ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3208/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin cererea formulată la data de 04.06.2013 sub nr. x/2013 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Centrul National de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, a solicitat instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezilierea Contractului de finanțare nr. x/23.12.2010 începând cu data de 15:05.2013 și exonerarea de la îndeplinirea obligațiilor angajate prin acest contract; obligarea in solidar a pârâților la plata daunelor materiale cauzate de neîndeplinirea/îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale constând in dobânzi/penalități de întârziere, evaluate provizoriu la 105.000 RON; obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 2536/30.09.2014 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. ce a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10.12.2014.

Prin decizia nr. 2549/12.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de recurenta-reclamanta A., a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în esență că nu au fost analizate toate criticile formulate de reclamantă în ceea ce privește culpa în executarea necorespunzătoare a contractului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 12.05.2017 sub nr. x/2013*

Prin sentința civilă nr. 4435 din 20 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice, Organismul Intermediar Centrul National de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de finanțare nr. x/23.12.2010, începând cu data de 15.05.2013 și exonerarea asociației de la îndeplinirea obligațiilor angajate prin contract.

Instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei, fără a lua în considerare

- adresa de completare a cererii de chemare în judecată din data de 21.06.2013, aflată la dosar x/2013 prin care a făcut precizări cu privire prejudiciul adus de pârâți cu încălcarea de către aceștia a obligațiilor contractuale și a cererii precizatoare;

- cererea precizatoare formulată la data de 26.05.2014, aflata la fila x din Vol. III dosar x/2013, prin care a solicitat sa se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor materiale cauzate de neîndeplinirea/îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale în cuantum de 1.085.958,29 RON

- cererea precizatoare a cererii de chemare în judecata formulată la data de 30.06.2017 în dosarul constituit în vederea rejudecării x/2013* aflată la dosar x/2013

Nu a analizat susținerile recurentei așa cum au fost formulate în ceea ce privește toate capetele de cerere așa cum au fost completate, modificate și precizate, reținând în capătul 1 al cererii inițiale de chemare în judecată privind rezilierea doar că recurenta ar fi în culpă prin neinvocarea nulității Notificării nr. x/05.09.2011, nerespectarea clauzelor contractuale, acestea nefiind motive suficiente.

Motivație contradictorie, cum este cea de la pagina 17, aceea că:

"rezilierea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale, iar cauzele de reziliere sunt posterioare încheierii contractului, constând în refuzul nejustificat de executare a obligațiilor contractuale care s-au născut în mod valabil".

În speță, asa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cauzele de reziliere sunt posterioare încheierii contractului, constând in refuzul nejustificat de executare a obligațiilor contractuale care s-au născut in mod valabil și au survenit la:

- data de 25 martie 2011 când parata CNDIPT- OTPODRU nu și-a onorat obligația de plata a sumei reprezentând prefinanțarea de 30% din valoarea totală eligibilă a proiectului, respectiv a sumei de 2.391.472,54 RON în termen de 15 zile de la 09.03.2011, conform art. 9 B alin. (4) din contract)

- La data de 13 aprilie 2011 când au transmis prima notificare, când data scadentei plății finanțării expirase încă din 25 martie 2011, data la care au modificat unilateral contractul de finanțare, în sensul acordării prefinanțării în două tranșe de 10% și 30%, încălcând art. 15 din contract;

- la data de 05.09.2011, când prin Notificarea nr. x/05.09.2011 a modificat și completat a doua oara, unilateral contractul cu efect retroactiv, înlocuindu-și din nou obligația de plata a prefinanțării în cuantum de 30% exigibilă la data de 25 martie, la 5 luni de la data scadenței obligației de plată, pe cea de 10% impusă de Notificarea din 13 aprilie. 2011 si modificând prefinanțarea de la 30% la 10% ce urma să fie acordată în trei tranșe, încălcând din nou art. 15 din contract;

- la data de 10 septembrie 2011 prin plata cu întârziere de 4 luni a primei cereri de rambursare depusă la data de 26 iulie 2011 în cuantum de 196.438,04, scadenta în 45 zile și neplata la termen a cererii de rambursare a TVA-ului aferent acestor cheltuieli în cuantum de 11.611.78 RON, depusă tot în 26 iulie 2011, acestea fiind achitate la data de 23 decembrie 2011 și respectiv iulie 2012 cu TVA aferent;

