ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1004/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1004/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă,
sub nr. 20211/4/2011, din data de 2 august 2011, reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector
1 București, în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C. Sector 4 București și
Consiliul Local Sector 4 București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce
se va pronunța să fie obligată pârâta la plata către aceasta a sumei de
1.259.987,2 RON cu titlu de cheltuieli efectuate de către reclamantă pentru
acordarea serviciilor sociale în structurile rezidențiale din subordinea
D.G.A.S.P.C. Sector 1 beneficiarilor cu domiciliile pe raza Sectorului 4,
pentru perioada ianuarie - decembrie 2009 - suma de 1.092.651,2 RON (2 persoane
găzduite în C.I.A. "S.E.", 7 persoane găzduite în C.I.A.
"S.V.", 19 găzduite în C.I.A. "S.I" și 23 persoane găzduite
în C.I.A. "S.E."), pentru perioada ianuarie - decembrie 2010 - suma
de 159.439,00 RON (1 persoană găzduită în C.I.A. "S.E.", 6 persoane
găzduite în C.I.A. "S.V.) și luna mai a anului 2011 - suma de 7897,00 RON
(pentru cele 3 pers. găzduite în C.I.A. "S.V."); să fie obligată
pârâta la plata majorărilor de întârziere la nivelul de 2% din debitul
principal neachitat în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de
lună, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la
data stingerii efective a debitului, în conformitate cu prevederile art. 124A1
C. proc. fisc. cu modificări și completări.
Prin
Sentința civilă nr. 920 din 12 decembrie 2011, a Judecătoriei Sectorului 4
București, în dosarul nr. 20211/4/2011, a fost admisă excepția necompetenței
materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din
oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe
reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București, în contradictoriu cu pârâții
D.G.A.S.P.C. Sector 4 București și Consiliul Local Sector 4 București, în
favoarea Tribunalului București.
La
Tribunalul București, secția a III-a civilă, cauza a fost înregistrată la data
de 18 ianuarie 2012, sub nr. 1609/3/2012. La data de 14 septembrie 2012,
reclamanta a formulat o cerere prin care și-a restrâns câtimea obiectului
cererii de chemare în judecată, respectiv la plata sumei de 1.252.092,2 RON,
având în vedere că pârâta a achitat suma de 7.498 RON aferentă lunii mai 2011.
Tribunalul
București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1.967 din 9
noiembrie 2012 a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului
Consiliul Local Sector 4 București și a anulat cererea formulată în
contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de
capacitate de folosință; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București în contradictoriu cu pârâta Direcția
Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București.
În
considerentele sentinței s-a reținut că în speță, a fost chemat în judecată în
calitate de pârât Consiliul Local Sector 4 București.
Potrivit
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale,
"comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități
administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se
organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Art.
21 din aceeași lege dispune la alin. (1) că "unitățile
administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate
juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale
drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea
bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte,
precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile
legii".
Potrivit
alin. (2) al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile
administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele
consiliului județean".
Conform
art. 91 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale "Primarul,
viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al
subdiviziunii administrativ teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul
propriu de specialitate al Consiliului Local constituie o structură funcțională
cu activitate permanentă denumită Primăria comunei sau orașului care aduce la
îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile primarului,
soluționând problemele curente ale colectivității locale".
De
asemenea, art. 62 din Legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă
unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu
persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Din
analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială
are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind
reprezentat de către Primar.
În
consecință, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a
pârâtului și, ca urmare, a fost anulată cererea ca fiind formulată împotriva
unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
În
ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor
art. 53 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în cazul în care nevoile individuale
ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin.
(1) al aceluiași articol, persoana cu handicap poate fi îngrijită, protejată
într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. Este chiar
situația în cauza de față, întrucât în centrele aflate în București, Sector 1
sunt instituționalizate persoane cu domiciliul în Sector 4. Mai departe, alin.
(4) al aceluiași articol arată că decontarea cheltuielilor dintre autoritățile
administrației locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor
efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este
îngrijită și protejată, iar alin. (5) prevedea că modalitatea de decontare va fi
stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 prevăd că decontarea
cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit
de consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
Municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se
iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii.
Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine
consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului
București în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap,
prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Se
decontează costul mediu lunar al cheltuielilor din care se scade contribuția
lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap.
