ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1329/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1321/275/2009 pe rolul Judecătoriei Panciu, reclamanta P.T. a chemat în

judecată pe pârâtul B.N. prin procurator T.M. pentru grănițuire, revendicare și

pretenții.

Prin sentința civilă nr. 1509 din 25

octombrie 2010, Judecătoria Panciu a admis în parte acțiunea stabilind

linia

de hotar dintre proprietățile

părților conform raportului de expertiză C.D. pe aliniamentul X-Q-O; a respins

ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea și pentru autoritate de

lucru judecat, petitul referitor la pretenții, obligând reclamanta la plata

sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 48 din 3

martie 2011, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins apelul reclamantei

P.G.T. împotriva sentinței civile nr. 1509 din 25 octombrie 2010 pronunțate de

Judecătoria Panciu; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins

ca neîntemeiat capătul de cerere privind pretențiile și a menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 334/R din 27 mai 2011, a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanta P.G.T. împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul

Vrancea în apel.

Împotriva deciziei nr. 48 din 3 martie

2011, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția civilă, în soluționarea

apelului, reclamanta P.G.T. a formulat și cerere de revizuire, criticând-o în

esență, pentru că expertizele efectuate în cauză, și pe care a fost

fundamentată decizia atacată, cuprind date nereale, sunt părtinitoare și

inexacte în stabilirea hotarului dintre proprietatea sa și cea a intimatului,

arătând că se impune efectuarea unei noi expertize și rejudecarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 487/R din 17

octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1133/44/2011, Curtea de Apel Galați,

secția

I

civilă, a respins ca inadmisibilă

calea de atac a revizuirii, reținând că motivul invocat în susținerea cererii,

referitor la inexactitatea unor probe administrate în fazele procesuale cu

caracter devolutiv, nu poate constitui motiv de revizuire a hotărârii atacate,

neîncadrându-se în niciunul dintre cele nouă cazuri de revizuire prevăzute

expres și limitativ de art. 322 punctele 1-9 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

civile

nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunțate

de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 2293/275/2010, a

declarat recurs P.G.T., criticând-o în esență pentru administrarea

probatoriilor în cauză, solicitând refacerea probei cu expertiză și

încuviințarea probei cu martori.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului urinează să respingă recursul ca inadmisibil, în

considerarea următoarelor:

In sistemul român de drept, mijloacele

procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și

efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de

atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, fiind înscris în

dispozițiile art. 129 din Constituție, având semnificația reglementării prin

lege a căilor de atac și exercitarea lor, potrivit cu natura și scopul lor și

într-o anumită ordine.

Potrivit art. 299 alin. (1) coroborat

cu art. 377 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de

apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională.

Astfel, împotriva hotărârilor

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță de recurs

este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată

cu recurs, concluzie ce derivă din regula unicității dreptului de a folosi o

cale de atac.

Cum un asemenea drept este unic,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac.

Referitor la cererea intimatului de

obligare a recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată, constând

în onorariu de avocat, Înalta Curte urmează să o respingă în baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., având în vedere că pe chitanța fiscală depusă și aflată

la fila 118 din dosar, nu se menționează nici instanța și nici numărul

dosarului pentru care s-a achitat onorariul, neavând posibilitatea efectuării

de verificări care să confirme făptui că onorariul a fost achitat pentru

asistență juridică în prezenta cauză, doamna avocat nefiind prezentă la

termenul de judecată.

În concluzie, față de considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.

137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul

declarat de revizuenta P.G.T. împotriva deciziei

civile

nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel

Galați, secția civilă, în dosarul nr. 2293/275/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de revizuenta P.G.T. împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai

2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr.

2293/275/2010.

Respinge cererea de obligare a

recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 305, 15 lei către

intimatul B.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 martie 2012.