- la data de 09 august 2012 prin plata cu întârziere de 7 luni a cererii de rambursare nr. x depusă în data de 12 noiembrie 2012 împreună cu un memoriu justificativ, potrivit art. 7 alin. (6) din contract, in cuantum de 473.079.50 RON (adică aproximativ 6% din valoarea eligibilă a proiectului), respectiv la data de 24.05.2013 și neplata cererii de rambursare a TVA aferentă acestor cheltuieli în cuantum de aproximativ 21.000 RON, depusă tot în 12 noiembrie 2012.

Se apreciază că este lipsit de relevanță faptul că nu s-a luat decizia de a rezilia contractul de finanțare în 3 zile de la data primirii notificării nr. x/05.09.2011, data la care obligațiile asumate de către pârâta CNDIPT - OIPODRU erau încălcate încă din 25 martie 2011, și ulterior, ceea ce rezulta o culpă vădită a autorității contractante care a creat un prejudiciu cert și demonstrat.

Este lipsită de sens și logică interpretarea instanței și în neconcordanță cu realitatea rezultată din înscrisuri, potrivit căreia prin nerespectarea termenului de 3 zile impus de modificările contractuale ca urmare a Notificării nr. x/05.09.2011 ar fi acceptat incidența dispozițiilor art. 13 alin. (1) din contract;

Nu poate fi vorba de o imposibilitate a autorității contractate de a-și executa obligațiile contractuale nici după 5 luni de la data când suma reprezentând 30% a devenit exigibilă justificat de forță majoră, în lipsa de a dovedi existenta situației de forță majoră.

Nu a analizat documentele aflate la dosarul cauzei, prevederile contractuale și dispozițiile legale când a apreciat culpa recurentei în faptul că nu a invocat nulitatea Notificării nr. x/05.09.2011 și faptul că ar fi acceptat incidența art. 13 din contract.

În concluzie, cu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului de finanțare, instanța de judecată în mod greșit și în contradicție cu dispozițiile legale și contractuale apreciază că recurenta a acceptat și incidența dispozițiilor art. 13 alin. (1) în situația în care pârâta a procedat contrar dispozițiilor art. 13 din contractul de finanțare, caz în care potrivit dispozițiilor alin. (5) ale aceluiași articol 13, va suporta toate daunele provocate de lipsa notificării, în condițiile și la termenele prevăzute la alin. (3).

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare în solidar a pârâților la plata daunelor materiale cauzate de neîndeplinirea/îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor contractuale constând în dobânzi/penalități de întârziere potrivit capătului 2 al cererii de chemare în judecată așa cum a fost completat și precizat.

Instanța de fond a calificat greșit cererea recurentei, omițând să cerceteze toate susținerile și dând o altă interpretare străină de solicitarea reclamantei, astfel:

- nu a analizat cererile reclamantei;

- motivarea este sumară, este contradictorie și străină de solicitările reclamantei, care sunt în strânsă legătură cu nerespectarea clauzelor contractuale de către pârâți și acestea au fost cuantificate în raportul de expertiză financiar contabil aflat la dosarul de fond din primul ciclu procesual și de care a înțeles să se folosească potrivit cererii precizatoare a cererii de chemare în judecată formulată la data de 30.06.2017 în dosarul x/2013, prin încheierea din 23.10.2017, instanța respingând doar proba testimonială și expertiza financiar contabilă, rămânând astfel dedusă judecății cauzei în acest ciclu procesual;

- nu a efectuat nicio analiză a desfășurării contractului de finanțare.

În mod greșit și străin de solicitarea reclamantei se menționează că:

"ne-am asumat obligația implementării proiectului pe propria răspundere", în condițiile în care sumele solicitate nu reprezintă contribuția sa, ci așa cum a arătat chiar instanței de rejudecare prin cererea precizatoare din 30.06.2017:

- cheltuieli realizate și nerambursate în cuantum de 480.170,76 RON;

- cheltuieli angajate și nerecuperate în cuantum de 349.436,83 RON

- obligații datorate și neachitate către organele fiscale în cuantum de 160.543 RON, plus dobânzile și penalitățile acumulate până la data plății efective.

