ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2019

Ședința publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație la Decizia de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanțate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis încheiată la data de 17 noiembrie 2015, cu nr. x din 18 noiembrie 2015 privind proiectul x cu denumirea "Investind în oameni, investim în viitor-Formare profesională în cadrul A." codul SMIS 24507, emisa de către Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, denumit în continuare OIRPOSDRU BI, solicitând:

- admiterea excepției tardivității procedurilor desfășurate cu privire la încheierea Deciziei, prin care s-a dispus obligația de rambursare sau recuperare a ajutorului de stat și a dobânzii accesorii acestui pretins debit;

- admiterea contestației, anularea deciziei și, dacă este cazul, întoarcerea executării silite pentru sumele eventual poprite/executate silit în baza acestei decizii;

- suspendarea executării silite pentru titlul executoriu reprezentat de Decizie până la data soluționării definitive a acțiunii judiciare.

Contestația a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și OIR POSDRU Regiunea București-Ilfov

Prin sentința civilă nr. 1485 din 4 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. x/18.11.2015.

A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neîntemeiata.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice.

S-a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta A. S.R.L. și OIR POSDRU Regiunea București-Ilfov.

S-a dispus anularea deciziei nr. x/18.11.2015 de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanțate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, emisa de paratul OIR POSDRU Regiunea Bucuresti-Ilfov.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării, introdus împotriva paratului Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul OIR POSDRU Regiunea Bucuresti-Ilfov, intemeiat pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea recursului, pârâtul a susținut următoarele critici de nelegalitate:

- instanța de fond a interpretat greșit probele depuse la dosarul cauzei și normele de drept material, apreciind fără temei că Regulamentul CE nr. 800/2008 nu definește costurile indirecte generale, indicând doar 3 subcategorii ale acestora, respectiv: costuri administrative, care la rândul lor nu sunt definite, chirie, cheltuieli generale, care la rândul lor nu sunt definite, si că rezultă că revenea autorităților naționale să definească costurile indirecte generale si, în special, subcomponentele "costuri administrative" si "cheltuieli generale";

- au fost încălcate de către reclamantă prevederi legale naționale și comunitare, respectiv art. 39 alin. (1) și (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008, art. 1 alin 3 din contractul de finanțare x și art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2014;

- prima instanță greșit nu a reținut că Regulamentul CE nr. 800/2008 al Comisiei are aplicabilitate directă în dreptul intern, iar actele normative interne nu pot deroga de la prevederile acestuia, în caz contrar, încălcându-se atât dreptul european, cât și art. 148 alin. (2) din Constituția României.;

- au fost invocate prevederile art. 1 alin. (2) din Contractul de de finanțare nr. x potrivit cărora acordarea ajutorului de stat se realizează în condițiile si cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei, precum și a prevederilor Ordinului Ministrului muncii, familiei si protecției sociale nr. 309/2009 privind aprobarea schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică "Bani pentru formare profesională".

- a susținut recurentul că nu există clauză contractuală care să absolve intimata reclamanta, beneficiara contractului, de îndeplinirea obligațiilor asumate prin semnarea contractului de finanțare, instanța de fond eludând clauzele contractuale fără a prezenta temeiul legal pentru care a dispus anularea deciziei atacate;

- s-a mai arătat că în speță, verificarea documentară și faptică a cazului de suspiciune de nereguli a avut la bază constatările emise de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României în cadrul Raportul de audit de operațiuni nr. x/11.09.2012 precum și constatările din cadrul Raportului de audit de sistem A-Rep. Nr. 1445/2012 al Comisiei Europene cu implicații financiare privind proiectul x;

- a considerat recurentul că sentința atacată nu respectă prevederile art. 425 din C. proc. civ., instanța de fond nerespectând aceste dispoziții legale, în sensul că, aceasta nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de recurentul pârât.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii restrânse formulată de reclamanta A. S.R.L si anularea deciziei nr. x/18.11.2015 de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanțate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, emisa de OIR POSDRU Regiunea Bucuresti-llfov și, pe cale de consecință, rejudecând cauza, să se respingă acțiunea formulată de intimata reclamantă ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 6.09.2016, intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat menținerea soluției pronunțate de instanța fondului, precizând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de prevederile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 23/16.06.2016, în baza cărora organismele regionale pentru programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane au fost preluate de Ministerul Fondurilor Europene.

Intimata - reclamantă A. S.R.L. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut intimata că prin Raportul Autorității de Audit din 2012 (Raportul de audit pe operațiuni nr. x/11.09.2012), în anul 2015 s-a înregistrat suspiciunea de neregulă, potrivit căreia prin Ghidul Solicitantului aferent cererilor de ajutor de stat s-au stabilit și decontat cheltuieli care contravin art. 39 din Regulamentul CE 800/2008, deficiența având caracter sistemic, pentru toate proiectele aprobate la finanțare în cadrul acestor scheme de ajutor de stat.

