ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 aprilie

2009, reclamanta SC N.B.R.V. SRL Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul M.M.F.P.S. - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru

Programul Operațional Secțional Dezvoltarea Resurselor Umane; anularea

procesului verbal din 22 octombrie 2008 privind Proiectul PHARE cu titlul

„Cursuri de calificare și dobândirea de abilități în servicii pentru populație;

anularea Deciziei nr. 67 din 19 ianuarie 2009, prin care i s-a respins plângerea

prealabilă împotriva procesului-verbal menționat și suspendarea, în temeiul art.

15 din Legea nr. 554/2004, a executării celor două acte administrative

contestate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în perioada 21-22 iulie 2008, reprezentanții autorității

pârâte au efectuat un control privind Programul PHARE menționat implementat de societate

și, prin procesul verbal s-a stabilit că, în calitate de beneficiar de

finanțare nerambursabilă, societatea datorează Autorității de Management pentru

Programul Operațional Secțional Dezvoltarea Resurselor Umane suma de 4.351,53 euro

cu titlu de cheltuieli neeligibile din care 3263,65 euro (11716,50 lei) de

restituit la bugetul U.E. și 1.078,88 euro (3.905,50 lei) de restituit la

bugetul de stat.

Reclamanta consideră că

procesul-verbal de constatare și decizia contestate sunt nelegale, deoarece

nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) referitoare la modificarea

contractului din Anexa F la cererea de finanțare nerambursabilă nu îi poate fi imputată,

fiindcă schimbarea echipei implicate în activitățile de formare profesională

ale proiectului nu constituie un caz de modificare a contractului de grant

și/sau a anexelor acestuia, atâta timp cât, în contract și anexele lui nu

există clauze referitoare la numărul persoanelor care sunt implicate în

activitățile de formare profesională sau la identitatea acestora.

Întrucât au fost respectate

numărul total de ore de formare profesională și suma alocată plății acestor

ore, precum și bugetul alocat pentru plata activităților de formare din cadrul

proiectului, chiar și în condițiile înlocuirii formatorilor, consideră

reclamanta că nu era necesară înștiințarea autorității contractante cu privire

la respectiva înlocuire.

Cu privire la mențiunile

autorității pârâte referitoare la depășirea timpului de lucru specificat în

contractul de muncă pentru formatorii N.I. și M.E., societatea a susținut că nu

se justifică obligația rambursării salariilor acestora, deoarece s-au făcut

mențiunile respective în actele adiționale la contractele individuale de muncă,

aspecte ce au fost notificate Autorității contractante.

Aceste elemente au fost

considerate în mod greșit încălcări ale dispozițiilor referitoare la

modificarea contractului, deoarece acestea pot privi cel mult programul PHARE.

Cât privește Decizia nr. 67/2009

emisă de pârât, reclamanta apreciază că nu îndeplinește condițiile imperative

de formă, prevăzute de art. 211 C. proc. fisc., necuprinzând mențiuni

referitoare la calea de atac, termenul de exercitare și instanța competentă

iar, în aprecierea temeiniciei recursului grațios, pârâtul pleacă de la aceeași

premisă eronată și interpretează necomunicarea înlocuirii celor doi formatori

ca o modificare unilaterală a prevederilor contractului de grant.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80 din 7

mai 2009, a admis acțiunea, a anulat procesul verbal din 22 octombrie 2008 și Decizia

nr. 67 din 19 ianuarie 2009 emise de pârât și a suspendat executarea acestor

acte, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că pârâta a considerat greșit, prin actele contestate, că înlocuirea

celor doi formatori reprezintă o modificare unilaterală a contractului de finanțare

nerambursabilă, cu încălcarea prevederilor art. 9 din Convenție, deoarece

componența echipei de management a proiectului nu a fost stabilită la momentul încheierii

contractului, iar contractul respectiv nu include ca și anexă componența echipei

tehnice de formatori adulți.

