ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1329/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1321/275/2009 pe rolul Judecătoriei Panciu, reclamanta P.T. a chemat în judecată pe pârâtul B.N. prin procurator T.M. pentru grănițuire, revendicare și pretenții. Prin sentința civilă nr. 1509 din 25 octombrie 2010, Judecătoria Panciu a admis în parte acțiunea stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză C.D. pe aliniamentul X-Q-O; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea și pentru autoritate de lucru judecat, petitul referitor la pretenții, obligând reclamanta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 48 din 3 martie 2011, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins apelul reclamantei P.G.T. împotriva sentinței civile nr. 1509 din 25 octombrie 2010 pronunțate de Judecătoria Panciu; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind pretențiile și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 334/R din 27 mai 2011, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.G.T. împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Vrancea în apel. Împotriva deciziei nr. 48 din 3 martie 2011, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția civilă, în soluționarea apelului, reclamanta P.G.T.

a formulat și cerere de revizuire, criticând-o în esență, pentru că expertizele efectuate în cauză, și pe care a fost fundamentată decizia atacată, cuprind date nereale, sunt părtinitoare și inexacte în stabilirea hotarului dintre proprietatea sa și cea a intimatului, arătând că se impune efectuarea unei noi expertize și rejudecarea cauzei. Prin decizia civilă nr. 487/R din 17 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1133/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă calea de atac a revizuirii, reținând că motivul invocat în susținerea cererii, referitor la inexactitatea unor probe administrate în fazele procesuale cu caracter devolutiv, nu poate constitui motiv de revizuire a hotărârii atacate, neîncadrându-se în niciunul dintre cele nouă cazuri de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 322 punctele 1-9 C. proc.

civ. Împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 2293/275/2010, a declarat recurs P.G.T., criticând-o în esență pentru administrarea probatoriilor în cauză, solicitând refacerea probei cu expertiză și încuviințarea probei cu martori. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului urinează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor: In sistemul român de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, fiind înscris în dispozițiile art. 129 din Constituție, având semnificația reglementării prin lege a căilor de atac și exercitarea lor, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Potrivit art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, concluzie ce derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Referitor la cererea intimatului de obligare a recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, Înalta Curte urmează să o respingă în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere că pe chitanța fiscală depusă și aflată la fila 118 din dosar, nu se menționează nici instanța și nici numărul dosarului pentru care s-a achitat onorariul, neavând posibilitatea efectuării de verificări care să confirme făptui că onorariul a fost achitat pentru asistență juridică în prezenta cauză, doamna avocat nefiind prezentă la termenul de judecată. În concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta P.G.T. împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 2293/275/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta P.G.T. împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 2293/275/2010. Respinge cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 305, 15 lei către intimatul B.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2012.