ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 01.10.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 477/25.03.2015, respectiv anularea creanței bugetare în sumă de 564.356,26 RON.

Prin sentința civilă nr. 2358 pronunțată la 05 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 2358 pronunțată la 05 iulie 2016 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat.

Recurenta-reclamantă, în critica sentinței recurate a afirmat că, a demonstrat instanței de fond cu înscrisuri, motivele temeinice care au dus la transmiterea acțiunii în dosarul x/2015 în data de 29 septembrie 2015, și nu în data de 28 septembrie 2015, asa cum rezulta din calculul celor 6 luni de la primirea acțiunii.

În acest sens a reiterat în fața instanței de recurs că pe adresa societății a fost primită la data de 27 martie 2015 Decizia nr. 477/25.03.2015 emisă de intimata-pârâtă. Termenul de 6 luni pentru formularea acțiunii la instanța de contencios administrativ, calculat din data de 27 martie 2015 s-a împlinit în data de 27 septembrie 2015, însă această zi a picat într-o zi nelucrătoare, considerente pentru care ultima zi de depunere a fost în data de 28 septembrie 2015.

În intervalul 25 septembrie 2015 - 28 septembrie 2015, consilierul juridic al societății a suferit un tratament stomatologic de urgenta, concretizat printr-o intervenție de urgenta în data de 28 septembrie 2015, astfel cum rezulta din adeverința nr. x/25.09.2015, emisa de Cabinet individual B..

Recurenta-reclamantă în susținerea recursului că trebuie avute în vedere pe de o parte prevederile art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. privitopare la reprezentarea convențională a persoanelor juridice, iar pe de alta parte, actul medical ce confirmă urgența medicală intervenită în intervalul 25 septembrie 2015 - 28 septembrie 2015, ca argumente principale pentru care acțiunea a fost depusă abia la acțiunea în data de 29 septembrie 2015, adică in ziua imediat următoare intervenției stomatologice de urgenta.

Astfel că, recurenta apreciază că acțiunea din dosarul x/2015 a fost formulata in termenul legal, in conformitate cu prevederile Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Aceasta mai aduce ca argument în susținerea opiniei sale și faptul că la acea dată nu deținea resurse financiare pentru a putea apela la servicii juridice profesioniste.

Intimatul-pârât Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic a depus întâmpinare la data de 03 octombrie 2016 prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat inițial termen de judecată pe fond a recursului la data de 15 octombrie 2019. Ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul stabilit inițial de judecată, la data de 01 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de fond ca fiind legală și, pe cale de consecință va respinge recursul formulat, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte analizând înscrisurile relevante atașate în dosarul instanței de fond, pentru stabilirea calcului termenului de formulare a cererii de chemare în judecată, în raport cu criticile formulate de recurenta-reclamantă constată următoarele:

Reclamanta a introdus acțiune la instanță la data de 29.09.2015 . Decizia nr. 477/25.03.2015 a fost comunicată reclamantei la data de 27.03.2016, așa cum rezultă din dovada de comunicare .

Decizia de soluționare a contestației administrative este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, având ca fundament legal dispozițiile unei legi speciale, respectiv prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 477/25.03.2015 trebuia introdusă în termen de 6 luni de la comunicare.

Așadar, potrivit art. 11 din legea 554/2004 "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; ..."

Având în vedere că reclamanta a depus acțiunea la oficiul poștal la data de 29.09.2015, așa cum rezultă din mențiunile de pe plicul de la dosar, aceasta a depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege, care s-a împlinit la dataa de 28.09.2015.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În ceea ce privește criticile și apărările invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, care vizează imposibilitatea de formulare a acțiunii în termenul legal din cauza unor probleme financiare ale societății reclamante și a unei probleme medicale a consilierului juridic al acesteia, Înalta Curte apreciază că aceste apărări au caracterul unor argumente în susținerea unei cereri de repunere în termenul de formulare a acțiunii în contencios, cerere care nu a fost adresată expres în fața instanței de fond.

În lipsa punerii în discuție în fața instanței de fond a argumentelor care justifică depunerea cu tardivitate a cererii de chemare în judecată, instanța de recurs apreciază că nu poate face o analiză a acestora, având în vedere cadrul procesual în care ne aflăm.

În consecință, nefiind constatate motive care să justifice reformarea sentinței, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea recursului, ca nefondat, reținând legalitatea hotărârii atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2358 din 7 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.