ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1694 din 10 septembrie 2008 Judecătoria Tecuci a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Biroul Individual executor judecătoresc

C.A., a respins, ca nefondată, excepția tardivității formulării acțiunii invocată

de SC T.W. SRL București, a admis acțiunea civilă având ca obiect „nulitate

act” promovată de reclamantul A.M. împotriva pârâtelor SC T.W. SRL București și

Biroul Individual executor judecătoresc C.A. în sensul că, a constatat

nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație întocmit de executor

judecătoresc C.A. din Tecuci la data de 2 iunie 2006 privind vânzarea

întregului patrimoniu al SC T.C. SA Tecuci și a actului de adjudecare și

vânzare din 19 iunie 2006 efectuate în urma executării silite a întregului

patrimoniu ce a aparținut SC T.C. SA Tecuci; a dispus repunerea părților în

situația anterioară încheierii actelor amintite mai sus, a anulat ca netimbrată

cererea privind acordarea daunelor interese și a daunelor cominatorii formulate

de reclamantul A.M.

Cu privire la cererea

de acordare a daunelor interese și a celor cominatorii, aceasta nu a fost

timbrată și a fost anulată, în consecință.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât pârâta SC T.W. SRL București, prin reprezentant

legal cât și reclamantul.

Tribunalul Galați a

recalificat calea de atac formulată, stabilind că hotărârea pronunțată este

susceptibilă de a fi atacată cu recurs iar prin decizia civilă nr. 629 din 13

mai 2009 a admis recursurile formulate, a casat sentința nr. 1694 din 10

septembrie 2008 a Judecătoriei Tecuci și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr.

2318 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Tecuci s-a admis excepția

de necompetență materială a Judecătoriei Tecuci, invocată de pârâtă și în

temeiul art. 158 C. proc. civ. cu referire la art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc.

civ. s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect

anulare act – formulată de reclamantul A.M. împotriva pârâților SC T.W. SRL

București, prin administrator N.M. și Biroul Executorului Judecătoresc C.A., în

favoarea Tribunalului Galați, secția civilă, instanța căreia i s-a înaintat

dosarul.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Tecuci a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a

investit instanța cu soluționarea unei cereri civile având ca obiect

constatarea nulității absolute a unei vânzări la licitație, desfășurată în

cadrul unei executări silite asupra bunurilor din patrimoniul SC T.C. SA

Tecuci, la cererea creditorului N.M., prețul de adjudecare al bunurilor fiind

de 1 067 878 lei ( Ron), astfel că litigiul dedus judecății este de natură

civilă, deoarece vânzarea ce se solicită a fi desființată nu este una benevolă,

având la bază principiul libertății de contractare, ci una silită, ca element

al procedurii executării silite.

Instanța a mai

apreciat că în speță nu este vorba de o contestație la executare, deoarece nu

se invocă neregularități ale formelor și actelor de executare silită,

fundamentul acțiunii fiind desființarea titlurilor de proprietate ale

debitorului asupra bunurilor supuse executării silite, prin sentință definitivă

și irevocabilă (decizia penală nr. 5234 din 27 septembrie 2007 a Î.C.C.J.), sub

aspectul competenței materiale fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

b) C. proc. civ., având în vedere și faptul că în speță obiectul litigiului

este de 1.067.878 lei (Ron), (prețul din actul de adjudecare) având deci o

valoare de peste 500.000 lei.

La Tribunalul

Galați

cauza s-a

înregistrat inițial la secția civilă, sub nr. 8617/121/2009.

Prin încheierea din

27 ianuarie 2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile a

Tribunalului și înregistrarea sa pe rolul secției comerciale a aceleiași

instanțe reținându-se natura comercială a litigiului în considerarea deciziei nr.

XV/2007 a Î.C.C.J. pronunțată în recursul în interesul legii și practica

judiciară a tribunalului în acest sens.

La secția comercială

a Tribunalului Galați cauza s-a înregistrat sub nr. 757/121/2010.

După înregistrarea

dosarului pe rolul secției comerciale a Tribunalului Galați reclamanții A.M. și

A.E. au formulat precizări și completări la acțiunea introductivă, după cum

urmează:

- au calitatea de

reclamanți în cauză, soții A.M. și A.E. justificat de prevederile art. 480 C.

civ. și cele ale art. 30 C. fam., motivat de faptul că aceștia sunt

proprietarii bunurilor imobile prin care s-a majorat capitalul social al SC T.C.

