ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1004/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 20211/4/2011, din data de 2 august 2011, reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C. Sector 4 București și Consiliul Local Sector 4 București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către aceasta a sumei de 1.259.987,2 RON cu titlu de cheltuieli efectuate de către reclamantă pentru acordarea serviciilor sociale în structurile rezidențiale din subordinea D.G.A.S.P.C. Sector 1 beneficiarilor cu domiciliile pe raza Sectorului 4, pentru perioada ianuarie - decembrie 2009 - suma de 1.092.651,2 RON (2 persoane găzduite în C.I.A.

"S.E.", 7 persoane găzduite în C.I.A. "S.V.", 19 găzduite în C.I.A. "S.I" și 23 persoane găzduite în C.I.A. "S.E."), pentru perioada ianuarie - decembrie 2010 - suma de 159.439,00 RON (1 persoană găzduită în C.I.A. "S.E.", 6 persoane găzduite în C.I.A. "S.V.) și luna mai a anului 2011 - suma de 7897,00 RON (pentru cele 3 pers. găzduite în C.I.A. "S.V."); să fie obligată pârâta la plata majorărilor de întârziere la nivelul de 2% din debitul principal neachitat în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data stingerii efective a debitului, în conformitate cu prevederile art. 124A1 C. proc. fisc. cu modificări și completări.

Prin Sentința civilă nr. 920 din 12 decembrie 2011, a Judecătoriei Sectorului 4 București, în dosarul nr. 20211/4/2011, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C. Sector 4 București și Consiliul Local Sector 4 București, în favoarea Tribunalului București. La Tribunalul București, secția a III-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 18 ianuarie 2012, sub nr. 1609/3/2012.

La data de 14 septembrie 2012, reclamanta a formulat o cerere prin care și-a restrâns câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv la plata sumei de 1.252.092,2 RON, având în vedere că pârâta a achitat suma de 7.498 RON aferentă lunii mai 2011. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1.967 din 9 noiembrie 2012 a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Local Sector 4 București și a anulat cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București.

În considerentele sentinței s-a reținut că în speță, a fost chemat în judecată în calitate de pârât Consiliul Local Sector 4 București.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale". Art. 21 din aceeași lege dispune la alin. (1) că "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii". Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean". Conform art. 91 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale "Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită Primăria comunei sau orașului care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului,

soluționând problemele curente ale colectivității locale". De asemenea, art. 62 din Legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție". Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primar. În consecință, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului și, ca urmare, a fost anulată cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, persoana cu handicap poate fi îngrijită, protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. Este chiar situația în cauza de față, întrucât în centrele aflate în București, Sector 1 sunt instituționalizate persoane cu domiciliul în Sector 4. Mai departe, alin. (4) al aceluiași articol arată că decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată, iar alin. (5) prevedea că modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 prevăd că decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii. Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor din care se scade contribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap.

Potrivit art. 34 din același act normativ, de la data publicării normelor metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul cu respectarea formalităților prevăzute de același articol. Solicitarea trebuie să cuprindă acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.

În același act normativ se stabilește că dreptul la asistență socială sub forma unei prestații sociale se acordă persoanelor cu handicap pe perioada valabilității documentului care atestă încadrarea în grad de handicap în baza următoarelor acte doveditoare: a) copie de pe actul de identitate; b) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; în cazul în care există diferențe de nume între actul de identitate și certificat, se solicită actul care să ateste schimbarea numelui; c) declarație pe proprie răspundere privind tipul de venit. Deși reclamanta a susținut că persoanele mai sus menționate au domiciliul pe raza sectorului 4, aceasta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de art. 34 din H.G.

nr. 268/2007 care impune solicitarea și acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. În aceste condiții, în lipsa solicitării și acordului conducătorului DGASPC Sector 4 acordarea cheltuielilor solicitate de reclamantă nu este justificată, astfel încât a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, în lipsa unui protocol de plată a acestor cheltuieli (pe anul 2011 fiind încheiat un astfel de protocol, cheltuielile aferente acelui an fiind achitat în baza protocolului încheiat). Împotriva acestei sentințe a declarat apel D.G.A.S.P.C.

Sector 1 București. Prin Decizia civilă nr. 143 A din 27 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 București. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că raționamentul apelantei este nefondat câtă vreme în art. 53 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 se prevede că modalitatea de decontare pentru ipoteza prevăzută la alin. (3) și (4) din același articol, va fi stabilită prin norme metodologice de aplicare a legii, respectiv H.G. nr. 268/2007. Anterior acestui act normativ, suportarea costurilor cu întreținerea și serviciile persoanelor cu handicap era reglementată de H.G.

nr. 532/1999, în sensul că revenea potrivit art. 5 alin. (4), instituției de asistență socială la care se afla internată persoana asistată. Acest act normativ reprezintă metodologia de stabilire a nivelului contribuției de întreținere în instituțiile de asistență socială, fiind edictat pentru aplicarea O.U.G. nr. 102/1999 care reglementa protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. În prezent situația persoanelor cu handicap este reglementată de Legea nr. 448/2007 și de H.G. nr. 268/2007 - normele metodologice de aplicare a legii, efectele legii dispunând numai pentru viitor.

