ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Obiectul cererii

Prin cererea adresată instanței la data de 22

mai 2012, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Constanța (D.G.A.P.C.), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Muncii și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a formulat contestație

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2010 și a procesului-verbal de constatare

din 30 iunie 2010 încheiat la data de 24 iunie 2010 de pârât, comunicat la data

de 19 iulie 2010, pe care îl consideră nelegal și netemeinic, solicitând

anularea acestuia.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în parteneriat cu Fundația Estuar, a

implementat în perioada 23 ianuarie 2007 - 22 iulie 2008 proiectul PHARE

2004/016-772.04 februarie 3 februarie 01 203 "Dreptul de a fi

obișnuit", contract de finanțare semnat efectiv în data de 15 decembrie

2006.

În esență, a susținut

că în data de 19 iulie 2010 a primit de la autoritatea publică pârâtă

procesul-verbal de constatare din 30 iunie 2010, încheiat în data de 24 iunie

2010, prin care sunt evidențiate o serie de nereguli, motiv pentru care s-a

constituit un debit în sarcina beneficiarului proiectului, în speță

D.G.A.S.P.C. Constanța, în cuantum de 81.036,58 lei, ca urmare a faptului că

echipa de verificare a apreciat ca fiind neeligibile o serie de cheltuieli.

În opinia sa, cele

reținute în procesul-verbal de constatare nu au suport legal, împotriva

mențiunilor din cuprinsul acestuia a formulat contestație, însă a fost respinsă

prin decizia din 23 noiembrie 2010.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată, și menținerea

actelor administrative atacate, ca temeinice și legale.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 269

din 31 mai 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către

reclamanta - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța în contradictoriu cu pârâtul - Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale; a anulat în parte decizia din 23 noiembrie 2010 emisă de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - AM POSDRU și

procesul-verbal de constatare din 30 iunie 2010 în ce privește cheltuielile

neeligibile în sumă de 7.360,73 lei reprezentând costuri administrative și 230

lei contra/valoarea licențe și a obligă pârâtul la plata sumei de 600 lei

cheltuieli de judecată (onorariu expert).

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la sumele

considerate neeligibile de pârât și care au făcut obiectul pct. 1 - sume

reprezentând salariile și asimilate acestora aferente persoanelor detașate de

la partener la Beneficiarul proiectului, a constatat că legal în baza

procesului-verbal de control s-a reținut că acestea nu sunt eligibile.

Astfel, prin cererea

de finanțare la contractul de finanțare nerambursabilă, reclamanta avea

obligația de a realiza activitățile prevăzute în planul de activitate în

parteneriat cu Fundația Estuar București, semnându-se în acest sens și Acordul

de Parteneriat Anexa J la cererea de finanțare.

Potrivit planului de

acțiune (secțiunea 1.9) din cererea de finanțare, proiectul trebuia realizat

prin derularea unor activități care erau fie în sarcina exclusivă a reclamantei

DGASPC Constanța, fie a partenerului Fundația Estuar București, sau realizate

prin colaborarea dintre cele două (beneficiar și partener).

La data de 1 august

2007, o parte importantă dintre membrii echipei de implementare au fost

detașați de la partener la reclamantă, prin aceasta activitățile care erau în

sarcina exclusivă a partenerului, sau activitățile ce trebuiau a fi realizate

în colaborare cu reclamanta, trecând în sarcina exclusivă a acesteia (DGASPC)

și cum detașarea înseamnă prestare de servicii în interesul angajatorului la

care este detașat salariatul (cf. art. 41 C. muncii), înseamnă că partenerul

și-a încetat rolul descris în cererea de finanțare și în Acordul de

parteneriat, cheltuielile cu salariile persoanelor detașate nemaifiind în

concordanță cu activitățile și rolurile descrise în proiect.

