ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii Prin cererea adresată instanței la data de 22 mai 2012, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța (D.G.A.P.C.), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a formulat contestație împotriva deciziei din 23 noiembrie 2010 și a procesului-verbal de constatare din 30 iunie 2010 încheiat la data de 24 iunie 2010 de pârât, comunicat la data de 19 iulie 2010, pe care îl consideră nelegal și netemeinic, solicitând anularea acestuia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în parteneriat cu Fundația Estuar, a implementat în perioada 23 ianuarie 2007 - 22 iulie 2008 proiectul PHARE 2004/016-772.04 februarie 3 februarie 01 203 "Dreptul de a fi obișnuit", contract de finanțare semnat efectiv în data de 15 decembrie 2006. În esență, a susținut că în data de 19 iulie 2010 a primit de la autoritatea publică pârâtă procesul-verbal de constatare din 30 iunie 2010, încheiat în data de 24 iunie 2010, prin care sunt evidențiate o serie de nereguli, motiv pentru care s-a constituit un debit în sarcina beneficiarului proiectului, în speță D.G.A.S.P.C. Constanța, în cuantum de 81.036,58 lei, ca urmare a faptului că echipa de verificare a apreciat ca fiind neeligibile o serie de cheltuieli.

În opinia sa, cele reținute în procesul-verbal de constatare nu au suport legal, împotriva mențiunilor din cuprinsul acestuia a formulat contestație, însă a fost respinsă prin decizia din 23 noiembrie 2010. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată, și menținerea actelor administrative atacate, ca temeinice și legale.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 269 din 31 mai 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța în contradictoriu cu pârâtul - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; a anulat în parte decizia din 23 noiembrie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - AM POSDRU și procesul-verbal de constatare din 30 iunie 2010 în ce privește cheltuielile neeligibile în sumă de 7.360,73 lei reprezentând costuri administrative și 230 lei contra/valoarea licențe și a obligă pârâtul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată (onorariu expert).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la sumele considerate neeligibile de pârât și care au făcut obiectul pct. 1 - sume reprezentând salariile și asimilate acestora aferente persoanelor detașate de la partener la Beneficiarul proiectului, a constatat că legal în baza procesului-verbal de control s-a reținut că acestea nu sunt eligibile. Astfel, prin cererea de finanțare la contractul de finanțare nerambursabilă, reclamanta avea obligația de a realiza activitățile prevăzute în planul de activitate în parteneriat cu Fundația Estuar București, semnându-se în acest sens și Acordul de Parteneriat Anexa J la cererea de finanțare.

Potrivit planului de acțiune (secțiunea 1.9) din cererea de finanțare, proiectul trebuia realizat prin derularea unor activități care erau fie în sarcina exclusivă a reclamantei DGASPC Constanța, fie a partenerului Fundația Estuar București, sau realizate prin colaborarea dintre cele două (beneficiar și partener).

La data de 1 august 2007, o parte importantă dintre membrii echipei de implementare au fost detașați de la partener la reclamantă, prin aceasta activitățile care erau în sarcina exclusivă a partenerului, sau activitățile ce trebuiau a fi realizate în colaborare cu reclamanta, trecând în sarcina exclusivă a acesteia (DGASPC) și cum detașarea înseamnă prestare de servicii în interesul angajatorului la care este detașat salariatul (cf. art. 41 C. muncii), înseamnă că partenerul și-a încetat rolul descris în cererea de finanțare și în Acordul de parteneriat, cheltuielile cu salariile persoanelor detașate nemaifiind în concordanță cu activitățile și rolurile descrise în proiect. De asemenea, deși avea obligația de a aduce la cunoștința Autorității contractante orice modificare a cererii de finanțare sau în derularea proiectului, reclamanta nu a notificat autoritatea contractantă asupra acestui aspect.

Prin urmare, a constatat că toate susținerile reclamantei din acțiune și care se referă la o perioadă anterioară începerii derulării proiectului (noiembrie 2006 și decembrie 2006 și începutul lui ianuarie 2007 sunt nefondate, detașarea la care se referă pct. 1 având loc în luna august 2007. Referitor la cele constatate la pct. 2 din procesul-verbal contestat și care se referă la reținerile efectuate din salariul brut al managerului de proiect și persoanelor din echipa de implementare, pentru luna ianuarie 2007, instanța de fond a reținut că aceste cheltuieli reprezintă salariile necuvenite pentru perioada 1 - 31 decembrie 2006 și 1 - 22 ianuarie 2007, întrucât, nu se pot plăti, indiferent de solicitări și explicații, din fonduri PHARE nerambursabile, sume care privesc perioade anterioare implementării proiectului început oficial la 23 ianuarie 2007, înțelegerile dintre beneficiarul de grant și partener neputând constitui o justificare pentru ca aceste cheltuieli să fie considerate eligibile, acestea situându-se în afara contractului de grant și prin urmare, în afara convenției părților pe care acestea au obligația a o respecta.

