ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 9370 din 30 ianuarie 2004 și pe cale de consecință, să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în toamna anului 1944, împreună cu părinții lui, au fost strămutați din localitatea de domiciliu, Lugașu de Jos, în satul Budoi (Ungaria). Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 292/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9370 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la 23 august 1944, armata română și maghiară nu au mai fost aliați în cel de-al doilea război mondial, au devenit adversari, dată de la care conflictele inter-etnice existente și până la această dată, au luat o mare amploare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că reclamantul nu a fost persecutat, astfel încât să se poată justifica refugiul acestuia dintr-o localitate aflată pe teritoriul Ungariei, într-o altă localitate aflată tot în Ungaria, în perioada august 1944 - octombrie 1944. Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare: „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Prin hotărârea nr. 9634 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, s-a respins cererea petentului C.D., prin care solicita să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuției din motive etnice, în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944. „Într-adevăr, petentul C.D.

s-a născut la data de 7 august 1934, în Lugașu de Jos, județul Bihor, din părinții C.G. și C.M. și la 24 august 1944, împreună cu aceștia, a fost strămutat din localitatea Lugașu de Jos, în localitatea Budoi, ambele localități aparținând Ungariei”. Așa fiind, în cauză nu poate fi vorba de persecuție etnică, reclamantul nefiind constrâns să se refugieze într-o localitate aparținând României, ci, dimpotrivă, el a ales să se mute într-o localitate aflată tot sub ocupația autorităților maghiare.

Pe de altă parte, ceea ce i-a forțat pe românii care domiciliau în teritoriul ocupat de regimul hortyst, să se refugieze și să nu se mai reîntoarcă în localitatea de domiciliu, a fost tocmai teroarea psihică și materială aplicată de acest regim, așa încât reîntoarcerea reclamantului, după numai 3 luni în localitatea de domiciliu, nu conduce la concluzia că acest ar fi fost persecutat pe motive etnice și să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, lege cu un profund caracter reparatoriu pentru cei care au fost grav prejudiciați din puncte de vedere etnic. Față de cele ce preced, recursul apare ca fondat, urmând a fi admis, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 292/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.