ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței
de fond
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții
de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta D.G.A.S.P.C. Constanța (în continuare denumită D.G.A.S.P.C.) a
solicitat anularea Deciziei nr. E/9037 din 23 noiembrie 2010 și a procesului-verbal
de constatare din 30 iunie 2010, încheiat la data de 24 iunie 2010 de către
pârâtul M.M.F.P.S. - A.M.P.O.S.D.R.U.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că în parteneriat cu Fundația E. a implementat în
perioada 23 ianuarie 2007 - 22 iulie 2008 “proiectul Phare din 2004
“C.C.A.P.S.M.”, contract de finanțare semnat efectiv în data de 15 decembrie 2006.
În esență, a susținut
că în data de 19 iulie 2010 a primit de la autoritatea publică pârâtă procesul
verbal de constatare din 30 iunie 2010, încheiat în data de 24 iunie 2010, prin
care sunt evidențiate o serie de nereguli, motiv pentru care s-a constituit un
debit în sarcina beneficiarului proiectului, în speță D.G.A.S.P.C. Constanța,
în cuantum de 38.722,13 lei, ca urmare a faptului că echipa de verificare a
apreciat ca fiind neeligibile o serie de cheltuieli.
În opinia sa, cele
reținute în procesul verbal de constatare nu au suport legal, împotriva
mențiunilor din cuprinsul acestuia a formulat contestație, însa a fost respinsă
prin Decizia nr. E9037/23 noiembrie 2010.
Prin întâmpinare,
pârâta a solicitat respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată, și menținerea
actelor administrative atacate, ca temeinice și legale.
Curtea de Apel Constanța,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 578
din 19 decembrie 2012, a anulat, în parte, Decizia nr. E/9037 din 23 noiembrie 2010
și procesul-verbal de constatare încheiat la 24 iunie 2010, înregistrat la 30
iunie 2010 numai în ceea ce privește constatarea ca neeligibile a cheltuielilor
cu salariile și cele asimilate acestora pentru managerul de proiect și pentru
managerul financiar până la data aprobării actului adițional prin care aceste
persoane au fost înlocuite (11.833 lei) și a contravalorii celor cinci licențe
achiziționate în plus față de bugetul proiectului, fără notificarea autorității
(1.693,13 lei ).
Totodată, a menținut
actele atacate în privința celorlalte constatări și a respins cererea
expertului M.C. de majorare a onorariului de expertiză.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
La data de 30
noiembrie 2006 a fost perfectat Contractul de finanțare nerambursabilă Phare 04
februarie-02 ianuarie 2007, „Centru de consiliere pentru adulții cu probleme de
sănătate mintală", între pârât în calitate de autoritate contractantă și
reclamanta D.G.A.S.P.C. Constanța, în calitate de beneficiar de finanțare
nerambursabilă.
Potrivit clauzelor
contractuale, perioada de implementare a proiectului a fost 23 ianuarie 2007 -
22 ianuarie 2008 iar costul total al proiectului a fost de 54.927,92 euro, suma
solicitată de la autoritatea contractantă fiind de 49.432 euro (89,99%) din
care: 37.074 euro fonduri comunitare Phare și 12.358 euro din cofinanțare
fonduri de la bugetul de stat.
Ca urmare a alertei
de nereguli formulate și transmise de O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud-Est înregistrată
la A.M.PO.S.D.R.U. din 30 decembrie 2008, prin care au fost semnalate
disfuncționalități în implementarea proiectului, în perioada 7 aprilie - 21
iunie 2010 s-au desfășurat acțiuni de verificare a proiectului Phare din 04
februarie 2007.
Verificările au fost
consemnate în procesul-verbal de constatare din 30 iunie 2010 împotriva căruia
reclamanta a formulat o contestație care a fost respinsă Decizia nr. E/9037 din
23 noiembrie 2010.
În speță, reclamanta
a contestat aprecierea ca neeligibilă a sumei de 38.722,13 lei reprezentând:
- cheltuieli cu salariile
și cele asimilate acestuia pentru managerul de proiect și pentru managerul
financiar până la data aprobării actului de înlocuire a acestora;
- cheltuieli cu
salariile și asimilate acestora pentru personalul detașat de la partener la beneficiar
fără notificarea Autorității contractante;
- rețineri salariale
din luna ianuarie 2007;
- contravaloarea
cheltuielilor de transport;
- contravaloarea
celor cinci licențe achiziționate în plus față de ce era prevăzut în bugetul
proiectului, fără notificarea autorității în acest sens.