De asemenea, deși

avea obligația de a aduce la cunoștința Autorității contractante orice

modificare a cererii de finanțare sau în derularea proiectului, reclamanta nu a

notificat autoritatea contractantă asupra acestui aspect.

Prin urmare, a

constatat că toate susținerile reclamantei din acțiune și care se referă la o

perioadă anterioară începerii derulării proiectului (noiembrie 2006 și

decembrie 2006 și începutul lui ianuarie 2007 sunt nefondate, detașarea la care

se referă pct. 1 având loc în luna august 2007.

Referitor la cele

constatate la pct. 2 din procesul-verbal contestat și care se referă la

reținerile efectuate din salariul brut al managerului de proiect și persoanelor

din echipa de implementare, pentru luna ianuarie 2007, instanța de fond a

reținut că aceste cheltuieli reprezintă salariile necuvenite pentru perioada 1

- 31 decembrie 2006 și 1 - 22 ianuarie 2007, întrucât, nu se pot plăti, indiferent

de solicitări și explicații, din fonduri PHARE nerambursabile, sume care

privesc perioade anterioare implementării proiectului început oficial la 23

ianuarie 2007, înțelegerile dintre beneficiarul de grant și partener neputând

constitui o justificare pentru ca aceste cheltuieli să fie considerate

eligibile, acestea situându-se în afara contractului de grant și prin urmare,

în afara convenției părților pe care acestea au obligația a o respecta.

Referitor la cele

constatate la pct. 3 din procesul-verbal contestat și care se referă la

neconcordanțe între time-sheet-urile și documentele justificative privind

rutele, prima instanță a constatat că cele reținute de organele de control sunt

corecte, aceste documente (care fac parte din documentația contabilă a proiectului,

trebuia a fi întocmite legal, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale,

simpla întocmire retroactivă a acestora constituind o neregulă, persoanele care

se ocupau de derularea proiectului având obligația de a respecta legea de la

început și nu a aștepta recomandările echipei care a realizat vizita de

monitorizare din 28 iunie 2007 și ulterior a justifica neregulile cu această

motivare (recomandarea fiind în aplicarea Legii nr. 82/1991 a contabilității).

Cele menționate în

cuprinsul acțiunii privind existența foilor de parcurs cu rute și confirmări

ale managerului de proiect, numărul de înmatriculare al microbuzului, bonurile

valorice cu ștampila furnizorului de combustibil la alimentare sau evidențele

contabile în acest sens nu pot fi luate în considerare, deoarece deși

existente, nu sunt suficiente pentru a demonstra și determina caracterul

eligibil al cheltuielilor.

În ce privește pct. 4

din procesul-verbal, referitor la neeligibilitatea costurilor administrative,

judecătorul fondului a constatat că cele reținute de organul de control nu sunt

întemeiate, deoarece beneficiarul (reclamanta) a efectuat aceste costuri

considerate neeligibile din bugetul proiectului, tocmai pentru aducerea la

îndeplinire (contrar susținerilor pârâtului) a unor activități desfășurate

conform proiectului (activități educative și terapeutice, artă decorativă și

grădinărit - beneficiar, M.G. - număr total de beneficiari 14).

De asemenea și cele

reținute la pct. 5 din procesul-verbal de organul de control sunt neîntemeiate,

costurile privind achiziționarea a trei licențe soft în loc de una cât era

menționat în documentația de atribuire nu sunt întemeiate, deoarece

beneficiarul de grant a menționat în documentația de atribuire - 1 licență soft

sau mai multe programe, în fapt, astfel cum s-a arătat și în expertiza

efectuată în cauză, mențiunea din caietul de sarcini "1 licență soft - mai

multe programe" fiind inexactă (doar un calculator) corect fiind 3 licențe

software, care ar fi asigurat folosirea eficientă a calculatorului.

Acestea, cu atât mai

mult cu cât în caietul de sarcini la poz. 14 sunt înscrise 3 licențe pentru 3

produse diferite, organul de control greșit neluând în considerare detalierea

de la poz. 14 și neținând seama că licența considerată eligibilă este neutilizabilă

în lipsa licenței pentru sistemul de operare.

