ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.03.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în calitate de autoritate de management pentru programul operațional regional 2007 - 2013), solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor bugetare emisă în data de 28.10.2016 și înregistrată sub nr. x/12.12.2016 de către parat, pana la pronunțarea instantei de fond în cadrul acțiunii în anularea acestei note.

Prin Sentința nr. 2072 pronunțată la 31 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor bugetare emisă în data de 28.10.2016 și înregistrată sub nr. x/12.12.2016 de către pârât, până la pronunțarea instanței de fond în cadrul acțiunii în anularea acestei note.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, actualmente Ministerul Fondurilor Europene (denumire modificată prin O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative).

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii cererii de suspendare.

În critica sentinței recurate, recurentul apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit ca prin emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor bugetare din data de 28.10.2016 s-a încălcat principiul proporționalității în ceea ce privește individualizarea corecției aplicate, acesta fiind un argument principal pentru susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat.

Recurentul-pârât a reiterat argumentele prezentate în apărare în fața instanței de fond, precizând că, în fapt, prin controlul efectuat, acesta a constatat că în caietul de sarcini - specificații materiale - arhitectură, în listele de cantități și fișele tehnice sunt precizate denumiri de producători sau mărci de produse, fără a fi însoțite de mențiunea "sau echivalent".

În consecință, prin această mențiune s-au încălcat prevederile art. 23 alin. (8) din Directiva 2004/18/CE din 31 martie 2004, respectiv ale art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, abatere care a condus la restricționarea nemotivată a participării la procedura de atribuire a oricăror posibili ofertanți, fiind astfel constatată o neregulă asimilată cu impunerea de criterii de calificare nerelevante și restrictive.

În ceea ce privește condiția prevenirii pagubei iminente, recurentul-pârât a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit că această condiție este îndeplinită, deoarece măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina intimatei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. În opinia sa, această condiție nu este îndeplinită, deoarece nu poate fi reținut un risc real de perturbare a activității intimatei-reclamante prin plata creanței, cum greșit a fost reținută prin motivarea instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea poziției sale procesuale, intimata-reclamantă a subliniat că instanța de fond a reținut în mod corect că prezumția de legalitate a notei de constatare este răsturnată în raport de argumentele prezentate în ceea ce privește îndeplinirea condiției cazului bine justificat. Iar în ceea ce privește îndeplinirea condiției prevenirii pagubei iminente de asemenea instanța de fond a reținut corect că executarea sa poate conduce la consecințe economice negative pentru societate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.12.2016, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate și este executoriu din oficiu, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției existenței cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

Înalta Curte, analizând criticile recurentului-pârât, în raport cu actele dosarului, constată că prin cererea de suspendare formulată de reclamantă, nu au fost dezvoltate în mod concret argumentele pe care societatea le-a avut în vedere când a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, aspectele invocate ținând de analiza pe fond a cererii privind anularea Notei de constatare nr. x/12.12.2016.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea actului administrativ în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea substanțială a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

În speță, instanța de fond a reținut în mod greșit că reprezintă un argument temeinic în dovedirea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, faptul că în cadrul Notei de suspiciune de neregulă nr. 67692/21.07.2016, întocmită de Unitatea Gestionare Nereguli Fonduri Europene din cadrul ministerului pârât, s-a propus aplicarea unei corecții financiare de 5%, însă pârâtul a aplicat o corecție financiară maximă de 25%.

În interpretarea instanței de fond, existenta unor puncte de vedere diferite asupra gravității abaterii ar fi de natură să ridice un dubiu serios asupra legalității Notei de constatare din perspectiva respectării principiului proporționalității, apreciere excesivă în condițiile în care în speță nu există o aparență de nelegalitate a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.12.2016, emiterea acestui act administrativ făcându-se cu respectarea normelor legale în vigoare.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, împrejurarea că prin Sentința civilă nr. 378 din 05 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins acțiunea prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei MDRAP nr. 28/07.03.2017 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.12.2016.

Pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care s-a respins acțiunea în anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a întări prezumția de legalitate a acestui act, în contextul analizei sale în cadrul cererii de suspendare.

Chiar dacă Sentința civilă nr. 378 din 05 februarie 2018 nu este definitivă, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea stării de legalitate a actului administrativ, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, critica potrivit căreia instanța de fond a soluționat cauza prin aplicarea greșită a legii în ceea ce privește îndeplinirea condiției cazului bine justificat este întemeiată, împrejurare ce face de prisos analiza referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel București este criticabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susținerea căii de atac exercitate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva Deciziei civile nr. 2072 din 31 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și, rejudecând cauza, respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - NN