Motivarea instanței potrivit căreia nu se poate solicita angajarea răspunderii autorității publice pentru neexecutare întrucât și-a asumat prin semnarea contractului că aceasta nu îl va executa depășește orice logică. Avantajul esențial al persoanelor de drept privat obținut în urma încheierii contractelor de drept administrativ este acela că îi sunt garantate creanțele asupra statului în conformitate cu articolul 44 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește solicitarea de a anula Decizia nr. 483/25.09.2013 emisă de Directorul CNDIPT - OIRPOSDRU, prin care s-a dispus rezilierea Contractului de finanțare identificat cu nr. x și excluderea Asociației "A." de la participarea la selecția publică de proiecte și neacordarea finanțării nerambursabile finanțate de la buget din cadrul POSDRU pe o perioada de 2 (doi) ani, așa cum a fost formulată prin cererea modificatoare la data de 03.12.2013.

După cum rezultă din conținutul sentinței civile atacate, instanța de fond face aprecieri eronate și în neconcordanță cu susținerile sale și documentele prezentate, preluând fără temei susținerile pârâtelor.

S-a dat o interpretare eronată art. 14 alin. (3) din Contractul de finanțare nr. x/23.12.2010, eroare care a survenit din simplul fapt că:

- nu a analizat susținerile din cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei 483/25.09.2013 de reziliere a contractului de finanțare x, respectiv nu a analizat scopul adevărat al vizitei pârâtei menționat chiar în preambulul raportului de vizita, în care autoritățile publice au susținut, ca urmează sa stabilească stadiul, modul de implementare al activităților in raport cu contractul de finanțare. anexele acestuia, cererile de rambursare depuse si realitatea motivelor pentru, care s-a solicitat rezilierea contractului de finanțare de către recurentă.

Au fost reluate susținerile din raportul de vizita, fără însă să fie observat faptul că perioada de implementare a proiectului, așa cum a fost modificată prin Actul adițional nr. x/08.08.2011, a fost de 30 luni, care expira la data de 31.05.2013, (data menționată și de pârâtă în raportul de vizită, dată la care contractul încetează. Concluzia prezentata în raportul de vizită este rezultatul unei analize superficiale și pripite și o dovada clară de rea credință, atitudine și concluzie preluată și de instanța de judecată la pronunțarea soluției. Niciuna dintre concluziile raportului de vizita nu este de natura sa justifice vreo culpă în executarea clauzelor contractuale și cu atât mai puțin rezilierea contractului.

Se reține în mod greșit și eronat în motivare, faptul că a fost reziliat contractul ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către recurentă, deși în realitate motivele sunt legate de condițiile cererii de finanțare și din conținutul raportului de vizită neîndeplinirea unui indicator din cererea de finanțare reprezintă în esență o neregulă, nu o clauză contractuală.

În mod greșit s-a apreciat ca fiind lipsit de relevanță faptul că recurenta și-a executat obligațiile contractuale în proporție de aproximativ 28%, cu o finanțare de aproximativ 6%, în condițiile în care, obligația autorității publice este aceea de finanțare a activităților proiectului, iar obligația corelativa este aceea de a derula activitățile și de a îndeplini indicatorii asumați, proporțional cu finanțarea primită, în speță 6%, astfel că, sancțiunea aplicată de CNDIPT- OIPOSDRU pentru neexecutarea integrală nu poate fi restituirea sumelor avansate pentru implementarea proiectului.

În mod neîntemeiat și străin de cauza, și o analiza incorectă este susținerea că recurenta și-a încălcat flagrant obligațiile asumate deoarece nu a solicitat prelungirea implementării proiectului, iar aceasta situație a dus la rezilierea contractului de finanțare din culpa sa pentru nerespectarea obligațiilor contractuale.

În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pcgt. 8 C. proc. civ., sentința recurată este dată cu încălcarea normelor de drept material.

