ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3870/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 15.11.2016, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional Tehnic, anularea Scrisorii Standard de Informare aferente cererii de rambursare nr. x emise de pârât, în baza căreia s-a procedat la diminuarea sumei solicitate la rambursare.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 65 din 30 martie 2017, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a anulat Scrisoarea Standard de Informare nr. x/19.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x suplimentară, emisă de pârât, prin care s-a procedat la diminuarea sumei de rambursat, validându-se doar suma de 96.292,65 RON.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și menținerea actului administrativ atacat.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă susține că hotărârea atacată este nelegală, fiind afectată de motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește primul motiv de casare, recurenta pârâtă afirmă că sentința criticată cuprinde motive contradictorii și în acest sens, arată că deși judecătorul fondului subliniază că cheltuielile de implemnetare sunt eligibile în măsura în care respectă legislația primară și secundară menționată nu face referire la prevederile art. 16 din contractul de finanțare, care prevede că semnarea contractului de finanțare nu reprezintă în mod automat obligația necondiționată a AMPOSDRU/CNDIPT OI POSDRU de a finanța, până la finalizarea proiectului valoarea angajată.

O altă împrejurare care atestă caracterul contradictoriu al hotărârii instanței de fond, în opinia recurnetei, este menționarea de către instanță a art. 7.6 din Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015, potrivit căreia concluziile cuprinse în nota finală de conciliere devin obligatorii pentru părți, instanța contrazicându-se prin simplul fapt că menționează că nu este probată împrejurarea că înscrisul intitulat notă a fost însușit de reclamantă și ca atare, în mod greșit a fost menționat ca motiv care a stat la baza validării parțiale a cheltuielilor cerute la rambursare.

Totodată, recurenta reclamantă arată că sentința instanței fondului nu cuprinde considerentele pentru care s-au respins apărările sale iar împrejurarea că beneficiarul nu a semnat minuta trebuia să conducă la nedepunerea cererii de rambursare suplimentară concilierii.

În ceea ce privește motiul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă susține, în esență, că OI POSDRU CNDIPT și-a îndeplinit obligațiile legale în conformitate cu Instrucțiunea 95/2014 și Anexa 1-Metodologia de conciliere, astfel că în od greșit a fost admisă acțiunea reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

În esență, intimata arată că acțiunea sa a fost admisă de instanța de fond pentru faptul că actul administrativ atacat nu este motivat, or, în atare context, argumentele recurentei pârâte, prin care tinde la validarea soluției de admitere parțială a cererii de rambursare nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind incidente în cauză motivele de casare inovcate de recurenta pârâtă cu privire la sentința atacată în prezenta cale de atac.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Scrisorii Standard de Informare aferentă cererii de rambursare nr. x, adreastă pârâtei în cadrul executării contractului de finanțare x pentru implementarea de către reclamantă a Proiectului "Construiește-ți cariera, pas cu pas, consiliere și orientare profesională pentru elevii din regiunile Centru și Sud-Est".

Soluționând acțiunea reclamantei, instanța fondului reține, în fapt, că la data de 07.03.2016 reclamanta, prin reprezentantul său legal, a comunicat autorității pârâte Cererea de rambursare nr. x prin care a solicitat validarea sumei de 344.582,45 RON cu titlu de cheltuieli eligibile, la care a anexat toate documentele aferente perioadei acoperite de respectiva cerere, întocmite în conformitate cu instrucțiunile și deciziile AMPOSDRU.

La data de 19.04.2016 pârâtul, urmare a verificării tehnice și financiare a documentelor justificative care au însoțit cererea, a emis Scrisoarea Standard de Informare prin care din suma totală de 344.582,45 RON solicitată la rambursare se validează doar suma de 96.292,65 RON, cu motivația că validarea a operat conform concluziilor întâlnirii de conciliere din data de 05.02.2016, menționate în nota DG PCU nr. 2947/17.02.2016.

I s-a pus în vedere că are posibilitatea de a contesta/solicita clarificări AM/OI asupra motivelor care au stat la baza diminuării cheltuielilor în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea scrisorii de informare.

La data de 25.04.2016, prin înscrisul anexat la dosar, reclamanta a cerut a i se transmite clarificări asupra motivelor care au stat la baza declarării sumei de 248.289,8 RON ca fiind neeligibilă.

Reclamanta, solicitase anterior, respectiv la data de 14.12.2015, stabilirea unei întâlniri de conciliere referitoare la alte scrisori standard de informare, întâlnire care, spune pârâtul, s-ar fi derulat la data de 05.02.2016 când s-a constatat că sunt prevăzute în cererea de finanțare activități/subactivități care nu sunt menționate a fi eligibile în Ghidul Solicitantului C. proc. pen. 160. Astfel, s-a dedus că cheltuielile aferente subactivităților 4.1 și 4.5, inclusiv cheltuielile aferente activității 7 nu sunt eligibile.