Potrivit
art. 34 din același act normativ, de la data publicării normelor metodologice,
admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt
județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului
direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea
administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul cu
respectarea formalităților prevăzute de același articol.
Solicitarea
trebuie să cuprindă acordul direcției generale de asistență socială și
protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit
pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu
handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se
datorează de la data admiterii efective în centru.
În
același act normativ se stabilește că dreptul la asistență socială sub forma
unei prestații sociale se acordă persoanelor cu handicap pe perioada
valabilității documentului care atestă încadrarea în grad de handicap în baza
următoarelor acte doveditoare: a) copie de pe actul de identitate; b) copie de
pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; în cazul în care
există diferențe de nume între actul de identitate și certificat, se solicită
actul care să ateste schimbarea numelui; c) declarație pe proprie răspundere
privind tipul de venit.
Deși
reclamanta a susținut că persoanele mai sus menționate au domiciliul pe raza
sectorului 4, aceasta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de
art. 34 din H.G. nr. 268/2007 care impune solicitarea și acordul Direcției
Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 de a achita costul
mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în
care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
În
aceste condiții, în lipsa solicitării și acordului conducătorului DGASPC Sector
4 acordarea cheltuielilor solicitate de reclamantă nu este justificată, astfel
încât a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, în lipsa
unui protocol de plată a acestor cheltuieli (pe anul 2011 fiind încheiat un
astfel de protocol, cheltuielile aferente acelui an fiind achitat în baza
protocolului încheiat).
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel D.G.A.S.P.C. Sector 1 București.
Prin
Decizia civilă nr. 143 A din 27 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat
apelul declarat de apelanta-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială
și Protecția Copilului Sector 1 București.
Pentru
a hotărî astfel instanța de apel a reținut că raționamentul apelantei este
nefondat câtă vreme în art. 53 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 se prevede că
modalitatea de decontare pentru ipoteza prevăzută la alin. (3) și (4) din
același articol, va fi stabilită prin norme metodologice de aplicare a legii,
respectiv H.G. nr. 268/2007.
Anterior
acestui act normativ, suportarea costurilor cu întreținerea și serviciile
persoanelor cu handicap era reglementată de H.G. nr. 532/1999, în sensul că
revenea potrivit art. 5 alin. (4), instituției de asistență socială la care se
afla internată persoana asistată. Acest act normativ reprezintă metodologia de
stabilire a nivelului contribuției de întreținere în instituțiile de asistență
socială, fiind edictat pentru aplicarea O.U.G. nr. 102/1999 care reglementa
protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
În
prezent situația persoanelor cu handicap este reglementată de Legea nr.
448/2007 și de H.G. nr. 268/2007 - normele metodologice de aplicare a legii,
efectele legii dispunând numai pentru viitor.
Prin
urmare, decontarea unor cheltuieli efectuate de reclamantă în perioada 2009,
pentru persoane instituționalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr.
448/2007 nu se mai poate efectua decât cu respectarea dispozițiilor art. 34
alin. (4) din această reglementare, respectiv în baza unei convenții, cu atât
mai mult cu cât aceste costuri se suportă din bugetele consiliului județean ori
local.
În
ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale a Consiliului Local al
Sectorului 4 București, s-a reținut că soluția tribunalului este legală,
deoarece potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 doar unitățile
administrativ-teritoriale au capacitate juridică, reprezentarea lor în justiție
fiind asigurată de către primar.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 București
invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în
temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței
apelate și pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum
a fost precizată.
