ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1694 din 10 septembrie 2008 Judecătoria Tecuci a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Biroul Individual executor judecătoresc C.A., a respins, ca nefondată, excepția tardivității formulării acțiunii invocată de SC T.W. SRL București, a admis acțiunea civilă având ca obiect „nulitate act” promovată de reclamantul A.M. împotriva pârâtelor SC T.W. SRL București și Biroul Individual executor judecătoresc C.A. în sensul că, a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație întocmit de executor judecătoresc C.A. din Tecuci la data de 2 iunie 2006 privind vânzarea întregului patrimoniu al SC T.C.

SA Tecuci și a actului de adjudecare și vânzare din 19 iunie 2006 efectuate în urma executării silite a întregului patrimoniu ce a aparținut SC T.C. SA Tecuci; a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor amintite mai sus, a anulat ca netimbrată cererea privind acordarea daunelor interese și a daunelor cominatorii formulate de reclamantul A.M. Cu privire la cererea de acordare a daunelor interese și a celor cominatorii, aceasta nu a fost timbrată și a fost anulată, în consecință. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâta SC T.W. SRL București, prin reprezentant legal cât și reclamantul.

Tribunalul Galați a recalificat calea de atac formulată, stabilind că hotărârea pronunțată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs iar prin decizia civilă nr. 629 din 13 mai 2009 a admis recursurile formulate, a casat sentința nr. 1694 din 10 septembrie 2008 a Judecătoriei Tecuci și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Prin sentința civilă nr. 2318 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Tecuci s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tecuci, invocată de pârâtă și în temeiul art. 158 C. proc. civ. cu referire la art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect anulare act – formulată de reclamantul A.M.

împotriva pârâților SC T.W. SRL București, prin administrator N.M. și Biroul Executorului Judecătoresc C.A., în favoarea Tribunalului Galați, secția civilă, instanța căreia i s-a înaintat dosarul. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tecuci a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a investit instanța cu soluționarea unei cereri civile având ca obiect constatarea nulității absolute a unei vânzări la licitație, desfășurată în cadrul unei executări silite asupra bunurilor din patrimoniul SC T.C. SA Tecuci, la cererea creditorului N.M., prețul de adjudecare al bunurilor fiind de 1 067 878 lei ( Ron), astfel că litigiul dedus judecății este de natură civilă, deoarece vânzarea ce se solicită a fi desființată nu este una benevolă, având la bază principiul libertății de contractare, ci una silită, ca element al procedurii executării silite.

Instanța a mai apreciat că în speță nu este vorba de o contestație la executare, deoarece nu se invocă neregularități ale formelor și actelor de executare silită, fundamentul acțiunii fiind desființarea titlurilor de proprietate ale debitorului asupra bunurilor supuse executării silite, prin sentință definitivă și irevocabilă (decizia penală nr. 5234 din 27 septembrie 2007 a Î.C.C.J.), sub aspectul competenței materiale fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., având în vedere și faptul că în speță obiectul litigiului este de 1.067.878 lei (Ron), (prețul din actul de adjudecare) având deci o valoare de peste 500.000 lei. La Tribunalul Galați cauza s-a înregistrat inițial la secția civilă, sub nr. 8617/121/2009.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile a Tribunalului și înregistrarea sa pe rolul secției comerciale a aceleiași instanțe reținându-se natura comercială a litigiului în considerarea deciziei nr. XV/2007 a Î.C.C.J. pronunțată în recursul în interesul legii și practica judiciară a tribunalului în acest sens. La secția comercială a Tribunalului Galați cauza s-a înregistrat sub nr. 757/121/2010. După înregistrarea dosarului pe rolul secției comerciale a Tribunalului Galați reclamanții A.M. și A.E. au formulat precizări și completări la acțiunea introductivă, după cum urmează: - au calitatea de reclamanți în cauză, soții A.M. și A.E. justificat de prevederile art. 480 C. civ.