Referitor la cele constatate la pct. 3 din procesul-verbal contestat și care se referă la neconcordanțe între time-sheet-urile și documentele justificative privind rutele, prima instanță a constatat că cele reținute de organele de control sunt corecte, aceste documente (care fac parte din documentația contabilă a proiectului, trebuia a fi întocmite legal, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, simpla întocmire retroactivă a acestora constituind o neregulă, persoanele care se ocupau de derularea proiectului având obligația de a respecta legea de la început și nu a aștepta recomandările echipei care a realizat vizita de monitorizare din 28 iunie 2007 și ulterior a justifica neregulile cu această motivare (recomandarea fiind în aplicarea Legii nr. 82/1991 a contabilității).

Cele menționate în cuprinsul acțiunii privind existența foilor de parcurs cu rute și confirmări ale managerului de proiect, numărul de înmatriculare al microbuzului, bonurile valorice cu ștampila furnizorului de combustibil la alimentare sau evidențele contabile în acest sens nu pot fi luate în considerare, deoarece deși existente, nu sunt suficiente pentru a demonstra și determina caracterul eligibil al cheltuielilor. În ce privește pct. 4 din procesul-verbal, referitor la neeligibilitatea costurilor administrative, judecătorul fondului a constatat că cele reținute de organul de control nu sunt întemeiate, deoarece beneficiarul (reclamanta) a efectuat aceste costuri considerate neeligibile din bugetul proiectului, tocmai pentru aducerea la îndeplinire (contrar susținerilor pârâtului) a unor activități desfășurate conform proiectului (activități educative și terapeutice, artă decorativă și grădinărit - beneficiar, M.G.

- număr total de beneficiari 14). De asemenea și cele reținute la pct. 5 din procesul-verbal de organul de control sunt neîntemeiate, costurile privind achiziționarea a trei licențe soft în loc de una cât era menționat în documentația de atribuire nu sunt întemeiate, deoarece beneficiarul de grant a menționat în documentația de atribuire - 1 licență soft sau mai multe programe, în fapt, astfel cum s-a arătat și în expertiza efectuată în cauză, mențiunea din caietul de sarcini "1 licență soft - mai multe programe" fiind inexactă (doar un calculator) corect fiind 3 licențe software, care ar fi asigurat folosirea eficientă a calculatorului. Acestea, cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini la poz.

14 sunt înscrise 3 licențe pentru 3 produse diferite, organul de control greșit neluând în considerare detalierea de la poz. 14 și neținând seama că licența considerată eligibilă este neutilizabilă în lipsa licenței pentru sistemul de operare. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 269 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Constanța au formulat recurs atât reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, cât și autoritatea publică pârâtă Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, considerând-o netemeinică și nelegală.

În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate: A susținut că autoritatea contractantă nu își poate invoca propria culpă în apărarea sa, întrucât avea posibilitatea de a sesiza aspectul referitor la identitatea echipei de management și nici nu exista vreun ghid de instrucțiuni pentru parteneri. În mod eronat nu au fost luate în considerare cheltuielile efectuate cu personalul în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007, întrucât data de începere a proiectului este data de 1 decembrie 1006 și nu data de 22 ianuarie 2007 - data emiterii notificării; Întrucât sumele plătite personalului în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007 nu au fost luate în considerare, s-a identificat soluția de "reținere lunară a unui procent din salariu", astfel că aceste sume nu afectează proiectul.

La data depunerii documentației pentru proiect și implicit la data semnării contractului de grant se putea observa că se cunoșteau care sunt persoanele care se vor ocupa de implementarea proiectului atât din partea beneficiarului, cât și din partea partenerului, astfel că în mod eronat s-a apreciat că au fost încălcate prevederile cererii de finanțare și a Acordului de parteneriat încheiat, prin detașarea celor 6 persoane de la Fundația Estuar București la D.G.A.S.P.C. Constanța. În ceea ce privește cheltuielile cu transportul, s-a susținut că bonurile valorice de combustibil au fost justificate lunar prin referate de necesitate, foi de parcurs întocmite de conducătorul auto și vizate de managerul de proiect.

