ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2269/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR:

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 12.07.2016 (nr. de înregistrare x) și a deciziei nr. 260/30.08.2016 prin care a fost respinsă contestația fiscală prealabilă, ca fiind nefondată și nelegală;

- suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 12.07.2016 (nr. de înregistrare x) în temeiul art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 12.07.2016 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice solicitând casarea ei și, în rejudecare, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a criticat încheierea arătând că instanța a antamat fondul cauzei reținând ca argumente în susținerea cazului bine justificat aspecte legate de fondul litigiului, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

În concret, a arătat că în considerentele sentinței, deși se reține că o parte din motivele invocate de intimata-reclamantă necesită o analiză de fond (încălcarea art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că au lipsit datele suplimentare cerute de norma legală pentru reluarea controlului; puterea de lucru judecat a sentinței nr. 3408/2015 a Curții de Apel București și neregulile referitoare la dovedirea experienței similare), se apreciază în mod greșit că argumentul legat de dubla sancționare a reclamantei pentru aceeași neregulă este de natură să creeze o aparență de drept în favoarea intimatei.

Or, acest argument este subsidiar motivului de nelegalitate privind încălcarea art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, care vizează fondul cauzei.

În ceea ce privește paguba iminentă, a susținut că eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că, instanța de fond a efectuat o analiză corectă a datelor speței prin prisma prevederilor art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, fără a prejudeca fondul cauzei.

Prin încheierea din data de 18 mai 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 14.06.2017, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat rectificarea citativului, în sensul conceptării în calitate de recurent-pârât a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în locul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), prin reprezentant în contextul modificărilor legislative intervenite cu privire la cadrul organizatoric al ministerelor, prin O.U.G. nr. 1/2017.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.07.2016, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Potrivit art. 15 coroborat cu 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se referă la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș), drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Fără îndoială, în procedura sumară reglementată de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi tranșate aspectele de fond referitoare la legalitatea actului administrativ, însă pentru a lămuri elementele cerute de art. 2 lit. t) din lege pentru existența cazului bine justificat este obligatorie "pipăirea" fondului, fără de care nu este posibilă identificarea unor "împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

În acest context și, în limitele procedurii de față, se constată că instanța de fond a reținut în mod justificat că îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ rezidă din încălcarea principiului "non bis in idem", respectiv sancționarea reclamantei de două ori pentru aceeași neregulă.

În concret, prin nota de constatare nr. x, reclamantei i s-a impus o corecție financiară de 2% din valoarea integrală a proiectului pentru cerințele stabilite de reclamantă în fișa de date privitoare la personal, prin care a solicitat un Responsabil Tehnic cu Execuția (denumit în continuare RTE) care să fie un inginer în construcții cu experiență în construcția lucrărilor și cu atestat MDRT.

Prin prezenta notă de constatare nr. x din 12.07.2016, pe lângă alte nereguli, pârâtul a reținut, din nou, aceeași abatere de la legislația achizițiilor publice și a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea integrală a proiectului.

Regula imposibilității de sancționare subsecventă pentru aceeași abatere de la legislația achizițiilor publice se deduce din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011; dacă controlul poate fi reluat numai în cazul apariției unor date suplimentare, rezultă că pentru fiecare abatere se aplică o singură sancțiune.

Așadar, cum s-a arătat anterior, la o examinare sumară a împrejurilor de fapt și de drept invocate se constată îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Și în privința condiției pagubei iminente, constatările primei instanțe se impun a fi menținute, în considerarea prejudiciului important la care societatea reclamantă este expusă, prin punerea în pericol a desfășurării obiectului de activitate al societății (depozitarea de mărfuri perisabile), blocarea conturilor și imposibilitatea achitării salariilor și datoriilor către furnizori și bugetul de stat, precum și restituirii creditelor angajate la B., în condițiile în care la data de 28.11.2016 a fost demarată procedura executării silite.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva încheierii din data de 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.