Mai exact, pârâtul susține că în cadrul Proiectului au fost incluse activități, care nu sunt prevăzute a fi eligibile în Ghidul Solicitantului C. proc. pen. 160. Deși în cuprinsul acestui Ghid sunt prevăzute pentru categoria de proiecte în care se încadrează Proiectul în discuție, 4 activități eligibile, practic, în cadrul Proiectului au fost incluse și activități care nu sunt prevăzute în Ghid pentru această categorie de proiecte.

Autoritatea pârâtă susține că întâlnirea de conciliere s-a materializat prin emiterea notei de conciliere în care au fost menționate următoarele aspecte:

"în cererea de finanțare a proiectului sunt prevăzute activități/subactivități care nu sunt prevăzute a fi eligibile în Ghidul Solicitantului C. proc. pen. 160. Astfel, cheltuielile aferente subactivităților 4.1 și 4.5 și cheltuielile aferente activității 7 nu sunt eligibile".

Contrar celor menționate de pârâtă, instanța fondului a reținut că probatoriul administrat în cauză nu confirmă desfășurarea întâlnirii de conciliere conform aserțiunilor pârâtei, astfel că refuzul de rambursare integrală a cheltuielilor, pe motivul concluziilor finale ale concilierii este unul nejustificat.

În egală măsură, instanța fondului a apreciat că actul contestat de reclamantă este nelegal și din perspectiva faptului că este nemotivat, neprecizându-se, în cuprinsul scrisorii de informare, care sunt temeiurile pentru care anumite cheltuieli sunt neeligibile.

Constată Înalta Curte că hotărârea primei instanțe este legală, nefiind întemeiate criticile recurentei din perspectiva celor două motive de casare invocate de recurenta pârâtă.

În ceea ce privește primul motiv de casare, cel prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta pârâtă susține că sentința atactă nu este motivată, prin raportare la faptul că nu cuprinde toate considerentele pentru care s-au respins apărările sale și, în al doilea rând, că aceasta ar cuprinde considerente constradictorii.

Niciuna din ipotezele avansate de recurenta pârâtă nu este susținută, constatând Înalta Curte că instanța fondului a motivat explicit soluția de anulare a actului reprezentat de scrisoarea standard de informare dintr-o dublă perspectivă și anume faptul că validarea parțială a cheltuielilor este bazată pe concluziile unei întâlniri de conciliere care nu a fost finalizată printr-o minută asumată de toate părțile și în condițiile prevăzute de metodologia consfințită prin Anexa 1 a Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 95/17.04.2014 precum și prin raportare la caracterul nemotivat al actului, în ceea ce privește motivele concrete ale declarării ca fiind neeligibile a unor cheltuieli.

Prin urmare, critica recurentei pârâte, în sensul că hotărârea instanței fondului nu satisface exigențele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu poate fi primită, fiind precizate în considerentele sentinței motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În egală măsură, Înalta Curte constată că nu este susținută nici ipoteza pretinsei contradicții între considerente, contradicție ce există numai atunci când motivele de fapt și de drept arătate în considerente pledează pentru o soluție, în timp ce dispozitivul hotărârii consacră una diametral opusă, situație ce nu se regăsește nicidecum în cauza de față.

Cât privește motivul de casare sancționat prin dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele recurentei pârâte nu confirmă critica acesteia și în mare parte exced soluției la care s-a oprit instanța fondului.

Așa cum s-a reținut mai sus, instanța fondului a anulat Scrisoarea Standard de Informare întrucât aceasta este întemeiată pe concluziile unei concilieri ce nu a cărei desfășurare nu a fost probată în conformitate cu exigențele metodologiei aprobate prin Anexa 1 a Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 95/17.04.2014.

În acest sens, se arată în cuprinsul hotărârii curții de apel că o notă de coniliere produce efecte întră prățile contractului de finanțare numai în condițiile în care rezultatele concilierii sunt asumate de părți prin minuta la care face referire art. 7.6 din Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015 emisă de AM POSDRU, minută care atestă, practic, dezbaterile și concluziile întîlnirii de conciliere.

O atare minută nu a fost înfățișată instanței fondului, astfel că în mod întemeiat a apreciat aceasta că nu pot fi opuse reclamantei mențiunile unei note de conciliere ce nu a fost precedată de respectarea procedurii de conciliere.

În al doilea rând, caracterul eligibil sau nu al cheltuielilor respinse la rambursare nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, cât timp această împrejurare nu a făcut obiectul dezbaterilor nici în fața instanței fondului, care nu s-a pronunțat în sensul obligării pârâtei la validarea integrală a cererii de rambursare ci a anulat scrisoarea de informare pentru motivele mai sus arătate.

Pentru aceste considerente recursul pârâtei urmează a fi respins ca fiind nefondat și, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 1.785 RON către intimata-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu avocațial avansat în recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale împotriva sentinței nr. 65 din 30 martie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1.785 RON către intimata-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.