SA Tecuci fosta SC C. SA prin actul adițional din 18 septembrie 1995;

- au calitatea de

pârâți SC T.W. SRL și N.M. care au figurat în calitate de adjudecatar,

respectiv creditor în executarea silită precum și cu SC T.C. SA care a figurat

ca debitoare în actul de adjudecare din 19 iunie 2006;

- obiectul acțiunii

îl constituie constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din data

de 19 iunie 2006 emis în dosarul nr. 63/2006 al Biroului executorului

judecătoresc C.A. pentru existența fraudei la lege precum și solicitarea de

obligare, în solidar, a pârâților SC T.W. SRL și N.M. la plata despăgubirilor

civile în sumă de 477.000 dolari S.U.A. în echivalent lei la momentul

efectuării plății, pentru lipsa de folosință prin exploatarea bunurilor în

concordanță cu obiectul de activitate.

Prin sentința civilă nr.

1597 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 757/121/2010

s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A.M. și A.E. în contradictoriu cu

pârâții SC T.W. SRL și B.E.J. C.A. și, pe cale de consecință:

S-a constatat

nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 19 iunie 2006 emis în

dosarul nr. 63/2006.

În temeiul art. 246

C. proc. civ. s-a luat act că reclamanții renunță la capătul de cerere privind

obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile în sumă de 477.000 dolari

S.U.A., în echivalent lei, la momentul efectuării plății.

În pronunțarea

acestei soluții Tribunalul a reținut următoarele:

- contractul de

împrumut din 19 iunie 2006 prin care N.M. apare ca împrumutător al SC T.W. SRL

pentru suma de 1.067.878 lei și respectiv declarația notarială a

reprezentantului adjudecatarului că ar fi achitat creditorului această sumă la

data de 9 iunie 2006 nu pot fi considerate ca având efectul și valabilitatea

unor documente contabile pe care o societate comercială era obligată să le

înregistreze potrivit dispozițiilor legii nr. 82/1991;

- litigiul s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului București deși sediul debitorului se afla în

raza de competență teritorială a Tribunalului Galați, această excepție nefiind

invocată de reprezentantul acestuia care nu a formulat nici un fel de apărare

și nici acțiune în anularea hotărârii de obligare la plată. Aceste elemente

plasate în contextul dovedit prin sentința civilă nr. 193 din 3 februarie 2004 a Tribunalului Galați și încheierea din 29 iunie 2009 de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri

în sensul că reclamantului A.M. deși acționar majoritar la SC T.C. SA îi era

interzis de către administratorul N.P. orice acces și informare cu privire la

activitatea acesteia, dovedesc fără nici un dubiu că și această hotărâre a fost

obținută prin manopere frauduloase;

- nulitatea unui act

juridic sau a unei operațiuni juridice poate fi invocată atât în mod direct pe

calea unei acțiuni având acest obiect cât și incidental în cadrul unui alt

proces, ca în speță, atâta timp cât elementele probatorii existente permit

această analiză.

Prin cererea

completatoare a dispozitivului sentinței civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010

reclamanții A.M. și A.E. au solicitat completarea dispozitivului sentinței

civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010 a Tribunalului Galați în sensul de a se

soluționa și cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în valoare

totală de 33.893, 14 lei și a obligării pârâtei SC T.W. SRL la plata sumei de

7.140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

3011 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis cererea

de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul civil nr. 757/121/2010 formulată de

apărătorul reclamanților A.M. și A.E.

S-a dispus

completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1597/2010 a Tribunalului Galați

în sensul că „obligă pârâții la plata sumei de 41.033 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată”.

Împotriva sentinței

civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010 a Tribunalului Galați au formulat apel

pârâții SC T.W. SRL și N.M. iar împotriva sentinței nr. 3011 din 29 septembrie 2010

de completare a dispozitivului sentinței nr. 1597/2010 au formulat apel pârâta

SC T.W. SRL și reclamanții A.M. și A.E., înregistrate sub nr. unic 757/121/2010

pe rolul Curții de Apel Galați.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială prin decizia nr. 26 din 10 martie 2011, a dispus următoarele:

