

e) excluderea cumulului - activitatea ce face obiectul cererii de finanțare din fonduri europene nu poate să beneficieze de sprijin financiar din alte surse de finanțare nerambursabilă, cu excepția sumelor ce constituie ajutor de stat acordat în condițiile legii.

(3) Principiile prevăzute la alin. (2) lit. a) - d) se aplică în mod corespunzător și în activitatea efectuată de beneficiar pentru executarea contractului de finanțare nerambursabilă."

De asemenea, conform art. 6 alin. (1) din același act normativ: Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.

Or, modificând perioada și modul de desfășurare al cursurilor de formare, evident că a existat un impact direct și asupra costurilor programate în cererea de plată, fapt ce a obligat autoritatea publică să procedeze la recuperarea cheltuielilor neeligibile.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare."

În cauza de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, întrucât, chiar dacă se încadrează în categoriile prevăzute ca atare de Ordinul comun nr. 3/185/2008 al MMFES și MEF și Ordinul MMSSF nr. 1652/2010 nu pot fi eligibile atât timp cât în realizarea lor au fost încălcate obligațiile asumate în contractul de finanțare și cererea de ajutor anexă ori nu sunt susținute de documente care să justifice dincolo de dubiu afectarea lor exclusiv proiectului aflat în derulare, astfel cum în mod corect și cu referire la fiecare categorie de cheltuieli în parte a arătat prima instanță. Nemulțumirea recurentei sub acest aspect, ca de altfel și celelalte trimiteri făcute în susținerea acestui motiv de recurs cu privire la interpretarea probelor aflate la dosarul cauzei se referă la o pretinsă stabilire greșită a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor, însă ele nu mai pot face obiect de analiză al instanței de control judiciar, întrucât în recurs sunt analizate strict motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu și motive de netemeinicie.

O atare soluție se impune având în vedere că scopul recursului este esențialmente de control al legalității hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de fond în aprecierea probelor administrate exced analizei instanței de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. 6. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva încheierii din 8 iulie 2016 și împotriva Sentinței nr. 474 din 2 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Încheierii din 8 iulie 2016 și împotriva Sentinței nr. 474 din 2 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2019.

GGC - LM