ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3790/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 454 din 09 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta D.G.A.S.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu A.M.P.O.S.D.R.U. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ emis de pârât, constând în Nota de debit nr. 29 din 17 aprilie 2009 și repararea pagubei, în sensul stingerii debitului prevăzut în această Notă, în valoare de 12121,89 euro.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a încheiat un contract de finanțare P. 2004 cu o durata de 12 luni având ca scop îmbunătățirea calității și vieții copiilor și prevenirea marginalizării și excluderii sociale a acestora. S-a mai arătat că, în mod greșit pârâta a declarat suma de 12121,89 euro, ca neeligibilă, câtă vreme procedurile de achiziție s-au derulat prin intermediul B.R.M. În precizarea la acțiune, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu M.M.F.P.S. Astfel fiind, Tribunalul a reținut că, față de împrejurarea că Nota de debit contestată a fost emisă de o autoritate de rang central, a admis excepția invocată de pârâtă și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă material cu soluționarea pricinii.

La rândul ei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2199 din 21 martie 2011, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului, secția de contencios administrative și fiscal, reținând, în esență, că suma de 12121,89 Euro, declarată neeligibilă, trebuie interpretată ca fiind o creanță bugetară căreia i se aplică prevederile legale cuprinse în O.U.G. nr. 79/2003 precum și prevederile Codului de procedură fiscală; ca atare, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în sensul că, obiectul dedus judecății vizează un act administrativ ce privește o creanță bugetară și în consecință, criteriul avut în vedere la stabilirea instanței competente este acela al valorii, iar nu al rangului autorității emitente de organ central sau local.

Constatându-se ivit conflict negativ de competență, prin aceiași hotărâre a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul București, secția a IX a contencios administrative și fiscal, pentru următoarele considerente: Obiectul dedus judecății, în prezenta cauză, îl reprezintă anularea Notei de debit nr. 29 din 17 aprilie 2009, înregistrată sub nr. 2697/ RG din 04 iunie 2009, în sensul stingerii debitului prevăzut de aceasta, în cuantum de 12121,89 Euro. Nota de debit în discuție, prin care suma de 12121,89 Euro a fost declarată neeligibilă, a fost emisă de Ministerul pârât, în baza prevederilor contractului de finanțare P. cu fonduri europene și a dispozițiilor O.U.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ, „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”. Prin urmare, Înalta Curte reține că suma de 12121,89 Euro, declarată neeligibilă, trebuie interpretată ca fiind o creanță bugetară căreia i se aplică prevederile legale cuprinse în O.U.G. nr. 79/2003, Legea nr. 554/2004 precum și prevederile Codului de procedură fiscală.

Or, potrivit art. 10 alin. (l) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Rezultă, așadar, că, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat. Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanță al cărei cuantum nu depășește 500.000 lei, competența de soluționare a litigiului aparține Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre D.G.A.S.P.C. Bacău și M.M.F.P.S., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.