Calea de atac

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 269 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Constanța au formulat recurs atât

reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța, cât și autoritatea publică pârâtă Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Autoritatea de Management pentru

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, considerând-o

netemeinică și nelegală.

În motivarea căii de

atac recurenta-reclamantă a adus, în esență, următoarele critici sentinței

recurate:

A susținut că

autoritatea contractantă nu își poate invoca propria culpă în apărarea sa,

întrucât avea posibilitatea de a sesiza aspectul referitor la identitatea

echipei de management și nici nu exista vreun ghid de instrucțiuni pentru

parteneri. În mod eronat nu au fost luate în considerare cheltuielile efectuate

cu personalul în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007, întrucât data de

începere a proiectului este data de 1 decembrie 1006 și nu data de 22 ianuarie

2007 - data emiterii notificării;

Întrucât sumele

plătite personalului în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007 nu au fost luate

în considerare, s-a identificat soluția de "reținere lunară a unui procent

din salariu", astfel că aceste sume nu afectează proiectul.

La data depunerii

documentației pentru proiect și implicit la data semnării contractului de grant

se putea observa că se cunoșteau care sunt persoanele care se vor ocupa de

implementarea proiectului atât din partea beneficiarului, cât și din partea

partenerului, astfel că în mod eronat s-a apreciat că au fost încălcate

prevederile cererii de finanțare și a Acordului de parteneriat încheiat, prin

detașarea celor 6 persoane de la Fundația Estuar București la D.G.A.S.P.C.

Constanța.

În ceea ce privește

cheltuielile cu transportul, s-a susținut că bonurile valorice de combustibil

au fost justificate lunar prin referate de necesitate, foi de parcurs întocmite

de conducătorul auto și vizate de managerul de proiect. În perioada cât s-a

derulat această activitate, nu au fost solicitate de către nici un organism

OIRPOSDRU/AMPOSDRU confirmări ale curselor de la instituțiile unde s-au

efectuat deplasările.

A mai arătat că în

contabilitate, documentul justificativ al achiziției bonurilor valorice de

carburant este factura fiscală emisă de P.

Recurentul Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția

Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane, în motivarea căii de atac, a adus, în esență, următoarele

critici sentinței recurate:

Potrivit planului de

acțiune secțiunea 1.9 proiectul urma să fie implementat prin derularea unor

activități care erau în sarcina exclusivă fie a DGASPC Constanța, fie a

partenerului Fundația Estuar București, fie erau realizate prin colaborarea

dintre acestea. Dar, la data de 1 august 2007 o parte importantă din membrii

echipei de implementare au fost detașați de la partener, la reclamantă.

Operând această

detașări, activitățile care erau în sarcina exclusivă a partenerului sau acele

activități care trebuiau realizate în colaborare cu reclamanta au trecut în

sarcina exclusivă a DGASPC Constanța, deci partenerul și-a încetat rolul

descris în Cererea de finanțare și în Acordul de Parteneriat, astfel încât

cheltuielile cu salariile persoanelor detașate nu mai sunt în concordanță cu

activitățile și rolurile descrise în proiect, detașarea conform art. 41 C.

muncii constituind prestarea muncii în interesul angajatorului la care este

detașat salariatul.

Mai mult, modificarea

cererii de finanțare în sensul celor sus amintite, nu a fost adusă la

cunoștința Autorității contractante.

Cu privire la

reținerile efectuate din salariul brut al managerului de proiect și

responsabilului financiar și persoanelor din echipa de implementare, aceste

cheltuieli, pentru a fi considerate cheltuieli eligibile, costurile angajate

trebuiau să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute în contractul de grant

și ghidul solicitantului, astfel că plata salariilor aferentă perioadei 1

decembrie 2006 - 23 ianuarie 2007 nu este eligibilă pentru a fi decontată din

bugetul proiectului, motiv pentru care reținerile ulterioare din costurile

salariale eligibile pe proiect devin nejustificate.