”Admite apelul

declarat de pârâții SC T.W. SRL și N.M., împotriva sentinței civile nr. 1597

din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, schimbă în parte, sentința

apelată în sensul că, admite, în parte, acțiunea, constată nulitatea absolută

parțială a actului de adjudecare din 19 iunie 2006 întocmit de executorul

judecătoresc C.A., în dosarul nr. 63/2006 numai în ceea ce privește următoarele

bunuri: imobilul situat în Tecuci, teren pe care se află edificate următoarele

construcții: cabină-poartă în suprafață utilă de 10 m.p.; clădire cu destinația de corp administrativ în suprafață utilă de 102 m.p., compartimentată astfel: 2 (două) încăperi pentru depozitare, o încăpere birou, o încăpere

contabilitate, o încăpere protocol, baie de serviciu; garaj-auto; spălător

materiale, clădire cu destinație de hală-producție, în suprafață utilă de 557 m.p., compartimentată astfel: hol intrare, 2 (două) grupuri sanitare, un duș, 2 (două) vestiare,

sala de masă, sală de producție și depozitare pentru materii prime și produse

finite: menține validitatea actului de adjudecare pentru restul bunurilor adjudecate;

menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Admite apelurile

declarate de pârâta SC T.W. SRL și de reclamanții A.M. și A.E. împotriva

sentinței civile nr. 3011 din 29 septembrie 2010 (de completare a sentinței

civile nr. 1597 din 21 aprilie 2010) pronunțată de Tribunalul Galați, schimbă,

în parte, sentința apelată în sensul că admite în parte, cererea formulată de

reclamanții A.M. și A.E., prin reprezentant convențional av. A.D. pentru

completarea sentinței civile nr. 1597 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Galați

și în consecință: obligă pe pârâții SC T.W. SRL și N.M. la plata sumei de 7.140

lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții A.M. și A.E.; respinge

capătul de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru în sumă totală

de 33.893,14 lei, ca fiind nefondat; obligă pe pârâții SC T.W. SRL și N.M. la

plata sumei de 3000 lei către intimații apelanți A.M. și A.E., cu titlu de

cheltuieli de judecată în apel, micșorate conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ”.

În fundamentarea

acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

- este întemeiat

motivul de apel referitor la împrejurarea că instanța de fond și-a fundamentat

hotărârea pe o analiză critică a unei alte hotărâri respectiv sentința civilă nr.

8/2006 pronunțată de Tribunalul București hotărâre care se bucură de puterea

lucrului judecat și asupra căreia nu se mai poate efectua un examen de

legalitate.

- instanța de fond nu

a făcut o analiză asupra realității sau legalității actului de adjudecare supus

cenzurii instanței sub aspectul motivelor invocate în susținerea fraudei la

lege cu ocazia întocmirii actului de adjudecare.

Reexaminând cauza,

din perspectiva efectului devolutiv al apelului, instanța de control judiciar a

reținut, din examinarea probatoriilor administrate, că bunurile imobile, la

data adjudecării 19 iunie 2006 erau proprietatea reclamanților A.M. și A.E. și

nu a debitoarei SC T.C. SA iar pârâtul N.M. creditor în cadrul executării

silite și pârâta SC T.W. SRL, adjudecatara bunurilor imobile reprezentantă de N.P.,

tatăl pârâtului, cunoșteau această situație întrucât pârâtul N.M. este inculpat

în cauza finalizată prin pronunțarea sentinței penale nr. 292 din 08 martie 2006,

astfel că actul de adjudecare prin care s-au adjudecat bunurile imobile

aparținând reclamanților A.M. și A.E. s-a încheiat în frauda dreptului

proprietarilor cu complicitatea creditorului N.M. și a adjudecatarei SC T.W.

SRL, ceea ce atrage nulitatea absolută parțială a actului de adjudecare în

virtutea cunoscutului adagiu clasic, frauda corupe totul („fraus omnia

corrumpit”).

În ceea ce privește

bunurile mobile care au făcut obiectul adjudecării Curtea a reținut că acestea

nu aparțin reclamanților, întrucât nu au fost aduse ca aport în natură în

cadrul SC C. SA de către reclamanți ci de altă persoană.

Referitor la

celelalte motive de nulitate invocate de reclamanți decurgând din încălcarea

prev. de art. 506 alin. (2) C. proc. civ., 516 alin. (1) C. proc. civ. și art. 500

alin. (2) C. proc. civ. care privesc actele întocmite de executorul

judecătoresc în cadrul procedurii de vânzare la licitație, instanța a apreciat

că acestea puteau fi valorificate pe calea contestației la executare,

exercitată în temeiul defipt de lege și nu pe calea acțiunii deduse judecății.