În perioada cât s-a derulat această activitate, nu au fost solicitate de către nici un organism OIRPOSDRU/AMPOSDRU confirmări ale curselor de la instituțiile unde s-au efectuat deplasările. A mai arătat că în contabilitate, documentul justificativ al achiziției bonurilor valorice de carburant este factura fiscală emisă de P. Recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în motivarea căii de atac, a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate: Potrivit planului de acțiune secțiunea 1.9 proiectul urma să fie implementat prin derularea unor activități care erau în sarcina exclusivă fie a DGASPC Constanța, fie a partenerului Fundația Estuar București, fie erau realizate prin colaborarea dintre acestea.

Dar, la data de 1 august 2007 o parte importantă din membrii echipei de implementare au fost detașați de la partener, la reclamantă. Operând această detașări, activitățile care erau în sarcina exclusivă a partenerului sau acele activități care trebuiau realizate în colaborare cu reclamanta au trecut în sarcina exclusivă a DGASPC Constanța, deci partenerul și-a încetat rolul descris în Cererea de finanțare și în Acordul de Parteneriat, astfel încât cheltuielile cu salariile persoanelor detașate nu mai sunt în concordanță cu activitățile și rolurile descrise în proiect, detașarea conform art. 41 C. muncii constituind prestarea muncii în interesul angajatorului la care este detașat salariatul. Mai mult, modificarea cererii de finanțare în sensul celor sus amintite, nu a fost adusă la cunoștința Autorității contractante.

Cu privire la reținerile efectuate din salariul brut al managerului de proiect și responsabilului financiar și persoanelor din echipa de implementare, aceste cheltuieli, pentru a fi considerate cheltuieli eligibile, costurile angajate trebuiau să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute în contractul de grant și ghidul solicitantului, astfel că plata salariilor aferentă perioadei 1 decembrie 2006 - 23 ianuarie 2007 nu este eligibilă pentru a fi decontată din bugetul proiectului, motiv pentru care reținerile ulterioare din costurile salariale eligibile pe proiect devin nejustificate.

Referitor la neconcordanțele apărute între time-sheet-urile și documentele justificative privind rutele, a susținut că reclamanta este răspunzătoare de implementarea proiectului și de menținerea unei piste de audit care să asigure verificarea eligibilității unei cheltuieli prin prisma tuturor aspectelor prevăzute de art. 14.1 din Anexa II Condiții Generale aplicabile Contractelor de finanțare nerambursabilă din partea Comunității Europene. În ceea ce privește contravaloarea combustibilului achiziționat, reclamanta nu a prezentat ca urmare a clarificărilor solicitate privind raportul final și la întocmirea procesului-verbal, documente justificative din care să rezulte eligibilitatea acestora, fiind depistate nereguli.

Cu privire la licența soft, beneficiarul de grant a menționat în documentația de atribuire 1 licență soft cu mai multe programe, OIRPOSDRU Regiunea Sud-Est acordând aviz pe aceste mențiuni, dar în realitate s-au achiziționat 3 licențe, costul celor două licențe achiziționate în plus față de bugetul proiectului și fără notificarea autorității contractante în acest sens, fiind neeligibile. Soluția instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. Soluția instanței de fond care vizează cheltuielile cu salariile și asimilate acestora pentru personalul detașat de la partener la beneficiar, cât și reținerile salariale din luna ianuarie 2007, este corectă, criticile recurentei-reclamante fiind nefondate.

Potrivit art. 2 alin. (2) din contractul de finanțare nerambursabilă PHARE 2004/016-772.04 februarie 03 ianuarie 01.203 "Implementarea Proiectului va începe în ziua următoare datei când beneficiarul primește Notificarea de Începere de la Autoritatea Contractantă". Necontestat este că notificarea a fost primită de recurenta-reclamantă la 22 ianuarie 2007, astfel că potrivit prevederilor contractuale, data de începere a proiectului este data de 23 ianuarie 2007. Deci, de la această dată puteau fi angajate cheltuielile în cadrul proiectului, inclusiv cheltuielile cu salariile. Susținerile/apărările recurentei-reclamante referitoare la aceste aspecte nu pot fi luate în considerare întrucât nu au temei/justificare legală în cuprinsul dispozițiilor contractuale și ale Ghidului Solicitantului referitoare la costuri direct eligibile, pe care beneficiarul trebuia să le cunoască și să le respecte.