Referitor la

neconcordanțele apărute între time-sheet-urile și documentele justificative

privind rutele, a susținut că reclamanta este răspunzătoare de implementarea

proiectului și de menținerea unei piste de audit care să asigure verificarea

eligibilității unei cheltuieli prin prisma tuturor aspectelor prevăzute de art.

14.1 din Anexa II Condiții Generale aplicabile Contractelor de finanțare

nerambursabilă din partea Comunității Europene.

În ceea ce privește

contravaloarea combustibilului achiziționat, reclamanta nu a prezentat ca

urmare a clarificărilor solicitate privind raportul final și la întocmirea

procesului-verbal, documente justificative din care să rezulte eligibilitatea

acestora, fiind depistate nereguli.

Cu privire la licența

soft, beneficiarul de grant a menționat în documentația de atribuire 1 licență

soft cu mai multe programe, OIRPOSDRU Regiunea Sud-Est acordând aviz pe aceste

mențiuni, dar în realitate s-au achiziționat 3 licențe, costul celor două

licențe achiziționate în plus față de bugetul proiectului și fără notificarea

autorității contractante în acest sens, fiind neeligibile.

Soluția instanței de

recurs

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Soluția instanței de

fond care vizează cheltuielile cu salariile și asimilate acestora pentru

personalul detașat de la partener la beneficiar, cât și reținerile salariale

din luna ianuarie 2007, este corectă, criticile recurentei-reclamante fiind

nefondate.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din contractul de finanțare nerambursabilă PHARE 2004/016-772.04 februarie

03 ianuarie 01.203 "Implementarea Proiectului va începe în ziua următoare

datei când beneficiarul primește Notificarea de Începere de la Autoritatea

Contractantă".

Necontestat este că

notificarea a fost primită de recurenta-reclamantă la 22 ianuarie 2007, astfel

că potrivit prevederilor contractuale, data de începere a proiectului este data

de 23 ianuarie 2007.

Deci, de la această

dată puteau fi angajate cheltuielile în cadrul proiectului, inclusiv

cheltuielile cu salariile.

Susținerile/apărările

recurentei-reclamante referitoare la aceste aspecte nu pot fi luate în

considerare întrucât nu au temei/justificare legală în cuprinsul dispozițiilor

contractuale și ale Ghidului Solicitantului referitoare la costuri direct

eligibile, pe care beneficiarul trebuia să le cunoască și să le respecte.

Prin urmare,

efectuarea plăților privind salariile înainte de data începerii implementării proiectului

sunt neeligibile.

Este evident că și

operațiunea/soluția adoptată, de detașare a angajaților partenerului la

beneficiar, fără o notificare și acordul autorității contractante, nu satisface

cerințele impuse de Ghidul Solicitantului în ceea ce privește eligibilitatea

cheltuielilor și nici dispozițiile contractului de finanțare asumate de

beneficiar.

Cert este că

personalul/salariații Fundației Estuar au preluat sarcinile echipei

beneficiarului.

Astfel, partenerul

și-a pierdut rolul în proiect, fapt care a condus la încălcarea prevederilor

cererilor de finanțare, anexe ale contractului de finanțare nerambursabilă, cât

și Acordul de parteneriat încheiat pentru fiecare proiect, dar și dispozițiile

pct. 2.1.4. din Ghidul Solicitantului, fiind necontestat că activitatea de

consiliere psihologică, socială și juridică urma să fie efectuată în

exclusivitate de partenerul Fundația Estuar București.

De asemenea, sunt

neeligibile cheltuielile cu reținerile efectuate în luna ianuarie 2007 pentru

managerul de proiect, managerul financiar și pentru echipa de implementare,

pentru că efectuează proiectul.

