ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3604/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei acesteia.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 441 din data de 11 februarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice - Direcția Autoritatea De Management Pentru Programul Operațional Regional, a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2015 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a aceluiași act și a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a argumentat îndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat prin aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ și pot fi analizate numai în cadrul acțiunii în anulare.

Motivul de nelegalitate reținut de prima instanță vizează faptul că au fost nesocotite dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât aceleași aspecte de fond au mai fost analizate și reținute prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.11.2013, apreciindu-se că "nu au apărut date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor inițiale sau erori de calcul, care să impună reluarea controlului".

Contrar acestor rețineri, recurentul susține că la data controlului au apărut date noi, respectiv raportul de audit pentru operațiuni POR nr. x/18.12.2014, act administrativ obligatoriu de implementat, în baza căruia a fost emisă nota ce face obiectul prezentei cauze.

Recurentul a apreciat că în cauză nu este îndeplinită nici cerința existenței unei pagube iminente, întrucât nu s-a procedat la executarea silită a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, iar paguba trebuie să constea într-o împrejurare determinată de executare, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv creanța stabilită în sarcina reclamantei.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond, aceasta apreciind, în mod corect, că sunt întrunite cerințele cumulative impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate .

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2015, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei acesteia.

Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina societății o creanță bugetară în cuantum de 1.100.355,67 RON, rezultată din aplicarea unei corecții financiare în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din același act normativ și prin acțiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș) din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul identificării împrejurărilor calificate de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 drept cazuri bine justificate.

În speță, s-a reținut, în mod corect, o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv reverificarea procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice efectuate de reclamantă în anul 2012 -2013, din care decurge sancționarea reclamantei de două ori pentru aceeași faptă, prin încălcarea principiului non bis in idem.

Se constată, totodată, că prin sentința nr. 3060 din data de 14 octombrie 2016 Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Reginale și Administrației Publice, a anulat decizia MDRAP-AM POR nr. 24/18.01.2016 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2015, exonerând reclamanta de la sancțiunea corecțiilor financiare aplicate prin nota de constatare.

Această soluție întărește ideea existenței unor indicii de nelegalitate a actului a cărei suspendare a executării se solicită și constituie un argument în sensul existenței cazului bine justificat.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză este îndeplinită și condiția referitoare la paguba iminentă, instanța de fond apreciind, în mod corect, că reținerea sumei aplicate drept corecție financiară poate perturba grav activitatea reclamantei, situația angajaților acesteia, dar și a celorlalte locuri de muncă create în cadrul Proiectului.

Actul administrativ aduce, în mod evident, un prejudiciu reclamantei. Întrucât această consecință este cauzată de un act în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa de către instanța învestită cu acțiunea în anulare, prejudiciul nu mai are caracter prezumat, iar condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită.

În aceste condiții, motivul de recurs ce vizează interpretarea eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ este nefondat, în cauză nefiind incident cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 441 din 11 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2017.