ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3790/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 454 din 09

februarie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. în contradictoriu cu

pârâtul M.M.F.P.S., la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul București a reținut că, prin cererea de chemare în

judecată reclamanta D.G.A.S.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu A.M.P.O.S.D.R.U.

ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea actului

administrativ emis de pârât, constând în Nota de debit nr. 29 din 17 aprilie 2009

și repararea pagubei, în sensul stingerii debitului prevăzut în această Notă,

în valoare de 12121,89 euro.

În motivarea

cererii, reclamanta a susținut că a încheiat un contract de finanțare P. 2004

cu o durata de 12 luni având ca scop îmbunătățirea calității și vieții copiilor

și prevenirea marginalizării și excluderii sociale a acestora.

S-a mai arătat

că, în mod greșit pârâta a declarat suma de 12121,89 euro, ca neeligibilă, câtă

vreme procedurile de achiziție s-au derulat prin intermediul B.R.M.

În precizarea

la acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu M.M.F.P.S.

Astfel fiind,

Tribunalul a reținut că, față de împrejurarea că Nota de debit contestată a

fost emisă de o autoritate de rang central, a admis excepția invocată de pârâtă

și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, ca instanță competentă material cu soluționarea

pricinii.

La rândul ei,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 2199 din 21 martie 2011, a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului, secția de contencios administrative și fiscal,

reținând, în esență, că suma de 12121,89 Euro, declarată neeligibilă, trebuie

interpretată ca fiind o creanță bugetară căreia i se aplică prevederile legale

cuprinse în O.U.G. nr. 79/2003 precum și prevederile Codului de procedură

fiscală; ca atare, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

trebuie interpretate în sensul că, obiectul dedus judecății vizează un act

administrativ ce privește o creanță bugetară și în consecință, criteriul avut

în vedere la stabilirea instanței competente este acela al valorii, iar nu al

rangului autorității emitente de organ central sau local.

Constatându-se

ivit conflict negativ de competență, prin aceiași hotărâre a fost sesizată Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale

aplicabile, constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu

este Tribunalul București, secția a IX a contencios administrative și fiscal,

pentru următoarele considerente:

Obiectul dedus

judecății, în prezenta cauză, îl reprezintă anularea Notei de debit nr. 29 din 17

aprilie 2009, înregistrată sub nr. 2697/ RG din 04 iunie 2009, în sensul

stingerii debitului prevăzut de aceasta, în cuantum de 12121,89 Euro.

Nota de debit

în discuție, prin care suma de 12121,89 Euro a fost declarată neeligibilă, a

fost emisă de Ministerul pârât, în baza prevederilor contractului de finanțare

P. cu fonduri europene și a dispozițiilor O.U.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 4 alin.

(2) din acest act normativ, „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt

asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare

comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Prin urmare, Înalta

Curte reține că suma de 12121,89 Euro, declarată neeligibilă, trebuie

interpretată ca fiind o creanță bugetară căreia i se aplică prevederile legale

cuprinse în O.U.G. nr. 79/2003, Legea nr. 554/2004 precum și prevederile

Codului de procedură fiscală.

Or, potrivit art.

10 alin. (l) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond

de tribunalele administrativ-fiscale.

Rezultă,

așadar, că, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate,

competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului

valoric prevăzut de textul legal citat.

Cum solicitarea

reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o

creanță al cărei cuantum nu depășește 500.000 lei, competența de soluționare a

litigiului aparține Secției de contencios administrativ a tribunalului, în

conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

În consecință,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului dintre D.G.A.S.P.C. Bacău și M.M.F.P.S.,

în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.