În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului de finanțare:

- Ordinul MFP 2359 publicat în MO în 28 iulie 2011 avea efecte numai pe viitor, iar potrivit acestuia se impunea modificarea contractelor de finanțare la care finanțarea nu era deja scadenta cum este situația recurentei;

- din Normele metodologice de aplicare O.U.G. nr. 64/2009 modificat prin Ordinul MFP nr. 2359/26 iulie 2011.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare O.U.G. nr. 64/2009, modificat prin Ordinul MFP nr. 2359 din 26 iulie 2011 prevede că: "prefinanțarea se acordă în cotă de maximum 10% din valoarea eligibilă a proiectului, în cel puțin două tranșe, cu excepția proiectelor majore, pentru care cota de prefinanțare poate fi de maximum 20%";

Potrivit art. 14:

"prima tranșă de prefinanțare se acordă în cotă de maximum 5% din valoarea eligibilă a proiectului, iar următoarele tranșe pot fi acordate beneficiarului numai după autorizarea cheltuielilor efectuate, în valoare de minimum 60% din valoarea cumulată a tranșelor anterioare de prefinanțare".

Potrivit art. 15 alin. (1):

"Autoritățile de management au obligația stabilirii prin contractele/deciziile/ordinele de finanțare a termenilor și condițiilor privind derularea operațiunilor financiare cu beneficiarii, inclusiv a procentului și a condițiilor de acordare a prefinanțării termenului maxim de efectuare a plăților aferente prefinanțării/rambursării cheltuielilor eligibile/restituirii contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite de beneficiari, documentelor justificative aferente prefinanțării/rambursării cheltuielilor eligibile/restituirii contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite de beneficiari, etc.

Din coroborarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) cu cele ale art. 1 alin. (2) din Ordinul MMFPS nr. 1995/2011 rezultă că autoritățile de management au obligația să modifice contractele de finanțare, dar în funcție de situația beneficiarilor, de cererile pe care le-au depus sau nu, de cererile care au fost aprobate sau nu până la momentul intrării în vigoare a acestor acte normative.

Această modificare legislativă a cuantumului și condițiilor de acordare a prefinanțării nu a impus autorităților de management nerespectarea obligațiilor scadente la data efectuării acestor modificări și nici nu a dispus aplicarea retroactivă a dispozițiilor de modificare.

Prin urmare, niciunul dintre textele de lege invocate de pârâți nu i-a exonerat de executarea obligațiilor scadente înainte de momentul intrării lor în vigoare, astfel că instanța de fond trebuia să analizeze în pronunțarea sentinței și aceste dispoziții legale, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei nr. 483/25.09.2013

Instanța de fond a procedat la emiterea sentinței cu încălcarea normelor de drept material invocate de recurentă și aplicabile în cauza după cum urmează:

- O.U.G. nr. 66/2011, în cadrul cererii modificatoare prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 483/25.09.2013, instanța de fond în rejudecare, apreciind ca și prima instanță că decizia de reziliere nu a fost emisă în baza acestui act normativ întrucât rezilierea a operat ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale, nicidecum ca urmare a stabilirii unor nereguli, situație în care rezultă simpla concluzie că nu exista nici un temei de drept legal care să justifice obligarea la rambursarea sumei de 733.270,86 RON. Imputarea unei nereguli și restituirea sumei considerată neeligibilă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 s-ar fi putut dispune doar în baza unui proces-verbal/nota de constatare nereguli care să cuprindă elemente prevăzute de acest act normativ.

- Art. 6 alin. (2) și art. 7 C.E.D.O. - în cauză rezilierea de drept si obligarea la restituirea integrală a sumei primite ca finanțare, atât CNDIPT- OIPOSDRU cât și instanța de judecată nu înțeleg să ofere nicio motivare legală, fapt ce reprezintă o încălcare a art. 7 și art. 6 alin. (2) din C.E.D.O. Principiul legalității prevăzut de art. 7 din CEDO, incident și în dreptul administrativ, trebuie aplicat astfel încât să asigure o protecție eficace contra sancțiunilor arbitrare și se aplica incriminării (nullum crimen sine lege), sancțiunii (nulla poena sine lege) și răspunderii (nullum judicium sine legi).