Cu privire la
cheltuielile efectuate cu salariile și cele asimilate acestuia pentru managerul
de proiect și pentru managerul financiar până la data aprobării actului de
înlocuire a acestora, prima instanță a reținut că, în cauză, nu se contestă
faptul că reclamanta a participat la procedura de selecție cu două proiecte și
a avut pentru ambele proiecte aceeași echipă de management.
Astfel, cele două
proiecte depuse de către reclamantă au fost supuse unui proces amplu de
selecție în care s-a verificat inclusiv respectarea Ghidului din punctul de
vedere al echipei de manager, iar în urma verificării ambele proiecte fiind
declarate câștigătoare.
Aprobarea proiectelor
cu aceeași echipă de manageri ar putea fi motiv de sancționare a echipei de
evaluare și nicidecum a Beneficiarului, or, pârâtul nu își poate invoca propria
culpă în sancționarea Beneficiarului prin considerarea ca neeligibile a
cheltuielilor cu salariile pentru echipa de management a unuia din cele două
proiecte până la înlocuirea lor, atâta timp cât a declarat câștigătoare cele
două proiecte după verificare.
Referitor la
cheltuielile efectuate cu salariile și asimilate acestora pentru personalul
detașat de la Partener la Beneficiar fără notificarea autorității contractante,
prima instanță a reținut că, în cauză, Contractul de finanțare nerambursabilă Phare
din 04 februarie 03.02 ianuarie 207, „Centru de consiliere pentru adulții cu
probleme de sănătate mintală" prevedea că perioada de implementare a
proiectului 23 ianuarie 2007 - 22 ianuarie 2008.
Obiectul contractului
constă în acordarea unei finanțări nerambursabile în vederea implementării unui
proiect, astfel că actul încheiat între părți poate fi analizat din perspectiva
celor două obligații.
În primă fază este
obligația de acordare a finanțării (relevant fiind momentul intrării în vigoare
a contractului) și în faza a II-a implementarea proiectului, (relevantă fiind
data de începere a implementării prevăzută expres).
Contractul prevede
expres necesitatea unei Notificări, astfel că începerea implementării încă din
luna decembrie a anului 2006 nu are o justificare legală.
Prin urmare, orice modificare
a împrejurărilor care au fost avute în vedere la momentul analizării
proiectului și care în cele din urmă au determinat declararea acestuia
câștigător, trebuie notificate autorității contractante, aceasta fiind singura
în măsură să aprecieze dacă schimbările intervenite afectează eligibilitatea.
În opinia instanței,
detașarea angajaților partenerului (angajați pe durată determinată, tocmai în
vederea implementării proiectului, fapt care a determinat și considerarea
Partenerului ca eligibil) la beneficiar, fără acordul autorității contractante,
constituie o încălcare a obligațiilor asumate, astfel că salariile acestora,
chiar dacă nu afectează bugetul proiectului, nu sunt eligibile potrivit Ghidului
- capitolul Eligibilitatea cheltuielilor, care impune respectarea contractului
de finanțare.
În ceea ce privește
reținerile salariale din luna ianuarie 2007, prima instanță a avut în vedere că
la analiza cheltuielilor eligibile nu se pot avea în vedere cheltuieli făcute
anterior datei legale de implementare.
Astfel, a apreciat că
reținerile salariale (chiar și cu acordul angajaților) reprezintă rețineri din
fondurile nerambursabile acordate în vederea implementării proiectului, iar
introducerea lor în bugetul D.G.A.S.P.C. Constanța este contrară scopului
pentru care aceste sume au fost acordate.
În legătură cu
contravaloarea cheltuielilor de transport - 1.421 lei, prima instanță a reținut
că sunt cheltuieli eligibile cheltuielile de transport numai în măsura
dovedirii acestora.
În speță, potrivit
celor reținute de echipa de control, în sensul că nu au fost prezentate ordine
de deplasare, rapoarte de activitate din care să rezulte necesitatea
deplasărilor în interesul implementării proiectului, biletele de transport
atașate nu conțineau informații cu privire la ruta/ data pentru a putea fi
corelate cu celelalte informații, nu s-a putut dovedi în condițiile legii
efectuarea unor cheltuieli de transport în vederea implementării proiectului.
În fine, referitor la
contravaloarea celor cinci licențe achiziționate în plus față de ce era
prevăzut în bugetul proiectului, fără notificarea autorității în acest sens,
prima instanță a reținut că documentația de atribuire a contractului prevede
posibilitatea de achiziționare a unei singure licențe (cu mai multe programe).
