ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5512/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC N.B.R.V. SRL

Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, D.G.A.M.P.O.S.D.R.U., anularea procesului verbal de

constatare nr. 8/ CAN din 22 octombrie 2008 și a deciziei nr. 67 din 19

ianuarie 2009 prin care i s-a respins plângerea prealabilă împotriva

procesului-verbal menționat și suspendarea executării celor două acte

administrative atacate.

În motivarea acțiunii reclamanta arătat că prin procesul

verbal contestat s-a reținut că societatea reclamantă datorează A.M.P.O.S.D.R.U.

suma de 4.351,53 Euro cu titlu de cheltuieli neeligibile din care 3.263,65 Euro

(11.716,50 lei) de restituit la bugetul Uniunii Europene și 1.078,88 (3.905,501ei)

de restituit la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 5532 din 3 decembrie 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 80 din 7 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a casat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că judecarea pricinii s-a

făcut cu lipsa de procedură, iar vătămarea autorității pârâte nu poate fi

reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea de Apel Ploiești, prin sentința

nr. 83 din 1

aprilie 2010, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC N.B.R.V.

SRL în contradictoriu cu Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G.A.M.P.O.S.D.R.U., a anulat

procesul-verbal de constatare încheiat de A.M.P.O.S.D.R. la data de

22 octombrie 2008 sub nr. 8 /CAN și a anulat

Decizia nr. 67 din 15 ianuarie 2009 emisă de

Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale - D.G.A.M.P.O.S.D.R.U.

Totodată, a suspendat executarea

procesului-verbal de constatare nr. 8/CAN din 22 octombrie 2008 încheiat de A.M.P.O.S.D.R.

și a Deciziei nr. 67 emisă de

Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale D.G.A.M.P.O.S.D.R.U. până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut în esență, că excepțiile lipsei procedurii prealabile și a

netimbrării acțiunii, sunt nefondate, întrucât la dosar există atât dovada

îndeplinirii procedurii prealabile cât și dovada achitării taxei de timbru.

Referitor la fondul cauzei, instanța de fond, având

în vedere că înlocuirea formatorilor nu reprezintă o modificare a contractului

de finanțare nerambursabilă , iar cheltuielile efectuate cu salarizarea

acestora au fost necesare realizării proiectului, fiind, deci, eligibile, a

constatat că nu se impune restituirea sumei de 4351,53 Euro, echivalentul a

15.622 lei, măsura dispusă prin procesul-verbal nr. 8/CAN din 22 octombrie 2008

fiind nelegală. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în ceea

ce privește capătul de cerere privind suspendarea celor două acte

administrative, acesta este fondat, întrucât cele două condiții prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

Ministerul Muncii, Familie și Protecției Sociale criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs, se aduc, în esență, critici

sentinței atacate în sensul că instanța de fond , în mod greșit, a reținut ca

fiind îndeplinită procedura prealabilă și nu a analizat temeinicia îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de

prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că subzistă, în cauză, motivul de ordine publică, de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 3 invocat în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. și pus în dezbaterea părților, recursul fiind fondat, urmând a fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă 8/ CAN din

22 octombrie 2008 și a deciziei nr. 67 din 19 ianuarie 2009, - acte emise în

baza prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor cofinanțare aferente utilizate necorespunzător,

cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește procesul-verbal de constatare, Înalta

Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003:

„Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează

activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din

asistența financiară nerambursabilă

acordată

României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare

aferente,

ca urmare a unor nereguli.";

„Art.2. - în sensul prezentei ordonanțe, termenii și

expresiile de mai

jos se definesc după cum

urmează: [..

.]

d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la

bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de

aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de

cofinanțare aferente, ca urmare

a utilizării necorespunzătoare a fondurilor

comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente

și/sau ca urmare a obținerii

necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de

finanțare

integrală ori parțială a

acestor fonduri";

„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2)

Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul

de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele

bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile

acestora și costurile

bancare";

Art. 3 alin. (4) - (6):

„(4) Titlul de creanță

specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de

plată și cuprinde elementele

actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de

procedură fiscală, precum și

elemente specifice, acolo unde este necesar.

(5)

Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu

prevederile

Codului de procedură

fiscală.

(6) Î

mpotriva titlului de creanță debitorul poate formula

contestație la

organul

emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr.

92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare";

Art. 4 alin. (2): „Creanțele

bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul

drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor".

Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără

echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în prezenta cauză

este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc.,

ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv

Titlul

IX

- „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale".

Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2009 a fost emisă în

temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluționării

contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în

condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora „Deciziile emise

în

soluționarea contestațiilor pot fi

atacate de către contestatar sau de către persoanele

introduse în procedura de soluționare a

contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios

administrativ competentă, în condițiile legii."

În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2)

teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de

contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 67/2009, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

In interpretarea și aplicarea normelor de competență

cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența

Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după

cum urmează:

-

criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului

impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal,

în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii

ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului

contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o

creanță bugetară - în sumă de 4.351,53 Euro, echivalentul a 11.716,50 RON -

asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură

fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială

a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul

valoric și revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

Dâmbovița, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin.

(3) din aceeași lege.

In consecință având în vedere considerentele expuse

în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița, secția de

contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele de

recurs invocate, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - D.G.A.M.P.O.S.D.R.U. împotriva sentinței

civile nr. 83 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza la

Tribunalul Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal, spre

competentă soluționare

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie

2010.