ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 08.04.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 24/18.01.2016 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare nr. x/10.11.2015, cu consecința exonerării de la sancțiunea corecțiilor financiare aplicate prin nota anterior menționată.

Prin sentința nr. 3060 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Au fost anulate decizia MDRAP-AM POR nr. 24/18.01.2016 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2015.

A fost exonerată reclamanta de la sancțiunea corecțiilor financiare aplicate prin nota de constatare.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare nr. x/10.11.2015 a fost emisă ca urmare a unei aplicări eronate a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta a arătat că a adus la îndeplinire constatările consemnate de Autoritatea de Audit a Curții de Conturi în raportul de audit, în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 511 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi.

Tot cu privire la obligativitatea implementării recomandărilor Autorității de Audit, a menționat și prevederile art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit.

A invocat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 și a arătat că la data controlului au apărut date noi, respectiv Raportul final al Comisiei Europene transmis autorităților române, inclusiv AMPOR cu nr. ARES (2015) 1032531-09.03.2015 cu recomandarea aplicării unei corecții de 5 % la valoarea aceluiași contract.

A apreciat că dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 consacră posibilitatea reluării activității de control, în cazul apariției datelor suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor dintr-o notă de constatare întocmită ulterior încheierii unei note de constatare anterioare.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că Raportul Final de Audit invocat de MDRAP drept temei pentru emiterea Notei de Constatare și pentru aplicarea unei sancțiuni majorate nu cuprinde nici un fel de date suplimentare care să fi fost necunoscute la data efectuării verificărilor bazate pe recomandările Raportului preliminar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 24/18.01.2016 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare nr. x/10.11.2015 cu consecința exonerării de la sancțiunea corecțiilor financiare aplicate prin nota anterior menționată.

În motivarea notei s-a reținut că neregula a fost semnalată în baza raportului final de audit, iar recomandarea Comisiei Europene a fost acceptată de AM POR în raport de dispozițiile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011.

Împotriva acestei note reclamanta a formulat contestație administrativă ce a fost respinsă prin decizia MDRAP - AM POR nr. 24/18.01.2016.

Soluția instanței de fond de admitere a acțiunii formulate de reclamantă este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Înalta Curte reține că prin nota de constatare întocmită la data de 13.11.2014, MDRAP a aplicat A. corecția financiară de 2% la valoarea contractului de lucrări atribuit, reținând că reclamanta ar fi restricționat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului prin impunerea de cerințe minime de calificare nelegale, respectiv prin impunerea unui "Specialist RTE - responsabil tehnic cu execuția (...) care să dețină atestat MDRT pentru domeniul l, construcții civile și industriale (...)".

Reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea ca nelegale atât a primei note de constatare, cât și a deciziei de respingere a contestației formulate împotriva acesteia, acțiune ce a fost admisă inițial în dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Ulterior, la 24.10.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a casat sentința atacată și, în rejudecare, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Urmare a transmiterii către AM POR a Raportului final de audit x pentru Programul Operațional Regional CCI 2007x la data de 10.03.2015 de către Comisia Europeană, prin adresa nr. x/05.10.2015, MDRAP a adus la cunoștința reclamantei faptul că la nivelul autorității a fost înregistrată o nouă sesizare cu privire la suspiciunea de neregulă privind atribuirea Contractului de Lucrări, respectiv sesizarea UGNFE nr. 71603/24.08.2015.

La data de 10.11.2015 a fost emisă a doua notă de constatare cu nr. x, contestată în prezenta cauză, prin care MDRAP a aplicat o corecție financiară de 5%, valoarea corecției financiare finale fiind stabilită la suma de 1.620.050,15 RON.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

(2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului."

Prin urmare, reține Înalta Curte că poate fi reluată activitatea de control dacă înăuntrul termenului de prescripție apar alte date suplimentare, activitate care se poate finaliza prin emiterea unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau notă de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare.

Noțiunea de date suplimentare folosită de legiuitor se referă la descoperirea de elemente factuale noi, apte de a complini sau a reconfigura starea de fapt anterior reținută, de natură a angaja răspunderea administrativă a persoanei controlate prin emiterea unui nou proces-verbal sau a unei note de constatare.

Recomandările din Raportul de audit, în sine, nu constituie date suplimentare de natură a justifica emiterea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, așa cum se susține de emitentul actelor contestate.

Acestea nu conțin elemente factuale concrete referitoare la conduita reclamantei S.C. A. S.R.L., cu caracter de noutate față de datele cunoscute la momentul controlului anterior, apte de a configura o nouă stare de fapt de natură a antrena răspunderea administrativă a reclamantei prin emiterea unei noi note de constatare. De altfel, starea de fapt reținută prin nota de constatare și neregula imputată reclamantei sunt identice cu cele anterior constatate.

Pe de altă parte, emitentul notei de constatare s-a prevalat greșit de dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 în justificarea conduitei adoptate.

La o analiză a textului legal în discuție, se observă că ipoteza sa de aplicare se referă la situația emiterii unui proces-verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare, în vigoare și care produce efecte juridice, dar ale cărei dispoziții, în urma descoperirii de elemente de fapt suplimentare, nu sunt îndestulătoare în a acoperi complet prejudiciul creat prin neregula astfel conturată, ceea ce justifică emiterea unui titlu executoriu nou "pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului".

Astfel, potrivit acestei norme legale, ar fi trebuit să fie emis un nou proces-verbal pentru acoperirea diferenței de prejudiciu, însă prin cea de-a doua notă de constatare s-a aplicat corecția de 5% recomandată în raportul final de audit, fără ca primei note să-i fie aduse modificări.

Prin urmare, emiterea unui nou titlu executoriu în temeiul art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, fondat pe aceleași considerente de fapt și drept cu cele care au stat la baza unui titlu executoriu anterior, privind aceeași persoană, în condițiile în care nu există elemente noi care să nu fi fost cunoscute organelor de control la data primei verificări este nelegală și se încalcă principiul certitudinii, încrederii și previzibilității actului administrativ.

În aceste condiții, este judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că nu există temei juridic care să justifice reluarea activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și că, implicit, nu putea fi emisă o altă notă de constatare prin care să se stabilească o nouă corecție financiară.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 3060 din 14 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 3060 din 14 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.