și cele ale art. 30 C. fam., motivat de faptul că aceștia sunt proprietarii bunurilor imobile prin care s-a majorat capitalul social al SC T.C. SA Tecuci fosta SC C. SA prin actul adițional din 18 septembrie 1995; - au calitatea de pârâți SC T.W. SRL și N.M. care au figurat în calitate de adjudecatar, respectiv creditor în executarea silită precum și cu SC T.C. SA care a figurat ca debitoare în actul de adjudecare din 19 iunie 2006; - obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din data de 19 iunie 2006 emis în dosarul nr. 63/2006 al Biroului executorului judecătoresc C.A. pentru existența fraudei la lege precum și solicitarea de obligare, în solidar, a pârâților SC T.W.

SRL și N.M. la plata despăgubirilor civile în sumă de 477.000 dolari S.U.A. în echivalent lei la momentul efectuării plății, pentru lipsa de folosință prin exploatarea bunurilor în concordanță cu obiectul de activitate. Prin sentința civilă nr. 1597 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 757/121/2010 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A.M. și A.E. în contradictoriu cu pârâții SC T.W. SRL și B.E.J. C.A. și, pe cale de consecință: S-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare din data de 19 iunie 2006 emis în dosarul nr. 63/2006. În temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act că reclamanții renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile în sumă de 477.000 dolari S.U.A., în echivalent lei, la momentul efectuării plății.

În pronunțarea acestei soluții Tribunalul a reținut următoarele: - contractul de împrumut din 19 iunie 2006 prin care N.M. apare ca împrumutător al SC T.W. SRL pentru suma de 1.067.878 lei și respectiv declarația notarială a reprezentantului adjudecatarului că ar fi achitat creditorului această sumă la data de 9 iunie 2006 nu pot fi considerate ca având efectul și valabilitatea unor documente contabile pe care o societate comercială era obligată să le înregistreze potrivit dispozițiilor legii nr. 82/1991; - litigiul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București deși sediul debitorului se afla în raza de competență teritorială a Tribunalului Galați, această excepție nefiind invocată de reprezentantul acestuia care nu a formulat nici un fel de apărare și nici acțiune în anularea hotărârii de obligare la plată.

Aceste elemente plasate în contextul dovedit prin sentința civilă nr. 193 din 3 februarie 2004 a Tribunalului Galați și încheierea din 29 iunie 2009 de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri în sensul că reclamantului A.M. deși acționar majoritar la SC T.C. SA îi era interzis de către administratorul N.P. orice acces și informare cu privire la activitatea acesteia, dovedesc fără nici un dubiu că și această hotărâre a fost obținută prin manopere frauduloase; - nulitatea unui act juridic sau a unei operațiuni juridice poate fi invocată atât în mod direct pe calea unei acțiuni având acest obiect cât și incidental în cadrul unui alt proces, ca în speță, atâta timp cât elementele probatorii existente permit această analiză.

Prin cererea completatoare a dispozitivului sentinței civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010 reclamanții A.M. și A.E. au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010 a Tribunalului Galați în sensul de a se soluționa și cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în valoare totală de 33.893, 14 lei și a obligării pârâtei SC T.W. SRL la plata sumei de 7.140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 3011 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul civil nr. 757/121/2010 formulată de apărătorul reclamanților A.M.

și A.E. S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1597/2010 a Tribunalului Galați în sensul că „obligă pârâții la plata sumei de 41.033 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”. Împotriva sentinței civile nr. 1597 din 24 aprilie 2010 a Tribunalului Galați au formulat apel pârâții SC T.W. SRL și N.M. iar împotriva sentinței nr. 3011 din 29 septembrie 2010 de completare a dispozitivului sentinței nr. 1597/2010 au formulat apel pârâta SC T.W. SRL și reclamanții A.M. și A.E., înregistrate sub nr. unic 757/121/2010 pe rolul Curții de Apel Galați. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială prin decizia nr. 26 din 10 martie 2011, a dispus următoarele: ”Admite apelul declarat de pârâții SC T.W.