A mai reținut instanța

de apel, în ceea ce privește capătul de cerere în despăgubiri civile în sumă de

477.000 dolari SUA că la momentul efectuării plății reclamanții A.M. și A.E. au

renunțat la judecata acestuia în temeiul art. 246 C. proc. civ., la ultimul

termen de judecată iar instanța de fond, în aplicarea principiului

disponibilității procesului civil a luat act de dispoziția reclamanților în

acest sens.

Curtea de apel a

apreciat întemeiate apelurile formulate împotriva sentinței civile nr. 3011 din

29 septembrie 2010 din următoarele considerente:

- apelanta-pârâtă SC T.W.

SRL nu poate fi obligată decât la plata sumei de 7.140 lei constând în onorariu

avocat dovedită cu chitanța depusă la dosar fond, ca o consecință a pierderii

procesului și deci, ca parte căzută în pretenții conform art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Apelanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri astfel că nu

poate fi primit motivul referitor la faptul că reclamanții nu au formulat

cerere în acest sens.

Cât privește suma de

33.893,14 lei ce face obiectul cererii de restituire taxă judiciară de timbru

instanța de apel a reținut următoarele.

- reclamantul A.M. a

achitat această sumă în baza încheierii din 05 februarie 2009 pronunțată în

dosarul nr. 456/324/2008 când, Tribunalul Galați, investit să soluționeze

recursul împotriva sentinței civile nr. 1694 din 10 septembrie 2008 a

Judecătoriei Tecuci (primul ciclu de judecată al cauzei) a constatat că

reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru pentru capătul de cerere în

constatare nulitate absolută având ca obiect bunuri în valoare de 1.067.878

lei, la această valoare. S-a dispus ca reclamantul să plătească suma de

22.594,76 lei taxă judiciară de timbru pentru faza procesuală a fondului și

11.298,38 lei pentru judecata recursului.

- cererea având ca

obiect constatare nulitate titlu de proprietate reprezentant de actul de

adjudecare este o cerere patrimonială deoarece tinde la desființarea unui act

juridic ale căruia efecte (drepturi și obligații) au caracter patrimonial,

astfel că este o acțiune evaluabilă în bani iar taxa judiciară de timbru ce

face obiectul cererii de restituire a fost în mod corect stabilită ca fiind

datorată de reclamanți.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții A.M. și A.E. pe de-o parte și pârâții SC

T.W. SRL și N.M., pe de altă parte.

reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în speță a deciziei

atacate în sensul admiterii în parte a apelului declarat împotriva sentinței

civile nr. 3011 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galați, secția comercială și restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 13.100,89 lei.

Recurenții – reclamanți

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și vizează încălcarea de către instanța de control judiciar a

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997.

II. Recurenții – pârâți

își subsumează global criticile motivului de modificare reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

- din modalitatea în

care motivează instanța de apel precum și din cele două sentințe ale instanței

de fond se observă, că atât cererea principală, modificată și precizată, precum

și cererea de completare a dispozitivului hotărârii au fost greșit admise,

constatându-se nulitatea unui act de adjudecare, adică un act de executare

silită,

dar și admițându-se cererea de

obligare a pârâtelor la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 41033

lei, din moment ce dovada cheltuielilor efectiv realizate - chitanța privind

onorariul de avocat - cuprinde suma de 7.140 lei;

- lipsește din dosar

orice dovadă concretă de conivență, de dol sau act fraudator pentru cauză

ilicită fiind supus dovezii cel ce solicită conform art. 966 C. civ. și art.

1169 C. civ., actul de adjudecare nefiind dovedit că a fost realizat prin

fraudarea legii, instanțele de judecată făcând astfel o greșită apreciere a

legii în cauză;

- a fost nesocotit

principiul actori incumbit probat io, întrucât nu se poate reține direct frauda

la lege în condițiile în care procedura penală era în derulare, iar creanța SC T.W.

SRL asupra SC T.C. SA (fostă SC C. SA) era certă lichidă și exigibilă, pe de o

parte, iar pe de altă parte se reține că din actele dosarului nu s-a probat

faptul că societatea comercială debitoare ar fi formulat cerere de anulare a

creanței.