Prin urmare, efectuarea plăților privind salariile înainte de data începerii implementării proiectului sunt neeligibile. Este evident că și operațiunea/soluția adoptată, de detașare a angajaților partenerului la beneficiar, fără o notificare și acordul autorității contractante, nu satisface cerințele impuse de Ghidul Solicitantului în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor și nici dispozițiile contractului de finanțare asumate de beneficiar. Cert este că personalul/salariații Fundației Estuar au preluat sarcinile echipei beneficiarului. Astfel, partenerul și-a pierdut rolul în proiect, fapt care a condus la încălcarea prevederilor cererilor de finanțare, anexe ale contractului de finanțare nerambursabilă, cât și Acordul de parteneriat încheiat pentru fiecare proiect, dar și dispozițiile pct. 2.1.4.

din Ghidul Solicitantului, fiind necontestat că activitatea de consiliere psihologică, socială și juridică urma să fie efectuată în exclusivitate de partenerul Fundația Estuar București. De asemenea, sunt neeligibile cheltuielile cu reținerile efectuate în luna ianuarie 2007 pentru managerul de proiect, managerul financiar și pentru echipa de implementare, pentru că efectuează proiectul. Astfel cum s-a reținut anterior, data de începere a implementării proiectului este data de 23 ianuarie 2007. Pentru perioada lucrată în luna ianuarie 2007, respectiv 23 - 31 ianuarie, au fost cheltuiți bani din contul proiectului cu titlu de alte rețineri, ceea ce conform prevederilor 14.6. coroborat cu 14.1.

și 14.2. din contractul de grant nu reprezintă cheltuieli eligibile. Aceste sume cheltuite de beneficiar din avansul primit de la autoritatea contractantă sunt rețineri operate de beneficiar din salariile personalului angajat pe proiect, dar pentru a acoperi un prejudiciu creat în bugetul propriu datorită unor cheltuieli care nu sunt efectuate în perioada de implementare a proiectului și pe cale de consecință, nu sunt eligibile. În ceea ce privește criticile referitoare la cheltuielile cu transportul, considerate neeligibile de autoritatea pârâtă și confirmate astfel de instanța de fond, instanța de recurs apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă, implicată în derularea unui proiect cu finanțare nerambursabilă trebuia să cunoască și să respecte toate dispozițiile legale legate de proiectele derulate, fiind răspunzătoare de implementarea acestuia, inclusiv în ceea ce privește dovedirea cheltuielilor făcute din bugetul proiectului. Motivele care au determinat autoritatea pârâtă să considere ca neeligibile cheltuielile de transport au constat în inexistența unor documente justificative, cum ar fi ordinele de deplasare, precum și rapoarte de activitate din care să rezulte necesitatea deplasărilor în interesul implementării proiectului, iar biletele de transport atașate în copie nu au conținut informații referitoare la rută/dată, pentru a putea fi corelate cu celelalte informații.

Aceste aspecte nu au fost combătute de recurenta-reclamantă, fiind chiar recunoscute de aceasta. În concluzie, nefiind făcută dovada certă a acestor cheltuieli, este corectă soluția instanței de fond cu privire la contravaloarea cheltuielilor de transport, apreciate drept costuri neeligibile. De asemenea, în ceea ce privește neeligibilitatea costurilor administrative, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, reține că reclamanta - recurentă a efectuat aceste costuri considerate neeligibile din bugetul proiectului, tocmai pentru aducerea la îndeplinire unele activități desfășurate conform proiectului. Referitor la criticile recurentului-pârât în ceea ce privește soluția instanței de fond privind anularea actelor contestate pentru cheltuielile reprezentând contravaloarea celor 2 licențe achiziționate în plus față de bugetul proiectului, se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Este de necontestat situația potrivit căreia beneficiarul de grant a menționat și solicitat prin documentația de atribuire 1 licență soft cu mai multe programe, fiind achiziționate, conform facturii fiscale din 28 august 2007 un număr de 3 licențe, fără a fi notificată anterior autoritatea contractantă și fără a avea avizul acesteia în acest sens. Însă, în mod judicios a reținut instanța de fond concluziile expertizei de specialitate - informatică, calculatoare, IT efectuată în cauză, potrivit căreia mențiunea din caietul de sarcini "1 licență soft - mai multe programe" este inexactă (doar un calculator), corect fiind 3 licențe software, care ar fi asigurat folosirea eficientă a calculatorului, cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini la poz.

14 sunt înscrise 3 licențe pentru 3 produse diferite, organul de control greșit neluând în considerare detalierea de la poz. 14 și neținând seama că licența considerată eligibilă este neutilizabilă în lipsa licenței pentru sistemul de operare. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 6, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva Sentinței nr. 269 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2014. Procesat de GGC - CL