- O.G. nr. 79/2003 Codul de procedură fiscală - Decizia de reziliere nr. 483/25.09.2013 este supusa regulilor Codului de procedura fiscală, deoarece potrivit Contractului de finanțare și art. 4 pct. 2 din O.G. nr. 79/2003:

"Creanțele Bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistentei financiare comunitare nerambursabile a debitorilor. Or, cum suma de 733.270,86 RON la care a fost obligată spre restituire reprezintă creanța fiscală, astfel că pârâtul trebuia să se asigure, iar instanța de judecată trebuia să verifice printre altele și prevederile art. 9 din Codul de procedură fiscală:

"Dreptul de a fi ascultat" se menționează că:

"înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei;

- prevederilor imperative ale Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006 si a principiului proporționalității. Decizia nr. 483/25.09.2013 emisă de Directorul CNDIPT - OIRPOSDRU și adresa înregistrata sub nr. x/01.10.2013, prin care s-a stabilit în recurentei obligația de a restitui un debit de 733.270,86 RON și dobânzi acumulate, sunt emise cu încălcarea prevederilor imperative ale Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 și a principiului proporționalității, sancțiunea aplicată nu este una proporțională, sancțiunea aplicată pentru neexecutarea integrală nu poate fi restituirea integrala a sumelor avansate de CNDIPT-OIPOSDRU pentru implementarea proiectului. Așa cum rezultă din înscrisurile anexate, recurenta și-a executat obligațiile contractuale în proporție de aproximativ 28%, cu o finanțare de aproximativ 6%;

- Instrucțiunea 53 a fost ignorată, principiul proporționalității, echilibrul financiar, legalitatea și dreptul la apărare.

În cauza, instanța de fond nu a ținut cont de argumentele și dovezile administrate în cauză, cu excepția celor pro cauza întocmite de către pârâți și nu a analizat prevederile acestei instrucțiuni.

Aplicarea prevederilor ordinelor MFP, la contractul de finanțare încheiat anterior intrării în vigoare a acestor acte normative încalcă principiul predictibilității normei juridice, o garanție a statului de drept.

Intimații-pârâți Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și Centrul National de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, au formulat întâmpinare la cererea de recurs și au invocat excepția tardivității recursului considerând că acesta a fost depus cu depășirea termenului prevăzut de art. 485 C. proc. civ.. Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

La termenul de judecată din data de 23 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepția tardivității formulării recursului, constatând că au fost îndeplinite cerințele art. 485 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu este întemeiat acest motiv de recurs deoarece instanța de fond a respectat exigențele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a arătat obiectul cererii, a susținerilor pe scurt ale paraților, expunerea situației de fapt reținute și limitele rejudecării după pronunțarea deciziei Înaltei Curți de casare nr. 2549/12.10.2016, a analizat motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

În realitate, recurenta nu este de acord cu soluția instanței de fond, cu modul în care a interpretat dispozițiile legale aplicabile speței raportate la situația de fapt.

Instanța de fond și-a expus rațiunile și demonstrația juridică din hotărârea pronunțată, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor și le-a grupat pentru a răspunde printr-un considerent comun.

Recurenta se contrazice astfel arătând că instanța nu a motivat suficient, a motivat contradictoriu sau fără a îmbrățișa poziția reclamantei-recurente când a analizat motivele de nelegalitate invocate dar acest motiv se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - este neîntemeiat capătul de cerere privind rezilierea contractului de finanțare.

Recurenta arată că instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate în ceea ce privește Ordinul MFP nr. 2359/28.07.2011 și care, în opinia acesteia are efecte doar pentru viitor și coroborat cu disp. art. 15 alin. (1) și art. 1 alin. (2) din Ordinul MMFPS nr. 1995/2011, ar fi condus la concluzia că autoritățile de management aveau obligația de a respecta obligațiile scadente la data efectuării acestor modificări.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a analizat această chestiune prin prisma faptului că reclamanta a acceptat modificările aduse contractului de finanțare, că au fost respectate dispozițiile art. 12 din contract, fiind vorba despre o modificare datorată unor schimbări legislative, iar de la acel moment această modificare a contractului, adusă la cunoștința reclamantei prin Notificarea nr. x/05.09.2011 și-a produs efectele, nefiind atacată de reclamantă, raportat și la motivele pentru care autoritatea a decis rezilierea contractului de finanțare datorită nerespectării de către reclamanta beneficiar a obligațiilor asumate prin contract.