În cauză, potrivit
facturii fiscale din 14 august 2007, reclamanta a achiziționat 6 licențe, iar
pârâta a apreciat că sunt cheltuieli neeligibile cele cu achiziționarea a 5
licențe în plus, față de prevederile caietului de sarcini.
Documentația de
atribuire prevedea posibilitatea de achiziționare a mai multor programe, iar
potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, fiecare program necesită
achiziționarea unei licențe, fiind greșită exprimarea din caietul de sarcini -
o licență cu mai multe programe.
Faptul că cel care a
întocmit documentația de atribuire nu are cunoștințe în domeniu și nu cunoștea
că dacă se permite achiziționarea mai multor programe este obligatoriu să fie
achiziționată și câte o licență pentru acestea și dacă se utilizează mai multe
calculatoare este necesar a fi achiziționate licențe pentru fiecare calculator
(documentație nu impunea folosirea unui singur calculator), nu îi poate fi
imputat reclamantei, acesteia fiindu-i permisă achiziționarea mai multor
programe, deci a mai multor licențe.
De asemenea, din
documentație nu a rezultat că era obligatorie achiziționarea unui singur
program care să fie utilizat pe un singur calculator, ci dimpotrivă, se prevede
expres că se permite achiziționarea mai multor programe, nefiind specificat
nici numărul de calculatoare.
Concluzionând,
judecătorul fondului a apreciat că achiziționarea a șase licențe pentru cele
trei programe, care urmau a fi utilizate pe două calculatoare, este în concordanță
cu documentația de atribuire.
Calea de atac
exercitată
Împotriva sentinței nr.
578 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța au formulat recurs atât
reclamanta D.G.A.S.P.C. Constanța, cât și autoritatea publică pârâtă M.M.F.P.S.P.V.,
considerând-o netemeinică și nelegală și invocând ca temei legal dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac recurenta-reclamantă a adus, în esență, următoarele critici sentinței
recurate:
- Autoritatea
contractantă nu își poate invoca propria culpă în apărarea sa, întrucât avea
posibilitatea de a sesiza aspectul referitor la identitatea echipei de
management, fiindu-i înaintate C.V.-urile acestei echipe, fără ca aceasta să
formuleze vreo atenționare în acest sens;
- În mod eronat nu au
fost luate în considerare cheltuielile efectuate cu personalul în lunile
decembrie 2006 și ianuarie 2007, întrucât data de începere a proiectului este
data de 1 decembrie 1006 și nu data de 22 ianuarie 2007 - data emiterii
notificării;
- Întrucât sumele
plătite personalului în lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007 nu au fost luate
în considerare, s-a identificat soluția de „reținere lunară a unui procent din
salariu”, astfel că aceste sume nu afectează proiectul.
La data depunerii
documentației pentru proiect și implicit la data semnării contractului de grant
se putea observa că se cunoșteau care sunt persoanele care se vor ocupa de
implementarea proiectului atât din partea beneficiarului cât și din partea
partenerului, astfel că în mod eronat s-a apreciat că au fost încălcate
prevederile cererii de finanțare și a Acordului de parteneriat încheiat, prin
detașarea celor 3 persoane de la Fundația E. București la D.G.A.S.P.C.
Constanța.
În ceea ce privește
cheltuielile cu transportul, se susține că neconcordanțele între time-sheet-uri
și documentele justificative privind rutele au apărut pentru că în Ghidul
solicitantului nu a fost prevăzută natura documentelor ce ar fi trebuit
întocmite.
Recurentul M.M.F.P.S.P.V.
- D.G.A.M.P.O.S.D.R.U., în motivarea căii de atac, a adus, în esență, următoarele
critici sentinței recurate:
- În mod eronat au
fost considerate ca fiind eligibile cheltuielile cu salariile și cele asimilate
acestora pentru managerul de proiect și pentru managerul financiar, în sumă de
11.833 lei, întrucât echipa de management a fost aceeași ca și în proiectul
Phare din 04 februarie 03.02 ianuarie 203, contrar prevederilor cuprinse în
Ghidul solicitantului;
- Întrucât
beneficiarul de grant a menționat în documentația de atribuire o licență soft cu
mai multe programe însă a achiziționat 6 licențe, costul celor 5 luate în plus
față de bugetul proiectului și fără notificarea autorității contractante în
acest sens, trebuiau să fie considerate ca fiind cheltuieli neeligibile.