S-a arătat că instanța fondului a reținut în mod corect că Regulamentul CE nr. 800/2008 nu definește costurile indirecte generale, iar linia bugetară nu conține cheltuieli noi față de cele menționate în Regulamentul CE nr. 800/2008, ci este o subdiviziune a categoriei mai mari a costurilor indirecte generale.

Totodată, a precizat intimata reclamantă că la data de 29.10.2010 recurentul pârât OI POSDRU BI a solicitat expres modificarea anexei 2 la contractul de finanțare- Bugetul proiectului, pentru punerea în aplicare a art. 3 din O.MMFPS nr. 1.652 din 30 noiembrie 2010.

După 5 ani de la finalizarea proiectului, aceeași instituție consideră că modificarea bugetului proiectului, conform O.MMFPS nr. 1.652 din 30 noiembrie 2010, la solicitarea sa expresă, ar contraveni Regulamentului CE nr. 800/2008, fiind încălcat astfel principiul certitudinii juridice și al încrederii legitime.

Beneficiarul a dat dovadă de bună credință la implementarea proiectului, răspunzând tuturor solicitărilor instituțiilor statului și aplicând cu corectitudine reglementările legale, iar orice abateri sau nereguli constatate ulterior în ceea ce privește unele presupuse contradicții între legislația europeană și cea națională, care ar putea conduce la declararea neeligibilității unor cheltuieli nu pot fi stabilite în sarcina A. S.R.L., ci exclusiv în sarcina instituțiilor statului abilitate prin acte normative să emită reglementări legale.

Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 425 din C. proc. civ. s-a arătat că instanța de fond a analizat speța dedusa judecății sub toate aspectele, având în vedere apărările pârâților exprimate prin întâmpinări, fiind examinate excepțiile invocate cu privire la lipsa procedurii prealabile si a calității procesual pasive a paratului MMFPSPV, pe capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării, iar pe fondul cauzei au fost examinate legalitatea deciziei, constatările cuprinse în decizie, în lumina dispozițiilor incidente din legislația europeana si națională.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat pârților în baza încheierii de ședință din data de 20 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Rezoluția din 23 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor din cererea de recurs care se circumscriu motivelor de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul a invocat, în cadrul cererii de recurs, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinței, arătând recurentul, că instanța nu a expus motivele pentru care a înlăturat apărările formulate, fără însă a preciza în concret care sunt aspectele care nu au fost analizate în hotărârea atacată.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Argumentele invocate de recurent, vizează interpretarea normelor legale incidente și ele vor fi analizate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, primul motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reținut ca întemeiat.

Referitor la motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că între părți a fost încheiat Contractul de finanțare x, înregistrat la DG AMPOSDRU cu nr. E4296/04.06.2010, având ca obiect acordarea de către AMPOSDRU a unui ajutor de stat sub formă de finanțare nerambursabilă, în valoare totală de 193.096,00 RON, în scopul implementării de către Beneficiar a Proiectului "Investind în oameni, investim în viitor - Formare profesională în cadrul A.".

În urma desfășurării unei misiuni de verificare documentară, a fost emisă Decizia nr. x/18.11.2015 prin care s-a stabilit în sarcina A. S.R.L. obligația de restituire a debitului în sumă totală de 10.683,00 RON, din care 8.060,42 RON creanță principală și 2.622,58 RON dobândă aferentă calculată până la data de 01.10.2015, reprezentând ajutor de stat acordat de AMPOSDRU fără respectarea prevederilor naționale și comunitare aplicabile proiectelor finanțate în cadrul schemelor de ajutor de stat sau de minimis.

In esență, s-a reținut că au fost solicitate spre decontare cheltuieli bugetate în cadrul liniei "h) Alte cheltuieli suplimentare" reprezentând salarii pentru echipa de implementare, cheltuieli aferente managementului de proiect, cheltuieli financiare și juridice, cheltuieli de informare și publicitate, care nu sunt menționate în schema de ajutor de stat "Bani pentru formare profesională" aprobată prin ordinul MMFPS nr. 309/2009 și nici în art. 39 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008, fiind neeligibile.