În ceea ce privește inexistența unei nereguli stabilite ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale printr-un proces-verbal de stabilire a neregulilor dispusă în baza O.U.G. nr. 66/2011

Instanța de fond a constatat corect că reclamanta nu a contestat faptul că nu s-au îndeplinit obligațiile contractuale ci doar a subliniat că a îndeplinit o proporție de 28% dintre acestea până la expirarea perioadei de implementare, reținând incidența prevederilor art. 14 alin. (3) din contractul de finanțare.

Invocarea de către recurenta-reclamantă a procedurii și prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, deoarece nu este cea care a fost aplicată reclamantei și nu era util a fi analizată doar ipotetic - având în vedere că Decizia nr. 483/25.09.2013 de reziliere a contractului de finanțare și de obligația de restituire integrală a sumelor primite de la autoritatea contractantă a fost dată în baza art. 14 alin. (3) din contractul de finanțare, iar cererea dedusă judecății a fost analizarea culpei în neexecutarea corespunzătoare a contractului și cererea adiacentă privind daunele.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 6 alin. (2) și art. 7 din CEDO și a prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind codul de procedură fiscală

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate aceste prevederi legale, decizia de reziliere a fost motivată, dovadă că reclamanta-recurentă a cunoscut și nu a contestat neîndeplinirea obligațiilor contractuale, aceasta a nuanțat din punctul său de vedere ceea ce a considerat că este culpabil autorității de management.

Astfel, motivele privind modalitatea în care a fost acordată prefinanțarea nu mai pot fi analizate, câtă vreme nu s-a contestat Notificarea nr. x/2011, iar nerealizarea indicatorilor stabiliți decât în proporție de 28% datorată modului de soluționare a cererilor de rambursare nu are relevanță și prioritate în analiză, câtă vreme recurenta-reclamantă ca beneficiar a finanțării nerambursabile nu a uzat de posibilitatea de a solicita prelungirea duratei de implementare (art. 12 alin. (3) din contract); de asemenea nu a prezentat documente privind realizarea indicatorilor referitoare la cursurile de formare profesională, nu a notificat schimbarea locației proiectului (art. 9 lit. a), alin. (14) lit. b) din contract.

În aceste condiții, nu se poate aprecia că decizia de reziliere a fost luată nelegal sau că recurenta-reclamantă nu s-a putut apăra, aceasta a participat la întâlnirile de conciliere din 21.05.2011; 04.06.2011 și 10.06.2013; s-a purtat corespondență cu autoritatea.

- Cât privește respectarea principiului proporționalității

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității."

Art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 dispune:

"6(4) în aplicarea prevederilor alin. (1) și având în vedere principiul proporționalității, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel;

6(5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene".

În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiar.

"Neregula" constatată este definită de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, "[...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".

Având în vedere comportamentul reclamantei-recurente ca beneficiară a fondurilor nerambursabile, faptul că inițial a solicitat amânarea începerii perioadei de implementare, a acceptat notificarea privind modalitatea și cuantumul prefinanțării, nu a notificat autoritatea pentru schimbarea locației proiectului, nu a solicitat prelungirea perioadei de implementare, nu a executat obligații contractuale asumate, rezultă analizând probele administrate, că principiul proporționalității echilibrului financiar, legalității și dreptului la apărare au fost respectate.

În ceea ce privește principiul predictibilității normei juridice

Recurenta invocă același Ordin MFP nr. 2359/2011 și termenul scurt de 3 zile pentru a răspunde la Notificarea nr. x/2011, aspecte pentru care instanța de fond a apreciat corect că nu mai pot fi analizate dacă nu s-a constatat anterior o nulitate a notificării.

Referitor la cererea de daune materiale solicitate, instanța de fond a constatat legală și temeinică decizia de reziliere și, în consecință, cererea privind daunele este accesorie, nefiind pertinent a fi analizată. Sumele solicitate de recurenta-reclamantă conform contractului de finanțare nu pot fi prefigurate în cauză ca urmare a constatării de către autoritatea de management a legalității rezilierii datorită neexecutării culpabile din partea reclamantei a obligațiilor contractuale.

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 4435 din 20 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.