SRL și N.M., împotriva sentinței civile nr. 1597 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, schimbă în parte, sentința apelată în sensul că, admite, în parte, acțiunea, constată nulitatea absolută parțială a actului de adjudecare din 19 iunie 2006 întocmit de executorul judecătoresc C.A., în dosarul nr. 63/2006 numai în ceea ce privește următoarele bunuri: imobilul situat în Tecuci, teren pe care se află edificate următoarele construcții: cabină-poartă în suprafață utilă de 10 m.p.; clădire cu destinația de corp administrativ în suprafață utilă de 102 m.p., compartimentată astfel: 2 (două) încăperi pentru depozitare, o încăpere birou, o încăpere contabilitate, o încăpere protocol, baie de serviciu; garaj-auto; spălător materiale, clădire cu destinație de hală-producție, în suprafață utilă de 557 m.p., compartimentată astfel: hol intrare, 2 (două) grupuri sanitare, un duș, 2 (două) vestiare, sala de masă, sală de producție și depozitare pentru materii prime și produse finite: menține validitatea actului de adjudecare pentru restul bunurilor adjudecate; menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Admite apelurile declarate de pârâta SC T.W. SRL și de reclamanții A.M. și A.E. împotriva sentinței civile nr. 3011 din 29 septembrie 2010 (de completare a sentinței civile nr. 1597 din 21 aprilie 2010) pronunțată de Tribunalul Galați, schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că admite în parte, cererea formulată de reclamanții A.M. și A.E., prin reprezentant convențional av. A.D. pentru completarea sentinței civile nr. 1597 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Galați și în consecință: obligă pe pârâții SC T.W. SRL și N.M. la plata sumei de 7.140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții A.M. și A.E.; respinge capătul de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru în sumă totală de 33.893,14 lei, ca fiind nefondat; obligă pe pârâții SC T.W.

SRL și N.M. la plata sumei de 3000 lei către intimații apelanți A.M. și A.E., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, micșorate conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ”. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele: - este întemeiat motivul de apel referitor la împrejurarea că instanța de fond și-a fundamentat hotărârea pe o analiză critică a unei alte hotărâri respectiv sentința civilă nr. 8/2006 pronunțată de Tribunalul București hotărâre care se bucură de puterea lucrului judecat și asupra căreia nu se mai poate efectua un examen de legalitate. - instanța de fond nu a făcut o analiză asupra realității sau legalității actului de adjudecare supus cenzurii instanței sub aspectul motivelor invocate în susținerea fraudei la lege cu ocazia întocmirii actului de adjudecare.

Reexaminând cauza, din perspectiva efectului devolutiv al apelului, instanța de control judiciar a reținut, din examinarea probatoriilor administrate, că bunurile imobile, la data adjudecării 19 iunie 2006 erau proprietatea reclamanților A.M. și A.E. și nu a debitoarei SC T.C. SA iar pârâtul N.M. creditor în cadrul executării silite și pârâta SC T.W. SRL, adjudecatara bunurilor imobile reprezentantă de N.P., tatăl pârâtului, cunoșteau această situație întrucât pârâtul N.M. este inculpat în cauza finalizată prin pronunțarea sentinței penale nr. 292 din 08 martie 2006, astfel că actul de adjudecare prin care s-au adjudecat bunurile imobile aparținând reclamanților A.M. și A.E. s-a încheiat în frauda dreptului proprietarilor cu complicitatea creditorului N.M.

și a adjudecatarei SC T.W. SRL, ceea ce atrage nulitatea absolută parțială a actului de adjudecare în virtutea cunoscutului adagiu clasic, frauda corupe totul („fraus omnia corrumpit”). În ceea ce privește bunurile mobile care au făcut obiectul adjudecării Curtea a reținut că acestea nu aparțin reclamanților, întrucât nu au fost aduse ca aport în natură în cadrul SC C. SA de către reclamanți ci de altă persoană. Referitor la celelalte motive de nulitate invocate de reclamanți decurgând din încălcarea prev. de art. 506 alin. (2) C. proc. civ., 516 alin. (1) C. proc. civ. și art. 500 alin. (2) C. proc. civ. care privesc actele întocmite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de vânzare la licitație, instanța a apreciat că acestea puteau fi valorificate pe calea contestației la executare, exercitată în temeiul defipt de lege și nu pe calea acțiunii deduse judecății.

