ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 06.03.2017, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic-Organism Intermediar POSDRU, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. CNDIPT-OI/8266 din data de 10.11.2016 și a creanțelor stabilite prin acest act administrativ și anularea Deciziei nr. 17/27.01.2017 de respingere a contestației administrative formulate împotriva procesului-verbal.

Totodată, a solicitat și suspendarea executării Procesului-verbal nr. CNDIPT-OI/8266 din 10.11.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 156 din 22 iunie 2017, Curtea a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

1.2. Soluția primei instanțe

În ceea ce privește anularea actelor contestate, prin sentința nr. 206 din 4 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. CNDIPT-OI/8266 din data de 10.11.2016 și Decizia nr. 17/27.01.2017 emisă de CNDIPT-OI și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 50 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Educației Naționale-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (care a preluat atribuțiile Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic-Organism Intermediar POSDRU conform H.G. nr. 518/2017) a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate și menținerea actelor administrative atacate.

A apreciat recurentul-pârât că prima instanță a reprodus apărările intimatei-recurente și a făcut un simplu raționament bazat pe simpla legătură dintre bugetul proiectului și rezultatele proiectului.

A afirmat recurentul că instanța a făcut o gravă confuzie între indicatorii proiectului și nu durata în care își desfășoară activitatea un expert în cadrul proiectului, fără a motiva în drept care sunt motivele pentru care au fost înlăturate dispozițiile contractuale și normele speciale în materie.

După ce a prezentat cele constatate prin actele atacate, în sensul că cei trei experți pe termen lung B., C. și D. nu au fost notificați organismului intermediar, fiind incluși în bugetul proiectului ca experți pe termen scurt, cu încălcarea art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și a art. 4 din Contractul de finanțare, recurentul-pârât a apreciat că instanța de fond nu a ținut cont de această situație de fapt și de drept.

În continuarea recursului, recurentul a prezentat din nou situația de fapt, cele constate de echipa de control și concluzia acesteia, în sensul că experții pe termen lung, nominalizați anterior, în privința cărora cheltuielile cu salarii și contribuții aferente au fost validate, nu au fost notificați organismului intermediar potrivit obligațiilor contractuale, deși au desfășurat activitate în cadrul proiectului mai mult de 6 luni.

A mai prezentat recurentul obligațiile beneficiarului expres prevăzute în contract (printre care obligația de asigurare a managementului și implementare a proiectului în concordanță cu prevederile contractului și legislației comunitare și naționale, obligația de a pune la dispoziția AMPOSDRU/OIPOSDRU toate documentele și/sau informațiile solicitate) precum și faptul că Organismul Intermediar este responsabil pentru gestionarea axelor prioritare/domeniile majore de intervenție care fac obiectul Acordului de delegare de funcții, fiind responsabil pentru îndeplinirea inclusiv a funcției de control antifraudă.

În finalul susținerilor sale, a solicitat a se observa superficialitatea cu care a motivat sentința atacată instanța de fond, care a reținut elemente contradictorii, bazate pe un simplu raținoament, și care la rândul său încalcă în mod flagrant legislația în materie invocată de recurent, fără a ține cont de rolul Autorității de Management în emiterea Instrucțiunilor și interpretării, și mai mult de atât ignorând cu desăvârșire inclusiv atribuțiile conferite de către AMPOSDRU în baza unor acorduri de delegare de funcții în vederea desfășurării și aplicării acestora, privind cheltuielile efectuate de beneficiarul programului POSDRU, astfel încât sentința atacată nu prezintă o puternică motivație juridică.

Intimata-reclamantă Asociația "A." a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, apreciind că recurentul nu a dezvoltat vreun motiv de casare a sentinței, ci a reiterat criticile formulate prin întâmpinare. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

4.1. Preliminar, analizând excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte reține următoarele.

Recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Într-adevăr, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi avut în vedere, susținerile recurentului neputându-se circumscrie ipotezei avute în vedere de textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că deși, la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Alegațiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei și netemeinicia sentinței recurate, recurentul-pârât limitându-se la a reitera aspectele și argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării, situația de fapt, constatările echipei de control și obligațiile părților contractului de finanțare, fără, însă, a combate considerentele instanței de fond și fără a circumstanția în niciun mod critica sa.

În fine, nici intercalarea unor afirmații, prin care arată că ar fi eronat raționamentul primei instanțe, și formularea unor întrebări la adresa instanței de control judiciar, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei

Însă, deși motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat numai la nivel formal, Înalta Curte apreciază că susținerile din recurs se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reținerea existenței unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validității căii de atac formulate, excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă urmând a fi respinsă.

4.2. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apărărilor invocate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul apreciază că hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că instanța ar fi copiat apărările intimatei-reclamante și că ar fi făcut un simplu raționament bazat pe simpla legătură dintre bugetul proiectului și rezultate proiectului, fără a motiva în drept motivele pentru care au fost înlăturate dispozițiile contractuale și normele speciale în materie.

De asemenea, în opinia sa, este de observat superficialitatea cu care a motivat hotărârea atacată instanța, reținând elemente contradictorii, bazate pe un simplu raționament, care la rândul lor încalcă în mod flagrant legislația în materie invocată, fără a ține cont de rolul Autorității de Management în emiterea instrucțiunilor și a interpretării și, mai mult de atât, ignorând atribuțiile conferite de AMPOSDRU în baza unor acorduri de delegare de funcții, sentința atacată neprezentând o puternică motivație juridică.

Însă, contrar afirmațiilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii, rezultă fără echivoc faptul că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acțiune și a apărărilor pârâtului, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond s-a raportat la obiectul cauzei, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a deciziei de soluționare a contestației, în raport cu elementele de fapt și de drept ale cauzei, și a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Prin sentința recurată s-a reținut, în esență, că interpretarea dată de autoritatea recurentă dispozițiilor Ghidului solicitantului și Instrucțiunii 103 emise de AMPOSDRU, precum și celor ale art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, art. 11 din contractul de finanțare și art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, este una formalistă și neadaptată scopului urmărit.

Or, nu se poate aprecia că hotărârea ar conține motive contradictorii pentru că a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în defavoarea recurentului. De altfel, recurentul nici nu a precizat în ce ar consta contradictorialitatea elementelor reținute prin hotărâre.

De asemenea, împrejurarea că în cuprinsul considerentelor s-au preluat din raționamentele și argumentele reclamantei nu poate determina o altă concluzie, câtă vreme, trecându-le prin filtrul cadrului normativ aplicabil, instanța a apreciat că sunt corecte, fiind astfel respectate astfel dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În concluzie, în opinia Înaltei Curți, motivarea primei instanțe este corespunzătoare, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și oferă garanțiile unui proces echitabil.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul formulat de Ministerul Educației Naționale-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman împotriva sentinței nr. 206 din 4 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.