Prin urmare, decontarea unor cheltuieli efectuate de reclamantă în perioada 2009, pentru persoane instituționalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2007 nu se mai poate efectua decât cu respectarea dispozițiilor art. 34 alin. (4) din această reglementare, respectiv în baza unei convenții, cu atât mai mult cu cât aceste costuri se suportă din bugetele consiliului județean ori local. În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale a Consiliului Local al Sectorului 4 București, s-a reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 doar unitățile administrativ-teritoriale au capacitate juridică, reprezentarea lor în justiție fiind asigurată de către primar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată. În dezvoltarea recursului, recurenta a relevat situația de fapt și de drept și a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele: - Potrivit H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, costul mediu lunar se stabilește de către Consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București.

La stabilirea acestui cost se iau în calcul cheltuielile de personal precum și cheltuieli cu bunuri și servicii. Aceste dispoziții legale în cazul nostru se coroborează cu Hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr. 35 din 26 februarie 2009 care stabilește costul mediu lunar al cheltuieli cu serviciile sociale acordate de D.G.A.S.P.C. Sector 1 persoanelor adulte cu handicap asistate în Centrele de îngrijire și Asistență "S.I.", "S.V." și "S.D." pentru anul 2009 la suma de 2.673 RON, pentru anul 2010 - H.C.L. nr. 122 din 27 mai 2010, costul fiind de 4.513 RON/asistat, iar pentru anul 2011, prin H.C.L. nr. 48 din 22 martie 2011, costul fiind de 3.229 RON.

Recurenta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centrele aflate în subordinea beneficiarilor din Sectorul 4, însă pârâta a refuzat să-și execute obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, și că recurenta a purtat o vastă corespondență cu pârâta, tocmai pentru a se putea ajunge la o înțelegere cu privire la debitul reținut în sarcina sa. În acest sens sunt Adresele nr. 808 din 22 ianuarie 2009, nr. 5.175 din 19 februarie 2009, nr. 47.485 din 9 octombrie 2009, Notificarea nr. 7.020 din 22 martie 2010, Adresa nr. 15.976 din 5 aprilie 2010, Notificarea nr. 961 din 14 ianuarie 2011, Adresa nr. 3.394 din 11 februarie 2011, Notificarea nr. 2.854 din 4 februarie 2011, Adresa nr. 15.463 din 1 iulie 2011. Dispozițiile art. 35 din H.G.

nr. 268/2007 nu sunt aplicabile în cauză, nefiind necesară nici solicitarea conducătorului direcției din cadrul unității administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, adică direcției din Sector 4, nici acordul direcției din Sector 1, nici existența unui protocol. Întrucât, la momentul apariției Legii nr. 448/2006 s-a prevăzut în mod expres obligația legală de decontare a acestor cheltuieli de către consiliul județean sau local în raza căruia își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, se consideră că pârâta datorează aceste cheltuieli subscrisei, iar adăugarea ulterioară a unor condiții pentru acceptarea persoanelor cu handicap în centrele din alte unități administrativ teritoriale prin H.G.

nr. 268/2007 nu sunt aplicabile în speța de față - instituționalizarea anterioară apariției H.G. nr. 268/2007; La data intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 se aflau în centrele rezidențiale publice persoane cu handicap, independent de voința Direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului care au preluat în structurile lor organizatorice aceste centre. Intimata - pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată din oficiu de instanță, raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. În speță, din analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, astfel cum au fost dezvoltate în scris, se constată că acestea pot fi încadrate în drept, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât excepția nulității recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

În mod întemeiat instanța de apel a reținut că în prezent situația persoanelor cu handicap este reglementată de Legea nr. 448/2006 și de H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006. Potrivit art. 34 din H.G. nr. 268/2007 de la data publicării normelor metodologice admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, cu respectarea formalităților prevăzute de același articol. Solicitarea trebuie să cuprindă acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.

Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru. Instanțele de fond și apel în mod judicios au reținut că deși reclamanta a susținut că persoanele mai sus menționate au domiciliul pe raza Sectorului 4, aceasta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de art. 34 din H.G. nr. 268/2007 care impunea solicitarea și acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial. Decontarea cheltuielilor efectuate de recurentă pe perioada invocată pentru persoanele instituționalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 nu se mai putea efectua decât cu respectarea dispozițiilor art. 34 din această reglementare.

În aceste condiții în lipsa solicitării și acordului conducătorului D.G.A.S.P.C. Sector 4, în lipsa unui protocol de plată a acestor cheltuieli, acordarea cheltuielilor solicitate de reclamantă nu este justificată. Mai mult, pe anul 2011 s-a încheiat un astfel de protocol, cheltuielile aferente acestui an fiind achitate în baza protocolului încheiat. Restul criticilor ce vizează situația de fapt se circumscriu motivelor de netemeinicie și nu de nelegalitate, încât nu pot face obiect de analiză în recurs. Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 împotriva Deciziei nr. 143 A din 27 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014. Procesat de GGC - AM