ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 mai 2010, reclamanta Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării procesului – verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 încheiat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Inspecția Generală cu privire la Programul PHARE – RO 94.06 – Program pentru Dezvoltarea Societății Civile, până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestui act administrativ, care este înregistrată în dosarul nr. 4378/2/2010 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 pârâtul a stabilit nelegal obligația sa de a plăti o creanță bugetară în sumă de 543.083,99 lei, echivalentul a 127.853,66 Euro, cu titlul de cheltuieli neeligibile aferente Programului PHARE – RO 94.06, pentru neregulile constatate în sensul prevederilor O.G. nr. 79/2003.
Reclamanta a învederat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului administrativ contestat pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ , întrucât există dubii serioase cu privire la legalitatea obligației de plată stabilită de pârât, iar prin executarea acesteia, anterior soluționării irevocabile a acțiunii în anulare, se poate produce o pagubă iminentă cu consecințe extrem de grave pentru fundația debitoare, dar și pentru beneficiarii programelor și activităților destinate dezvoltării societății civile gestionate de aceasta . Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererii, cu motivarea că, prin sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea actului atacat, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 3.186 din 15 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârât și a respins cererea reclamantei pentru lipsă de interes în promovarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ. Lipsa de actualitate a interesului judiciar în formularea unei asemenea cereri a fost constatată în raport de sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010, prin care Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, conform dispozițiilor art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 313 C. proc.
civ.. Recurenta a susținut că prin sentința recurată a fost respinsă în mod nelegal cererea sa pentru lipsă de interes, întrucât suspendarea executării actului administrativ atacat, dispusă în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la pronunțarea instanței de fond, nu lipsește de interes cererea formulată în baza art. 15 din aceeași lege, pentru suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Sub acest aspect, s-a învederat că interesul formulării cererii de suspendare în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a apărut numai după formularea acțiunii în anulare în dosarul nr. 4378/2/2010, întrucât numai în această ipoteză se poate solicita suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei și nu numai până la pronunțarea instanței de fond, cum este reglementat pentru ipoteza prevăzută la art. 14 din aceeași lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Cererea reclamantei Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile pentru suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 încheiat de Ministerul Finanțelor Publice – Inspecția Generală a fost formulată în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Conform acestei reglementări, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, iar în acest caz, instanța poate dispune suspendarea până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Printr-o greșită interpretare a acestor dispoziții legale, care reprezintă temeiul juridic al cererii formulate de recurenta – reclamantă, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes, deși sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în consecință, suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 150.315 din 14 decembrie 2009 a fost dispusă numai până la pronunțarea instanței de fond. Identitatea condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ nu constituie și o identitate a ipotezelor juridice avute în vedere la reglementarea celor două texte de lege, sub aspectul efectelor produse în timp de hotărârea prin care se pronunță măsura provizorie a suspendării.
Astfel, în raport de cauza juridică a prezentului litigiu, instanța de fond a apreciat eronat că interesul reclamantei pentru promovarea noii cereri de suspendare nu mai este actual, deși măsura suspendării a fost solicitată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4378/2/2010 și nu numai până la pronunțarea instanței de fond, cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 670 din 5 februarie 2010. Față de soluționarea greșită a excepției lipsei de interes a cererii de suspendare, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând a se analiza dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile împotriva sentinței nr. 3186 din 15 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.