A mai reținut instanța de apel, în ceea ce privește capătul de cerere în despăgubiri civile în sumă de 477.000 dolari SUA că la momentul efectuării plății reclamanții A.M. și A.E. au renunțat la judecata acestuia în temeiul art. 246 C. proc. civ., la ultimul termen de judecată iar instanța de fond, în aplicarea principiului disponibilității procesului civil a luat act de dispoziția reclamanților în acest sens. Curtea de apel a apreciat întemeiate apelurile formulate împotriva sentinței civile nr. 3011 din 29 septembrie 2010 din următoarele considerente: - apelanta-pârâtă SC T.W. SRL nu poate fi obligată decât la plata sumei de 7.140 lei constând în onorariu avocat dovedită cu chitanța depusă la dosar fond, ca o consecință a pierderii procesului și deci, ca parte căzută în pretenții conform art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Apelanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri astfel că nu poate fi primit motivul referitor la faptul că reclamanții nu au formulat cerere în acest sens. Cât privește suma de 33.893,14 lei ce face obiectul cererii de restituire taxă judiciară de timbru instanța de apel a reținut următoarele. - reclamantul A.M. a achitat această sumă în baza încheierii din 05 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 456/324/2008 când, Tribunalul Galați, investit să soluționeze recursul împotriva sentinței civile nr. 1694 din 10 septembrie 2008 a Judecătoriei Tecuci (primul ciclu de judecată al cauzei) a constatat că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru pentru capătul de cerere în constatare nulitate absolută având ca obiect bunuri în valoare de 1.067.878 lei, la această valoare.

S-a dispus ca reclamantul să plătească suma de 22.594,76 lei taxă judiciară de timbru pentru faza procesuală a fondului și 11.298,38 lei pentru judecata recursului. - cererea având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate reprezentant de actul de adjudecare este o cerere patrimonială deoarece tinde la desființarea unui act juridic ale căruia efecte (drepturi și obligații) au caracter patrimonial, astfel că este o acțiune evaluabilă în bani iar taxa judiciară de timbru ce face obiectul cererii de restituire a fost în mod corect stabilită ca fiind datorată de reclamanți. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.M. și A.E. pe de-o parte și pârâții SC T.W. SRL și N.M., pe de altă parte.

1. Recurenții – reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în speță a deciziei atacate în sensul admiterii în parte a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3011 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Galați, secția comercială și restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 13.100,89 lei. Recurenții – reclamanți își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează încălcarea de către instanța de control judiciar a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997. II. Recurenții – pârâți își subsumează global criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte: - din modalitatea în care motivează instanța de apel precum și din cele două sentințe ale instanței de fond se observă, că atât cererea principală, modificată și precizată, precum și cererea de completare a dispozitivului hotărârii au fost greșit admise, constatându-se nulitatea unui act de adjudecare, adică un act de executare silită, dar și admițându-se cererea de obligare a pârâtelor la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 41033 lei, din moment ce dovada cheltuielilor efectiv realizate - chitanța privind onorariul de avocat - cuprinde suma de 7.140 lei; - lipsește din dosar orice dovadă concretă de conivență, de dol sau act fraudator pentru cauză ilicită fiind supus dovezii cel ce solicită conform art. 966 C. civ.

și art. 1169 C. civ., actul de adjudecare nefiind dovedit că a fost realizat prin fraudarea legii, instanțele de judecată făcând astfel o greșită apreciere a legii în cauză; - a fost nesocotit principiul actori incumbit probat io, întrucât nu se poate reține direct frauda la lege în condițiile în care procedura penală era în derulare, iar creanța SC T.W. SRL asupra SC T.C. SA (fostă SC C. SA) era certă lichidă și exigibilă, pe de o parte, iar pe de altă parte se reține că din actele dosarului nu s-a probat faptul că societatea comercială debitoare ar fi formulat cerere de anulare a creanței.

