ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

mai 2010, reclamanta Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile a solicitat

ca, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună

suspendarea executării procesului – verbal de constatare nr. 150.315 din 14

decembrie 2009 încheiat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Inspecția

Generală cu privire la Programul PHARE – RO 94.06 – Program pentru Dezvoltarea Societății

Civile, până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a acțiunii

în anularea acestui act administrativ, care este înregistrată în dosarul nr.

4378/2/2010 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, reclamanta

a arătat că prin procesul verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie

2009 pârâtul a stabilit nelegal obligația sa de a plăti o creanță bugetară în

sumă de 543.083,99 lei, echivalentul a 127.853,66 Euro, cu titlul de cheltuieli

neeligibile aferente Programului PHARE – RO 94.06, pentru neregulile constatate

în sensul prevederilor O.G. nr. 79/2003.

Reclamanta a învederat că sunt

întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului

administrativ contestat pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ

, întrucât există dubii serioase cu privire la legalitatea obligației de plată

stabilită de pârât, iar prin executarea acesteia, anterior soluționării

irevocabile a acțiunii în anulare, se poate produce o pagubă iminentă cu

consecințe extrem de grave pentru fundația debitoare, dar și pentru

beneficiarii programelor și activităților destinate dezvoltării societății

civile gestionate de aceasta .

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei de interes în

promovarea cererii, cu motivarea că, prin sentința civilă nr. 670 din 5 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea actului atacat, în

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de

fond.

Prin sentința civilă nr. 3.186

din 15 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârât și a respins cererea

reclamantei pentru lipsă de interes în promovarea unei cereri de suspendare a

executării actului administrativ.

Lipsa de actualitate a

interesului judiciar în formularea unei asemenea cereri a fost constatată în

raport de sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010, prin care Curtea de

Apel București a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare

nr. 150.315 din 14 decembrie 2009.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform dispozițiilor art. 312

alin. (5) coroborat cu art. 313 C. proc. civ..

Recurenta a susținut că prin

sentința recurată a fost respinsă în mod nelegal cererea sa pentru lipsă de

interes, întrucât suspendarea executării actului administrativ atacat, dispusă în

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la pronunțarea instanței de

fond, nu lipsește de interes cererea formulată în baza art. 15 din aceeași

lege, pentru suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Sub acest aspect, s-a învederat că

interesul formulării cererii de suspendare în baza art. 15 din Legea nr.

554/2004 a apărut numai după formularea acțiunii în anulare în dosarul nr.

4378/2/2010, întrucât numai în această ipoteză se poate solicita suspendarea executării

până la soluționarea irevocabilă a cauzei și nu numai până la pronunțarea

instanței de fond, cum este reglementat pentru ipoteza prevăzută la art. 14 din

aceeași lege.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Cererea reclamantei Fundația Pentru

Dezvoltarea Societății Civile pentru suspendarea executării procesului-verbal

de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 încheiat de Ministerul

Finanțelor Publice – Inspecția Generală a fost formulată în baza art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Conform acestei reglementări,

suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de

reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a

actului atacat, iar în acest caz, instanța poate dispune suspendarea până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Printr-o greșită

interpretare a acestor dispoziții legale, care reprezintă temeiul juridic al

cererii formulate de recurenta – reclamantă, instanța de fond a admis excepția

lipsei de interes, deși sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și în consecință, suspendarea executării procesului-verbal de

constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 a fost dispusă numai până la pronunțarea

instanței de fond.

Identitatea

condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului

administrativ nu constituie și o identitate a ipotezelor juridice avute în

vedere la reglementarea celor două texte de lege, sub aspectul efectelor produse

în timp de hotărârea prin care se pronunță măsura provizorie a suspendării.

Astfel, în raport de

cauza juridică a prezentului litigiu, instanța de fond a apreciat eronat că

interesul reclamantei pentru promovarea noii cereri de suspendare nu mai este

actual, deși măsura suspendării a fost solicitată până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 4378/2/2010 și nu numai până la pronunțarea

instanței de fond, cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010.

Față de soluționarea

greșită a excepției lipsei de interes a cererii de suspendare, Înalta Curte va

admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., va dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, urmând a se analiza dacă sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ dedus

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile împotriva sentinței

nr. 3186 din 15 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.