Precizează

recurentele – pârâte că anularea unui asemenea act public este în opinia lor,

de neacceptat, dată fiind procedura de publicitate și termenul pe care îl

presupune căile de atac pe care societatea le are la dispoziție;

- referirea generică

la ipoteza că reclamanții au fost titularii anteriori ai dreptului de

proprietate, anterior modificării actului constitutiv al SC C. SA, este un

neadevăr, întrucât, așa cum arată dovezile, cei în cauză au fost titulari de

drepturi, au adus aport în societate bunuri imobile, iar instanța a anulat

actele sub aspectul faptului că a exclus din asociere doar pe N.M., prin

anularea tacturilor care atestau dreptul de proprietate asupra utilajelor;

- interpretarea dată

de instanțe actelor dosarului este dincolo de lege, de vreme ce reclamanții au

redevenit asociați majoritari la SC T.C. SA, dar nu a fost anulat actul prin

care aceștia au stabilit majorarea capitalului social prin introducerea în

societate a acestor imobile.

Conchid recurenții –

pârâți că instanța nu doar că a făcut o greșit apreciere a legii, motivând

generic, sumar și fără susținere faptică un caz de fraudă la lege, dar a ignorat

și probele dosarului în conformitate cu care cei doi reclamanți nu sunt

titulari ai dreptului de proprietate pretins, ci doar acționari majoritari ai

SC T.C. SA care are în patrimoniu, în continuare aceste bunuri și apreciază că,

din moment ce solicitarea reclamanților nu are temei fiind clar diferită de

situația procesuală reală și cum nu există alte argumente de natură să schimbe

în vreun fel situația cererea de chemare în judecată, completată și modificată,

urmată de completarea dispozitivului greșit admisă, precum și analiza și

soluția adoptată de instanța de apel sunt soluții nelegale.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurenții –

reclamanți, constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta.

Obiectul cererii

formulate de reclamanți a fost acela de restituire a taxei judiciare de timbru

în valoare de 33.893,14 lei în temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din legea nr. 146/1997

achitată nedatorat și obligării pârâtei SC T.W. SRL la plata sumei de 7.140 lei

reprezentând onorariu avocațial.

Critica adusă de

reclamanți sentinței nr. 3011 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Galați prin cererea de apel are în vedere dispoziția eronată a instanței de fond

de obligare a pârâților SC T.W. SRL București și B.E.J. C.A. să achite reclamanților

suma de 41.033 lei cheltuieli de judecată (33.893 lei taxă judiciară și 7.140

lei onorariu de avocat) în condițiile în care B.E.J. C.A. nu mai avea calitate

procesuală pasivă.

Reclamanții au susținut

în fața instanței de apel, că în opinia lor instanța de fond ar fi trebuit să

dispună restituirea sumei reprezentând taxele judiciare de timbru, cu motivarea

că aceasta nu era datorată în temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997

și obligarea pârâtei SC T.W. SRL București numai la plata onorariului avocațial

în sumă de 7.140 lei.

În recursul formulat

reclamanții reproșează instanței de control judiciar că a pronunțat decizia

atacată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

modificată.

După cum se poate

observa recurenții – reclamanți invocă în recurs un temei nou, pretins a fi

încălcat sau greșit aplicat de către instanțe, respectiv art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997 modificată care reglementează modul de taxare a cererilor

evaluabile în bani.

Cum acest aspect nu a

format obiectul analizei instanței de apel, el nu poate forma omisso medio,

obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală, împrejurare față

de care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

reclamanților ca nefondat.

II.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate de pârâți,

astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept indicat, reține

nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., urmând să admită, astfel, excepția nulității

acestui recurs invocată de recurenții – reclamanți, pentru următoarele

considerente:

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Recurenții – pârâți

își circumscriu criticile în mod global motivelor de modificare prevăzute de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., raportându-se atât la hotărârea instanței de fond cât

și la cea pronunțată de instanța de control judiciar.

Deși își subsumează

criticile dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizează

istoricul cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și

administrarea probatoriului, fără a fi susținute în drept prin indicarea

normelor de drept încălcate sau greșit aplicate.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenți, reiterarea unor

situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile

în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă

a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurenții – pârâți nu s-au conformat obligației

reglementată de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va admite excepția invocată de recurenții – reclamanți și va

constata nulitatea recursului declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenții – reclamanți A.E. și A.M. împotriva deciziei nr. 26 din

10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția comercială,

maritimă și fluvială, ca nefondat.

Constată nulitatea

cerii de recurs declarată de recurenții – pârâți N.M. și SC T.W. SRL București

împotriva deciziei nr. 26 din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.