Astfel cum s-a

reținut anterior, data de începere a implementării proiectului este data de 23

ianuarie 2007.

Pentru perioada

lucrată în luna ianuarie 2007, respectiv 23 - 31 ianuarie, au fost cheltuiți

bani din contul proiectului cu titlu de alte rețineri, ceea ce conform

prevederilor 14.6. coroborat cu 14.1. și 14.2. din contractul de grant nu

reprezintă cheltuieli eligibile. Aceste sume cheltuite de beneficiar din avansul

primit de la autoritatea contractantă sunt rețineri operate de beneficiar din

salariile personalului angajat pe proiect, dar pentru a acoperi un prejudiciu

creat în bugetul propriu datorită unor cheltuieli care nu sunt efectuate în

perioada de implementare a proiectului și pe cale de consecință, nu sunt

eligibile.

În ceea ce privește

criticile referitoare la cheltuielile cu transportul, considerate neeligibile

de autoritatea pârâtă și confirmate astfel de instanța de fond, instanța de

recurs apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente ce

vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă,

implicată în derularea unui proiect cu finanțare nerambursabilă trebuia să

cunoască și să respecte toate dispozițiile legale legate de proiectele

derulate, fiind răspunzătoare de implementarea acestuia, inclusiv în ceea ce

privește dovedirea cheltuielilor făcute din bugetul proiectului.

Motivele care au

determinat autoritatea pârâtă să considere ca neeligibile cheltuielile de

transport au constat în inexistența unor documente justificative, cum ar fi

ordinele de deplasare, precum și rapoarte de activitate din care să rezulte

necesitatea deplasărilor în interesul implementării proiectului, iar biletele

de transport atașate în copie nu au conținut informații referitoare la

rută/dată, pentru a putea fi corelate cu celelalte informații.

Aceste aspecte nu au

fost combătute de recurenta-reclamantă, fiind chiar recunoscute de aceasta.

În concluzie, nefiind

făcută dovada certă a acestor cheltuieli, este corectă soluția instanței de

fond cu privire la contravaloarea cheltuielilor de transport, apreciate drept

costuri neeligibile.

De asemenea, în ceea

ce privește neeligibilitatea costurilor administrative, instanța de control

judiciar, în acord cu judecătorul fondului, reține că reclamanta - recurentă a

efectuat aceste costuri considerate neeligibile din bugetul proiectului, tocmai

pentru aducerea la îndeplinire unele activități desfășurate conform

proiectului.

Referitor la

criticile recurentului-pârât în ceea ce privește soluția instanței de fond

privind anularea actelor contestate pentru cheltuielile reprezentând

contravaloarea celor 2 licențe achiziționate în plus față de bugetul

proiectului, se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Este de necontestat situația

potrivit căreia beneficiarul de grant a menționat și solicitat prin

documentația de atribuire 1 licență soft cu mai multe programe, fiind

achiziționate, conform facturii fiscale din 28 august 2007 un număr de 3

licențe, fără a fi notificată anterior autoritatea contractantă și fără a avea

avizul acesteia în acest sens.

Însă, în mod judicios

a reținut instanța de fond concluziile expertizei de specialitate -

informatică, calculatoare, IT efectuată în cauză, potrivit căreia mențiunea din

caietul de sarcini "1 licență soft - mai multe programe" este

inexactă (doar un calculator), corect fiind 3 licențe software, care ar fi

asigurat folosirea eficientă a calculatorului, cu atât mai mult cu cât în

caietul de sarcini la poz. 14 sunt înscrise 3 licențe pentru 3 produse

diferite, organul de control greșit neluând în considerare detalierea de la

poz. 14 și neținând seama că licența considerată eligibilă este neutilizabilă

în lipsa licenței pentru sistemul de operare.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 pct. 6, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva Sentinței nr. 269 din 31 mai 2012 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 februarie 2014.

Procesat de GGC - CL