În
dezvoltarea recursului, recurenta a relevat situația de fapt și de drept și a
criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând în esență următoarele:
-
Potrivit H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 448/2006, costul mediu lunar se stabilește de către
Consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului
București. La stabilirea acestui cost se iau în calcul cheltuielile de personal
precum și cheltuieli cu bunuri și servicii. Aceste dispoziții legale în cazul
nostru se coroborează cu Hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr. 35 din 26
februarie 2009 care stabilește costul mediu lunar al cheltuieli cu serviciile
sociale acordate de D.G.A.S.P.C. Sector 1 persoanelor adulte cu handicap
asistate în Centrele de îngrijire și Asistență "S.I.",
"S.V." și "S.D." pentru anul 2009 la suma de 2.673 RON,
pentru anul 2010 - H.C.L. nr. 122 din 27 mai 2010, costul fiind de 4.513
RON/asistat, iar pentru anul 2011, prin H.C.L. nr. 48 din 22 martie 2011,
costul fiind de 3.229 RON. Recurenta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin
internarea în centrele aflate în subordinea beneficiarilor din Sectorul 4, însă
pârâta a refuzat să-și execute obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, și
că recurenta a purtat o vastă corespondență cu pârâta, tocmai pentru a se putea
ajunge la o înțelegere cu privire la debitul reținut în sarcina sa. În acest
sens sunt Adresele nr. 808 din 22 ianuarie 2009, nr. 5.175 din 19 februarie
2009, nr. 47.485 din 9 octombrie 2009, Notificarea nr. 7.020 din 22 martie
2010, Adresa nr. 15.976 din 5 aprilie 2010, Notificarea nr. 961 din 14 ianuarie
2011, Adresa nr. 3.394 din 11 februarie 2011, Notificarea nr. 2.854 din 4
februarie 2011, Adresa nr. 15.463 din 1 iulie 2011.
Dispozițiile
art. 35 din H.G. nr. 268/2007 nu sunt aplicabile în cauză, nefiind necesară
nici solicitarea conducătorului direcției din cadrul unității
administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul,
adică direcției din Sector 4, nici acordul direcției din Sector 1, nici
existența unui protocol. Întrucât, la momentul apariției Legii nr. 448/2006 s-a
prevăzut în mod expres obligația legală de decontare a acestor cheltuieli de
către consiliul județean sau local în raza căruia își are domiciliul persoana
cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția
copilului, se consideră că pârâta datorează aceste cheltuieli subscrisei, iar
adăugarea ulterioară a unor condiții pentru acceptarea persoanelor cu handicap
în centrele din alte unități administrativ teritoriale prin H.G. nr. 268/2007
nu sunt aplicabile în speța de față - instituționalizarea anterioară apariției
H.G. nr. 268/2007;
La
data intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 se aflau în centrele rezidențiale
publice persoane cu handicap, independent de voința Direcțiilor generale de
asistență socială și protecția copilului care au preluat în structurile lor
organizatorice aceste centre.
Intimata
- pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4
a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul
este nefondat.
Față
de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția
nulității recursului invocată din oficiu de instanță, raportat la dispozițiile
art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte reține
următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de
recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care
se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând așadar, ca o
condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.
În
speță, din analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă,
astfel cum au fost dezvoltate în scris, se constată că acestea pot fi încadrate
în drept, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât
excepția nulității recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Recursul
este nefondat.
Din
examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente
cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și
temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
În
mod întemeiat instanța de apel a reținut că în prezent situația persoanelor cu
handicap este reglementată de Legea nr. 448/2006 și de H.G. nr. 268/2007 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006.
Potrivit
art. 34 din H.G. nr. 268/2007 de la data publicării normelor metodologice
admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt
județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului
direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea
administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, cu
respectarea formalităților prevăzute de același articol. Solicitarea trebuie să
cuprindă acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului
de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru
rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu
lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data
admiterii efective în centru.
Instanțele
de fond și apel în mod judicios au reținut că deși reclamanta a susținut că
persoanele mai sus menționate au domiciliul pe raza Sectorului 4, aceasta nu a
făcut dovada respectării procedurii prevăzute de art. 34 din H.G. nr. 268/2007
care impunea solicitarea și acordul Direcției Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului Sector 4 de a achita costul mediu lunar de cheltuieli
stabilit pentru respectivul centru rezidențial.
Decontarea
cheltuielilor efectuate de recurentă pe perioada invocată pentru persoanele
instituționalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 nu se mai
putea efectua decât cu respectarea dispozițiilor art. 34 din această
reglementare.
În
aceste condiții în lipsa solicitării și acordului conducătorului D.G.A.S.P.C.
Sector 4, în lipsa unui protocol de plată a acestor cheltuieli, acordarea
cheltuielilor solicitate de reclamantă nu este justificată.
Mai
mult, pe anul 2011 s-a încheiat un astfel de protocol, cheltuielile aferente
acestui an fiind achitate în baza protocolului încheiat.
Restul
criticilor ce vizează situația de fapt se circumscriu motivelor de netemeinicie
și nu de nelegalitate, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
Pentru
considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art.
312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția nulității cererii de recurs. Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 împotriva Deciziei nr. 143 A din 27 mai 2013,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze
cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat
de GGC - AM