Precizează recurentele – pârâte că anularea unui asemenea act public este în opinia lor, de neacceptat, dată fiind procedura de publicitate și termenul pe care îl presupune căile de atac pe care societatea le are la dispoziție; - referirea generică la ipoteza că reclamanții au fost titularii anteriori ai dreptului de proprietate, anterior modificării actului constitutiv al SC C. SA, este un neadevăr, întrucât, așa cum arată dovezile, cei în cauză au fost titulari de drepturi, au adus aport în societate bunuri imobile, iar instanța a anulat actele sub aspectul faptului că a exclus din asociere doar pe N.M., prin anularea tacturilor care atestau dreptul de proprietate asupra utilajelor; - interpretarea dată de instanțe actelor dosarului este dincolo de lege, de vreme ce reclamanții au redevenit asociați majoritari la SC T.C.

SA, dar nu a fost anulat actul prin care aceștia au stabilit majorarea capitalului social prin introducerea în societate a acestor imobile. Conchid recurenții – pârâți că instanța nu doar că a făcut o greșit apreciere a legii, motivând generic, sumar și fără susținere faptică un caz de fraudă la lege, dar a ignorat și probele dosarului în conformitate cu care cei doi reclamanți nu sunt titulari ai dreptului de proprietate pretins, ci doar acționari majoritari ai SC T.C. SA care are în patrimoniu, în continuare aceste bunuri și apreciază că, din moment ce solicitarea reclamanților nu are temei fiind clar diferită de situația procesuală reală și cum nu există alte argumente de natură să schimbe în vreun fel situația cererea de chemare în judecată, completată și modificată, urmată de completarea dispozitivului greșit admisă, precum și analiza și soluția adoptată de instanța de apel sunt soluții nelegale.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurenții – reclamanți, constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta. Obiectul cererii formulate de reclamanți a fost acela de restituire a taxei judiciare de timbru în valoare de 33.893,14 lei în temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din legea nr. 146/1997 achitată nedatorat și obligării pârâtei SC T.W. SRL la plata sumei de 7.140 lei reprezentând onorariu avocațial. Critica adusă de reclamanți sentinței nr. 3011 din 29 septembrie 2010 a Tribunalului Galați prin cererea de apel are în vedere dispoziția eronată a instanței de fond de obligare a pârâților SC T.W. SRL București și B.E.J. C.A. să achite reclamanților suma de 41.033 lei cheltuieli de judecată (33.893 lei taxă judiciară și 7.140 lei onorariu de avocat) în condițiile în care B.E.J.

C.A. nu mai avea calitate procesuală pasivă. Reclamanții au susținut în fața instanței de apel, că în opinia lor instanța de fond ar fi trebuit să dispună restituirea sumei reprezentând taxele judiciare de timbru, cu motivarea că aceasta nu era datorată în temeiul art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 și obligarea pârâtei SC T.W. SRL București numai la plata onorariului avocațial în sumă de 7.140 lei. În recursul formulat reclamanții reproșează instanței de control judiciar că a pronunțat decizia atacată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată. După cum se poate observa recurenții – reclamanți invocă în recurs un temei nou, pretins a fi încălcat sau greșit aplicat de către instanțe, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată care reglementează modul de taxare a cererilor evaluabile în bani.

Cum acest aspect nu a format obiectul analizei instanței de apel, el nu poate forma omisso medio, obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală, împrejurare față de care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul reclamanților ca nefondat. II. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate de pârâți, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept indicat, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., urmând să admită, astfel, excepția nulității acestui recurs invocată de recurenții – reclamanți, pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc.

civ. Recurenții – pârâți își circumscriu criticile în mod global motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportându-se atât la hotărârea instanței de fond cât și la cea pronunțată de instanța de control judiciar. Deși își subsumează criticile dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizează istoricul cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea probatoriului, fără a fi susținute în drept prin indicarea normelor de drept încălcate sau greșit aplicate. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenți, reiterarea unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții – pârâți nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția invocată de recurenții – reclamanți și va constata nulitatea recursului declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți A.E. și A.M. împotriva deciziei nr. 26 din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Constată nulitatea cerii de recurs declarată de recurenții – pârâți N.M. și SC T.W. SRL București împotriva deciziei nr. 26 din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.