ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2940/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin cererea formulată inițial pe rolul Tribunalului Cluj la data de 22 octombrie 2009 sub nr. 5.505/117/2009, reclamanta M.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala Pentru Prestații Sociale suspendarea provizorie a executării Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009 emis de aceasta, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că la data de 25 mai 2009 în urma unui examen susținut pentru ocuparea funcției de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Cluj, a încheiat contractul de management, iar prin Ordinul nr. 992 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost numită director coordonat la A.J.P.S.

Cluj, ordin care la art. 1 alin. (1) dispune că acesta este asimilat contractului individual de muncă încheiat pe o perioadă determinată de 4 ani. A învederat reclamanta că prin ordinul pe care îl contestă, a fost revocată din funcție. A mai arătat reclamanta că ordinul atacat nu este emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care era singurul în măsură a dispune revocarea sa din funcție, ci este emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale - Cabinet președinte, astfel că ordinul este nul de drept. Referitor la prevederile O.U.G.

nr. 105/2009, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) și c), invocate ca temei de drept la revocarea contractului de management, reclamanta a apreciat că acestea nu sunt aplicabile, raportat și la faptul că nu a fost notificată nici până la acest moment și nici nu i-a fost comunicat ordinul contestat, acesta fiind emis în data de 12 octombrie 2009 și produce efecte din aceeași dată, așa cum prevede art. 1 alin. (2) din ordin. De asemenea, reclamanta a invocat și nulitatea absolută a Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009, motivat de faptul că din data de 05 octombrie 2009 era în concediu medical, fiind internată în spital datorită unor probleme grave de sănătate, iar în data de 13 octombrie 2009 a fost anunțată telefonic să elibereze biroul la dispoziția președintelui A.N.P.S., fiind astfel nesocotite și prevederile art. 60 C. muncii.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, și excepția prematurității introducerii acțiunii. Prin încheierea civilă nr. 3491 din data de 27 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materială și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare, în favoarea Curții de Apel Cluj. Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată sub același număr. Cu privire la prematuritatea introducerii cererii de suspendare a actului administrativ, instanța a apreciat afirmațiile autorității publice emitente a actului administrativ ca fiind total neîntemeiate.

Astfel, reține instanța de fond reclamanta s-a adresat cu o plângere prealabila autorității emitente la data 22 octombrie 2009, cerere înregistrată sub numărul 7982 din 22 octombrie 2009, însă fără a aștepta răspunsul autorității, reclamanta s-a adresat instanței solicitând în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ menționat. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea de apel a reținut următoarele: Prin ordinul atacat a avut loc o încetare intempestivă a raportului de serviciu al reclamantei, aparent din motive neimputabile și în temeiul legii, respectiv a O.U.G. nr. 105/2009. Încetarea intempestivă a raportului de serviciu, cu atât mai mult pentru motive aparent neimputabile reclamantei, numita anterior într-o funcția de conducere pentru un anumit interval de timp determinat încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită aparență de nelegalitate în privința actului prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.

Această împrejurare creează în mod cert o pagubă iminentă reclamantei, atât de natură patrimonială, respectiv diminuarea indemnizației ca urmare a schimbării poziției ierarhice și anume pierderea funcției de conducere, cât și nepatrimoniale. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 10 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se arată în motivarea căii de atac că pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat care să ducă la suspendarea Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009 trebuie să existe o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia. Revocarea din funcția de director coordonator a reclamantei a fost determinată de abrogarea actului normativ în temeiul căruia a fost numită, neexistând nici un dubiu asupra legalității Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009, astfel că susține recurenta nu se justifică suspendarea ordinului menționat. Referitor la legalitatea actelor administrative emise în baza unui act normativ declarat neconstituțional, se arată că actul administrativ a cărui suspendare s-a cerut a fost emis în baza dispozițiilor O.U.G.

nr. 105/2009, astfel cum era în vigoare la data emiterii. În al doilea rând, recurenta critică soluția instanței de fond și pentru faptul că aceasta a stabilit în mod greșit că este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente. Susține recurenta că reclamanta nu a făcut dovada că în situația în care nu ar fi încadrată, temporar, în funcția de director coordonator, până la pronunțarea instanței de fond, „s-ar produce un prejudiciu iminent în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale și nici perturbarea gravă a funcționării A.J.P.S. Cluj”. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare: Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Este necontestat faptul că reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator la Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin Ordinul nr. 992 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în temeiul prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, și a fost revocată din funcție, prin Ordinul nr. 177 din 12 octombrie 2009, emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale – Cabinet Președinte. De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Or, caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumția de legalitate care funcționează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act administrativ este emis în baza și în limitele legii, așa cum este și cazul ordinului în litigiu care a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009. Or, în situația în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituțional, prezumția de legalitate nu mai funcționează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluționarea cererii de anulare a acestuia.

În ceea ce privește existența celei de-a doua condiții, a existenței unei pagube iminente, instanța de recurs reține că urmare emiterii ordinului în litigiu, intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția publică de conducere fiind astfel lipsită de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate, astfel că și condiția iminenței unei pagube este îndeplinită. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Prestații Sociale împotriva sentinței nr. 10 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 7509,6 lei, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.