ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 aprilie 2009, reclamanta SC N.B.R.V. SRL Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Secțional Dezvoltarea Resurselor Umane; anularea procesului verbal din 22 octombrie 2008 privind Proiectul PHARE cu titlul „Cursuri de calificare și dobândirea de abilități în servicii pentru populație; anularea Deciziei nr. 67 din 19 ianuarie 2009, prin care i s-a respins plângerea prealabilă împotriva procesului-verbal menționat și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării celor două acte administrative contestate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 21-22 iulie 2008, reprezentanții autorității pârâte au efectuat un control privind Programul PHARE menționat implementat de societate și, prin procesul verbal s-a stabilit că, în calitate de beneficiar de finanțare nerambursabilă, societatea datorează Autorității de Management pentru Programul Operațional Secțional Dezvoltarea Resurselor Umane suma de 4.351,53 euro cu titlu de cheltuieli neeligibile din care 3263,65 euro (11716,50 lei) de restituit la bugetul U.E. și 1.078,88 euro (3.905,50 lei) de restituit la bugetul de stat.

Reclamanta consideră că procesul-verbal de constatare și decizia contestate sunt nelegale, deoarece nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) referitoare la modificarea contractului din Anexa F la cererea de finanțare nerambursabilă nu îi poate fi imputată, fiindcă schimbarea echipei implicate în activitățile de formare profesională ale proiectului nu constituie un caz de modificare a contractului de grant și/sau a anexelor acestuia, atâta timp cât, în contract și anexele lui nu există clauze referitoare la numărul persoanelor care sunt implicate în activitățile de formare profesională sau la identitatea acestora.

Întrucât au fost respectate numărul total de ore de formare profesională și suma alocată plății acestor ore, precum și bugetul alocat pentru plata activităților de formare din cadrul proiectului, chiar și în condițiile înlocuirii formatorilor, consideră reclamanta că nu era necesară înștiințarea autorității contractante cu privire la respectiva înlocuire. Cu privire la mențiunile autorității pârâte referitoare la depășirea timpului de lucru specificat în contractul de muncă pentru formatorii N.I. și M.E., societatea a susținut că nu se justifică obligația rambursării salariilor acestora, deoarece s-au făcut mențiunile respective în actele adiționale la contractele individuale de muncă, aspecte ce au fost notificate Autorității contractante.

Aceste elemente au fost considerate în mod greșit încălcări ale dispozițiilor referitoare la modificarea contractului, deoarece acestea pot privi cel mult programul PHARE. Cât privește Decizia nr. 67/2009 emisă de pârât, reclamanta apreciază că nu îndeplinește condițiile imperative de formă, prevăzute de art. 211 C. proc. fisc., necuprinzând mențiuni referitoare la calea de atac, termenul de exercitare și instanța competentă iar, în aprecierea temeiniciei recursului grațios, pârâtul pleacă de la aceeași premisă eronată și interpretează necomunicarea înlocuirii celor doi formatori ca o modificare unilaterală a prevederilor contractului de grant.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80 din 7 mai 2009, a admis acțiunea, a anulat procesul verbal din 22 octombrie 2008 și Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2009 emise de pârât și a suspendat executarea acestor acte, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta a considerat greșit, prin actele contestate, că înlocuirea celor doi formatori reprezintă o modificare unilaterală a contractului de finanțare nerambursabilă, cu încălcarea prevederilor art. 9 din Convenție, deoarece componența echipei de management a proiectului nu a fost stabilită la momentul încheierii contractului, iar contractul respectiv nu include ca și anexă componența echipei tehnice de formatori adulți.

Ca urmare, în mod eronat s-a stabilit că cheltuielile efectuate cu plata celor doi formatori sunt neeligibile și trebuie rambursate, devreme ce aceste cheltuieli au fost prevăzute în contract, au fost angajate în cursul duratei de execuție a proiectului, au fost înregistrate în contabilitatea și documentele fiscale ale societății beneficiare, astfel încât s-au respectat condițiile art. 14 din contract și sunt, deci, eligibile. În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării actelor menționate, instanța a reținut că soluția se impune, fiind întrunite cumulative condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.M.F.P.S. Invocând în drept prevederile ar.304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul a adus ca principale critici sentinței atacate: 1.- încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., mai exact neobservarea faptului că la unicul termen de judecată din 30 aprilie 2009 procedura de citare cu autoritatea pârâtă nu a fost îndeplinită; 2.- neobservarea că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă obligatorie conform art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, astfel că acțiunea este inadmisibilă; 3.- aplicarea greșită a legii în cauza dedusă judecății, în sensul că raportat la situația de fapt evidențiată de probatoriul existent sunt incidente prevederile art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător; înlocuirea de către beneficiarul SC N.B.R.V. SRL Târgoviște a doi formatori ale căror CV-uri au fost incluse în cererea de finanțare care constituie Anexa I la contractul de grant, fără ca Autoritatea contractantă să fie notificată în acest sens, a condus la imposibilitatea ca Autoritatea contractantă să poată verifica dacă cele două persoane au același nivel de studii ca și persoanele numite inițial în echipa de proiect și prezentate în cererea de finanțare, reprezintă, în opinia recurentului, o încălcare a prevederilor contractului de grant și se înscrie în ceea ce prevede art. 2 lit. a) din ordonanță mai înainte amintită se definește ca fiind „neregulă” și are ca și consecință recuperarea sumelor cheltuite cu încălcarea prevederilor contractului de finanțare nerambursabilă.

A mai arătat recurentul că intimata-reclamantă a omis a prezenta primei instanțe Decizia nr. 301/CI din 19 februarie 2009 prin care au fost corectate erorile materiale din Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2009, act relevant față de aspectul reținut că aceasta din urmă decizie nu îndeplinește condițiile formă prevăzute de art. 211 C. proc. fisc. Intimata SC N.B.R.V. SRL Târgoviște a depus întâmpinare, răspunzând tuturor motivelor de recurs pe care le-a apreciat ca nefondate. Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referit la art. 105 alin. (2) din același Cod, așa încât devin incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc.

civ. Potrivit dovezii de citare a autorității pârâte aflate la fila 137 din dosarul Curții de Apel Ploiești, această parte a fost citată la sediul indicat de către reclamantă, prin acțiune, respectiv în București, sector 1, procedura fiind îndeplinită prin afișare. Prin cererea de recurs s-a indicat însă sediul corect al M.M.F.P.S., în cadrul căruia funcționează Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Secțional Dezvoltarea Resurselor Umane, respectiv București, sector 1, unde în recurs, procedura a fost îndeplinită în conformitate cu cerințele prevăzute de art. 92 1 C. proc. civ. (fila 12). Judecarea pricinii s-a făcut așadar cu lipsa de procedură, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor care guvernează procesul civil și anume acela al dreptului la apărare și al contradictorialității.

Vătămarea autorității pârâte este evidentă și nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care va putea astfel a evalua temeinicia acțiunii formulate și din perspectiva apărărilor pârâtei, desigur prin raportarea la normele legale incidente în materie. Față de măsura pe care instanța de control judiciar o dispune pentru cele punctate mai înainte nu este posibilă la acest moment, verificarea celorlalte motive de recurs care vizează neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și fondul pricinii. Aspectele dezvoltate în motivele de recurs, prezentate rezumativ de î nalta c urte, urmează să fie analizate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu ocazia rejudecării, după citarea părților în conformitate cu art. 85 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.M.F.P.S. împotriva sentinței civile nr. 80 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.