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursul formulat de recurenta D.G.A.S.P.C. Constanța, apreciază că
acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește
cheltuielile neeligibile, stabilite de autoritatea publică pârâtă, cu salariile
și cele asimilate acestora pentru managerul de proiect și pentru managerul
financiar, până la data aprobării actului adițional prin care aceste persoane
au fost înlocuite, cheltuielile cu salariile și cele asimilate acestora pentru
personalul detașat, fără notificarea autorității contractante, precum și
reținerile salariale din luna ianuarie 2007, se constată că ambele recurente au
formulat critici asupra soluției instanței de fond, astfel că acestea vor fi
analizate pentru fiecare categorie de cheltuieli cu privire la acest punct.
Referitor la
cheltuielile neeligibile cu salariile și cele asimilate acestora pentru
managerul de proiect și pentru managerul financiar până la data probării
actului adițional, soluția instanței de fond este greșită, criticile
recurentului-intimat fiind fondate.
Necontestat
este faptul că D.G.A.S.P.C. Constanța a avut calitatea de beneficiar pentru
două proiecte finanțate din fonduri nerambursabile Phare, pentru care, prin
dispozițiile reprezentantului legal a fost numită aceeași echipă de management.
În cuprinsul Ghidului
solicitantului, depus și la dosarul cauzei, după care s-a derulat procedura de
selecție a proiectelor Phare inițiate de recurenta-reclamantă, la pct. 2.1.3. -
„Eligibilitatea proiectelor”, respectiv subpunctului denumit „Numărul de
propuneri și finanțări nerambursabile pentru un solicitant” se prevede că: „un
solicitant poate depune mai mult de o propunere de finanțare, cu condiția ca
pentru fiecare proiect să existe o echipă de conducere diferită”.
Respectarea acestor
dispoziții imperative revenea solicitantului, respectiv recurentei-reclamante.
Faptul că propunerea
de finanțare depusă de reclamantă a fost aprobată fără a fi semnalată la acel
moment încălcarea dispozițiilor exprese din Ghidul Solicitantului, nu poate
confirma eligibilitatea unor cheltuieli făcute cu nesocotirea acestor
dispoziții pe care solicitantul era obligat să le cunoască și să le respecte.
Mai mult, ulterior
s-a remediat această abatere de la legalitate, fiind încheiat Actul adițional nr.
2 din 01 noiembrie 2007, ceea ce confirmă recunoașterea încălcării
dispozițiilor menționate.
Soluția instanței de
fond care vizează cheltuielile cu salariile și asimilate acestora pentru
personalul detașat de la partener la beneficiar, cât și reținerile salariale
din luna ianuarie 2007, este corectă, criticile recurentei-reclamante fiind
nefondate.
Potrivit art. 2 alin.
(2) din contractul de finanțare nerambursabilă din 04 februarie 2007
„Implementarea Proiectului va începe în ziua următoare datei când beneficiarul
primește N.Î.A.C.”
Necontestat este că
notificarea a fost primită de recurenta-reclamantă la 22 ianuarie 2007, astfel
că potrivit prevederilor contractuale, data de începere a proiectului este data
de 23 ianuarie 2007.
Deci, de la această
dată puteau fi angajate cheltuielile în cadrul proiectului, inclusiv
cheltuielile cu salariile.
Susținerile/apărările
recurentei-reclamante referitoare la aceste aspecte nu pot fi luate în
considerare întrucât nu au temei/ justificare legală în cuprinsul dispozițiilor
contractuale și ale Ghidului Solicitantului referitoare la costuri direct eligibile,
pe care beneficiarul trebuia să le cunoască și să le respecte.
Prin urmare,
efectuarea plăților privind salariile înainte de data începerii implementării
proiectului sunt neeligibile.
Este evident că și
operațiunea/ soluția adoptată, de detașare a angajaților partenerului la
beneficiar, fără o notificare și acordul autorității contractante, nu satisface
cerințele impuse de Ghidul Solicitantului în ceea ce privește eligibilitatea
cheltuielilor și nici dispozițiile contractului de finanțare asumate de
beneficiar.
Necontestat este că
personalul/ salariații F.E. au preluat sarcinile echipei beneficiarului.
Astfel, partenerul
și-a pierdut rolul în proiect, fapt care a condus la încălcarea prevederilor
cererilor de finanțare, anexe ale contractului de finanțare nerambursabilă, cât
și Acordul de parteneriat încheiat pentru fiecare proiect, dar și dispozițiile pct.