Ca urmare, în mod eronat s-a

stabilit că cheltuielile efectuate cu plata celor doi formatori sunt

neeligibile și trebuie rambursate, devreme ce aceste cheltuieli au fost

prevăzute în contract, au fost angajate în cursul duratei de execuție a

proiectului, au fost înregistrate în contabilitatea și documentele fiscale ale

societății beneficiare, astfel încât s-au respectat condițiile art. 14 din

contract și sunt, deci, eligibile.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind suspendarea executării actelor menționate, instanța a reținut

că soluția se impune, fiind întrunite cumulative condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a

pagubei iminente.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.M.F.P.S.

Invocând în drept

prevederile ar.304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul a adus ca principale

critici sentinței atacate:

1.- încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., mai exact neobservarea faptului că la unicul termen de judecată din 30

aprilie 2009 procedura de citare cu autoritatea pârâtă nu a fost îndeplinită;

2.- neobservarea că

reclamanta nu a urmat procedura prealabilă obligatorie conform art. 7 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ, astfel că acțiunea este inadmisibilă;

3.- aplicarea greșită a

legii în cauza dedusă judecății, în sensul că raportat la situația de fapt

evidențiată de probatoriul existent sunt incidente prevederile art. 2 lit. a)

din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare

precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător; înlocuirea de

către beneficiarul SC N.B.R.V. SRL Târgoviște a doi formatori ale căror CV-uri

au fost incluse în cererea de finanțare care constituie Anexa I la contractul

de grant, fără ca Autoritatea contractantă să fie notificată în acest sens, a

condus la imposibilitatea ca Autoritatea contractantă să poată verifica dacă

cele două persoane au același nivel de studii ca și persoanele numite inițial în

echipa de proiect și prezentate în cererea de finanțare, reprezintă, în opinia

recurentului, o încălcare a prevederilor contractului de grant și se înscrie în

ceea ce prevede art. 2 lit. a) din ordonanță mai înainte amintită se definește

ca fiind „neregulă” și are ca și consecință recuperarea sumelor cheltuite cu

încălcarea prevederilor contractului de finanțare nerambursabilă.

A mai arătat recurentul că

intimata-reclamantă a omis a prezenta primei instanțe Decizia nr. 301/CI din 19

februarie 2009 prin care au fost corectate erorile materiale din Decizia nr. 67

din 19 ianuarie 2009, act relevant față de aspectul reținut că aceasta din urmă

decizie nu îndeplinește condițiile formă prevăzute de art. 211 C. proc. fisc.

Intimata SC N.B.R.V. SRL

Târgoviște a depus întâmpinare, răspunzând tuturor motivelor de recurs pe care

le-a apreciat ca nefondate.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referit la art. 105 alin. (2) din

același Cod, așa încât devin incidente prevederile art. 312 alin. (5) teza a

II-a C. proc. civ.

Potrivit dovezii de citare a

autorității pârâte aflate la fila 137 din dosarul Curții de Apel Ploiești,

această parte a fost citată la sediul indicat de către reclamantă, prin

acțiune, respectiv în București, sector 1, procedura fiind îndeplinită prin

afișare.

Prin cererea de recurs s-a

indicat însă sediul corect al M.M.F.P.S., în cadrul căruia funcționează

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Secțional Dezvoltarea

Resurselor Umane, respectiv București, sector 1, unde în recurs, procedura a fost

îndeplinită în conformitate cu cerințele prevăzute de art. 92

1

C.

proc. civ. (fila 12).

Judecarea pricinii s-a făcut

așadar cu lipsa de procedură, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor

care guvernează procesul civil și anume acela al dreptului la apărare și al

contradictorialității.

Vătămarea autorității pârâte

este evidentă și nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe care va putea astfel a evalua temeinicia acțiunii

formulate și din perspectiva apărărilor pârâtei, desigur prin raportarea la normele

legale incidente în materie.

Față de măsura pe care

instanța de control judiciar o dispune pentru cele punctate mai înainte nu este

posibilă la acest moment, verificarea celorlalte motive de recurs care vizează

neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și fondul pricinii.

Aspectele dezvoltate în

motivele de recurs, prezentate rezumativ de

î

nalta

c

urte, urmează să fie analizate

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, cu ocazia rejudecării, după citarea părților în conformitate cu art. 85

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.M.F.P.S. împotriva sentinței civile nr. 80 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.