Au fost avute în vedere constatările emise de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României în Raportul de audit pe operațiuni nr. x/11.09.2012, precum și constatările din Raportul de audit de sistem A-Rep. Nr. 1445/2012 al Comisiei Europene, având în vedere că Ghidul solicitantului specific cererii de propuneri de proiecte nr. 77 aplicabil și Ordinul MMFES nr. 1652/2010 menționează faptul că beneficiarul poate să includă în bugetul proiectului și să declare ca eligibile Alte cheltuieli suplimentare (maximum 5% din cheltuielile directe) reprezentând salarii pentru echipa de implementare, cheltuieli aferente managementului de proiect, cheltuieli financiare și juridice, informare și publicitate, cheltuieli care nu sunt menționate în schema de ajutor de stat aprobată și nu sunt prevăzute la art. 39 (4) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 39 (4) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008,

Costurile eligibile ale unui proiect de ajutor de formare sunt:

f) costurile de personal ale participanților la formare și costurile indirecte generale (costuri administrative, chirie, cheltuieli generale) pana la valoarea totalului altor costuri eligibile menționate la lit. (a) - (e). (. . . . . . . . . . . . .)".

Aceste dispoziții au fost reluate fidel în Ordinul MMFPS nr. 309/2009, în vigoare la data semnării contractului de finanțare din speța de fata. (anexa, art. 16, alin. (1).

Prima instanță, făcând o analiză comparativă a acestor texte de lege, a reținut că reclamanta a completat în cadrul cererii de finanțare, după costurile directe, rubrica 5 vizând "total cheltuieli generale de administrație, 5% din totalul cheltuielilor directe" în suma de 11.493,80 RON, cheltuieli care, în lipsa oricărei definiții legale a subcomponentelor "costuri administrative" si "cheltuieli generale" și în condițiile respectării limitei maxime permise, se încadrează în formularea art. 39 alin. (4) lit. f) din Regulamentul CE nr. 800/2008 si în anexa, art. 16, alin. (1), lit. f) din Ordinul MMFPS nr. 309/2009, mai sus redate.

Totodată, se reține că prin Ordinul MMFPS nr. 16522/2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 849 din 17 decembrie 2010, s-au stabilit noile formate standard ale bugetelor anexă la contractele de finanțare și s-a impus obligația pentru toți beneficiarii care încheiaseră anterior contracte de finanțare, sa adapteze contractele, condiții în care s-a încheiat un act adițional.

Astfel, costurile indirecte prevăzute la art. 39 (4) lit. f) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008, au fost restructurate prin actul adițional în lit. g) Costuri indirecte generale, din care: Cheltuieli generale de administrație [maximum 5% din cheltuielile prevăzute la lit. a)-f) și h)] și închiriere/Închiriere (locații, bunuri)

și lit. h) Alte cheltuieli suplimentare [maximum 5% din cheltuielile prevăzute la lit. a)-f)], care au fost defalcate în: salarii și asimilate acestora, contribuții sociale aferente cheltuielilor, salariale și cheltuielilor asimilate acestora, cheltuieli pentru derularea proiectului, cheltuieli aferente activităților subcontractate (externalizate), Taxe și cheltuieli de informare și publicitate.

De vreme ce chiar prin Ghidul solicitantului și prin Ordinul MMFES nr. 1652/2010 privind aprobarea formatului standard al bugetului, anexă la contractul de finanțare încheiat pentru proiectele depuse în cadrul schemei de ajutor de stat pentru ocuparea forței de muncă, au fost enumerate, printre cheltuielile eligibile, și cheltuieli suplimentare de max. 5% incluzând cheltuieli cu personalul, cheltuieli de informare și publicitate, și, ulterior, aceasta a aprobat cererile reclamantei de rambursare a acestor cheltuieli, Inalta Curte apreciază că nu se poate reține în sarcina reclamantei săvârșirea niciunei abateri. Mai mult, pornind de la definiția dată abaterii de Regulamentul CE nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene ca fiind încălcarea unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, rezultă că reclamanta era îndreptățită să considere că răspunde numai pentru sumele încasate nejustificat ca urmare a propriei acțiuni/inacțiuni.

De altfel, prin motivele de recurs, nu este combătut raționamentul primei instanțe, ci sunt formulate apărări cu titlu general în sensul că actul administrativ atacat este legal, întrucât respectă principiul supremației dreptului comunitar, pornind de la constatările emise de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României și din cadrul Raportului de audit de sistem al Comisiei Europene, care nu reprezintă decizii prin care se stabilesc, de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, creanțe bugetare rezultate din nereguli, ci doar constatări cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare.

Instanța de control judiciar constată că măsura adoptată de pârâtă ar fi justificată în condițiile în care ar respecta principiile responsabilității autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și proporționalității, potrivit căruia orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat.

Pe cale de consecință, vâzând dispozițiile art. 453 C. proc. civ., va fi obligat recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496, art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta OIR POSDRU Regiunea București-Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1485 din 4 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - reclamante A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.