2.1.4. din Ghidul Solicitantului, fiind necontestat că activitatea de
consiliere psihologică, socială și juridică urma să fie efectuată în
exclusivitate de partenerul Fundația E. București.
De asemenea, sunt
neeligibile cheltuielile cu reținerile efectuate în luna ianuarie 2007 pentru
managerul de proiect, responsabilul financiar, asistentul social, lucrătorul
social, juristul, coordonatorul centrului de zi și psihiatrul, pentru că
efectuează proiectul.
Astfel cum s-a
reținut anterior, data de începere a implementării proiectului este data de 23
ianuarie 2007.
Pentru perioada
lucrată în luna ianuarie 2007, respectiv 23 - 31 ianuarie, au fost cheltuiți
bani din contul proiectului cu titlu de alte rețineri, ceea ce conform
prevederilor art. 14.6. coroborat cu art. 14.1. și art. 14.2. din contractul de
grant nu reprezintă cheltuieli eligibile. Aceste sume cheltuite de beneficiar
din avansul primit de la autoritatea contractantă sunt rețineri operate de
beneficiar din salariile personalului angajat pe proiect, dar pentru a acoperi
un prejudiciu creat în bugetul propriu datorită unor cheltuieli care nu sunt
efectuate în perioada de implementare a proiectului și pe cale de consecință,
nu sunt eligibile.
În ceea ce privește
criticile referitoare la cheltuielile cu transportul, considerate neeligibile
de autoritatea pârâtă și confirmate astfel de instanța de fond, instanța de
recurs apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente ce
vor fi expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă,
implicată în derularea unui proiect cu finanțare nerambursabilă trebuia să
cunoască și să respecte toate dispozițiile legale legate de proiectele
derulate, fiind răspunzătoare de implementarea acestuia, inclusiv în ceea ce
privește dovedirea cheltuielilor făcute din bugetul proiectului.
Motivele care au
determinat autoritatea pârâtă să considere ca neeligibile cheltuielile de
transport au constat în inexistența unor documente justificative, cum ar fi
ordinele de deplasare, precum și rapoarte de activitate din care să rezulte
necesitatea deplasărilor în interesul implementării proiectului, iar biletele
de transport atașate în copie nu au conținut informații referitoare la rută/
dată, pentru a putea fi corelate cu celelalte informații.
Aceste aspecte nu au
fost combătute de recurenta-reclamantă, fiind chiar recunoscute de aceasta.
În concluzie, nefiind
făcută dovada certă a acestor cheltuieli, este corectă soluția instanței de
fond cu privire la contravaloarea cheltuielilor de transport, apreciate drept
costuri neeligibile.
În altă ordine, sunt
fondate criticile recurentului-pârât referitoare la soluția instanței de fond
privind anularea actelor contestate pentru cheltuielile reprezentând
contravaloarea celor 5 licențe achiziționate în plus față de bugetul
proiectului, fără notificarea autorității contractante, în sumă de 1.693,13
lei.
Nu a fost contestată
situația potrivit căreia beneficiarul de grant a menționat și solicitat prin
documentația de atribuire 1 licență soft, însă, potrivit facturii fiscale din
14 august 2007, a achiziționat un număr de 6 licențe, fără a notifica anterior
autoritatea contractantă și fără a avea avizul acesteia în acest sens.
Nu prezintă relevanță
faptul că beneficiarul putea achiziționa și programe în cadrul proiectului,
acestea nefăcând obiectul actelor contestate.
Cum beneficiatul este
răspunzător de implementarea proiectului, inclusiv în ceea ce privește
achizițiile de echipament informatic și a accesoriilor, acestuia fiindu-i
acordat aviz conform documentației doar pentru 1 licență soft, rezultă că
achiziționarea altor 5 licențe în plus față de bugetul proiectului a generat o
cheltuială neeligibilă.
Față de toate
considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va
respinge recursul recurentei-reclamante D.G.A.S.P.C. Constanța ca nefondat, va
admite recursul recurentului-pârât, va modifica sentința atacată și va respinge
în integralitate acțiunea, ca neîntemeiată.
Se vor menține
celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.G.A.S.P.C. Constanța împotriva sentinței nr. 578 din 19 decembrie
2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Admite recursul
declarat de M.M.F.P.S.P.V. împotriva sentinței nr. 578 din 19 decembrie 2012 a
Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată și respinge în integralitate acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.